Tu când te-ai trezit adult?

Iubesc surâsul gândului ce te vorbeşte.
Iubesc cuvintele ce-mi amintesc mereu de tine.
Iubesc ploaia ce răzbate soare
Iubesc tunet, vânt, ninsori şi frig,
Iubesc și noaptea ce transpare zi,
Iubesc când simt cum mi te-apropii,
Într-un şotron ce-i doar al nostru,
..de când eram noi mici copii.

Ei bine, și uite-aşa m-am obişnuit să zburd eu prin viaţa asta. Fără nicio grijă îmi treceau zilele, anii, nici măcar o umbră de supărare ori de tristeţe nu m-a înghiontit vreme de..dar parcă mai contează cât!

De fapt..nici contează cât timp mi-am petrecut eu hoinărind așa aiurea viaţa, neînțelegându-i neam amărăciunea, ori blazarea.
Nici resemnarea unora pe care parcă..niciun parcă, clar şi categoric o citeam în privirile unor oameni ce se-ntamplau din senin pe lângă mine câteodată; da-da, parcă uneori simţeam până-n străfunduri că nu-s tocmai în regulă mereu toţi oamenii din lume.

Eh! Dar ce naivă mai eram și eu pe vremuri!
Atât de prostuţă eram chiar până de curând, încât nu reuşeam să înţeleg nicicum de ce unii oameni urăsc alţi oameni cu..cu atâta pasiune!..dacă pot spune aşa şi iată-mă cum am şi reuşit, de ce totodată aceiaşi oameni altfel – aşa-i numesc eu în secretul meu – invidiază, ori vorbesc cu atâta încrâncenare despre alţii..şi tot astfel mai departe.

Tu? Tu pe la ce vârstă te-ai trezit din amorţeală asta de copil bezmetic şi încrezător în oameni, până la cer şi dincolo de el, chiar? Şi’napoi?!?
Mmm??! Până la ce vârstă ai reuşit să-ţi prelungeşti tu copilăria? Chiar sunt tare curioasă, mi-ar plăcea să-ți amintești..

..eu până de curând.
Şi-mi pare rău că nu prea mi-o mai pot simţi deloc de la o vreme-ncoace.
O tot caut, mă gândeam că-i rătăcită o vreme..că na! mi-a trebuit să-mi dea o lecţie de viaţă, o experienţă din care să învăţ să comport ca un adult…bla-bla-bla..dar gata! Punct!
Mi se-ntoarce totusi repede-‘napoi!

..da’ de unde?!
Uită-te şi tu cât timp a trecut şi cât timp tot pierd eu, experimentând încă oameni ce nu-mi doresc să îi cunosc deloc, nici să-i aud prin jur măcar nu îmi doresc. Pe care nici NU vreau să-i știu.

Oameni mici de care mă tot împiedic şi nu-mi dau seama eu de ce-mi încurcă drumurile deloc întortocheate de altfel.
De ce consideră cineva că aş avea eu nevoie de atâtea experienţe nefaste. Și-atât de brusc venite de-a valma peste mine.

Să fie clar! Şi-o spun cu voce tare, să mă fac auzită până departe rău de tot.

Heiii!! M-auzi şi tu? Şi tu? Omule, m-auzi, măi??!
Ori..poate nici nu trebuie să m-audă toată lumea, mă gândesc. Doar cei mai importanţi, zic, nu?

..păi în niciun caz nu îmi doresc ca..oamenii mici, spre exemplu, s-audă ceva din ce spun eu aici.
Oamenii mici chiar ar trebui să-şi aibă ţara lor mare, nu crezi?

O ţară mare şi seacă, fără niciun verde prin ea, fără soare, fără vânt.
O ţară săracă unde n-ai ce cumpăra şi nici ce vinde mai apoi.
În care ţi-ai putea dormi lenea în linişte, şi unde ţi-ai lăsa gândurile clevetitoare, scurse uşor…încetișor..până ce nu li s-ar mai auzi nici zumzetul. Bzzz!..buzzz!!..
..răutăcios şi el.

Revenind, NU, nu-mi plac oamenii mici deloc.

Au o privire şi un zâmbet aparte, acum îi recunosc deja destul de repede, dintr-o privire uneori.
Au un aer meschin și..profitor. Interesat.

Interesat în a încasa bani în genere, fără a mişca mai mult decât un deget. Pe o tastă.
C’-apoi obosesc puternic şi…și-și dorm lenea confortabil 4 luni neîncetat..hahahah!! Ei hibernează mult!
Mi-a rămas în cap ultimul exemplu întâlnit, evident! Mi-e lene să extind subiectul, de altfel nici n-am chef să mai vorbesc deloc, am foarte obosit.
Am obosit rău de tot. Știi careva oboseala aia puternică?? când de obosit maxim ce ești, nici nu te mai ia somnul?

Nu-ți arde de somn oricum, firește, când te trezești păcălit și cu banii luați și fără site online nici măcar configurat, d’apoi gata de lansare pe 13, asa cum tu sperai?

Mă duc la treabă, nici nu știu cu ce o să-mi încep ziua exact…am vrut numa’ să atrag atenția asupra unui lucru esențial: semnați contracte, dragii mei!
Contract prestări servicii, contract colaborare, gândiți-vă la toate clauzele..nu lăsați așa lucrurile, credeți-mă pe cuvânt! Știți că nu aberez, știți că nu mint, așa-i?
Altfel? Păi altfel uite ce pățești de nu semnezi..pierzi timp și bani și nervi.
…și niciun pic de compasiune nu-ți trebuie să simți ! Tu plătești pentru un serviciu, oricare-ar fi el și punct.
Nu plătești spitalul rudei de gradul 15, al unui om pe care în fapt nici nu-l cunoști. Colaborezi pe termen scurt și-atât!
Ah! Și niciodată, dar niciodată să nu plătești în avans onorariul cerut.
Căci altfel…iar pățești ca mine.???
..care-am platit pentru un site de două ori deja: o dată domnului Ionita Cristian, care nici nu s-a apucat măcar de treaba achitată în avans, totodată și domnului Mos Craciun http://www.laponia.fr/

care timp de aproape 5 luni a apucat măcar să urce o temă totuși, să nu customize mai nimic apoi..!?

Mulțumesc din suflet însă https://costidesign.ro/creare-magazine-online-virtuale.html, care într-o zi a înfăptuit minunea și wow! A realizat, da, un shop online eficient și fix cum l-am cerut..!? mai am de aranjat doar mici detalii..și e gata in totalitate. Mulțumesc!

Toate acestea fiind zise, hai să purced la drum!zic..! M-am odihnit suficient..!

Și..categoric vă iubesc pe toți! Oamenii mari, firește!?
Zi cu soare tuturor!!!

•   Adina Banea
•   27 octombrie 2016
•   Recenzii