20. Despre sexualitate si-un gram de sex. Discutie libera părinte-copil.

M-am întâlnit cu Sidonia mai ieri-alalteieri..ori poate cu vreo..mai multe zile-n urmă.
De câte ori îmi place o revedere de câteva ore cu o prietenă dragă, am senzaţia că s-a-ntâmplat doar c-un moment în urmă!
Ori numa’ pur şi simplu n-am eu noţiunea timpului mai deloc..! Hahahah..! De parcă ar conta vreun pic paranteza aceasta lungă..!

IMG_3752

..deci cum spuneam, acum vreo săptămână şi un pic probabil..îmi doresc eu să aproximez exact, căci dacă citeşte Sidonia, ce mă fac??!?de aceea şi insist..în fine, am băut două pahare de vin alb cu gheaţă cu o prietenă bună acum ceva timp.
Şi punct.

„- Măi, că demult nu ne-am mai văzut!”

„- Avem ceva vreme, da! Noutăţi, bârfe noi?? Aaa..ia zi! Ce mai face prietena aia a ta de familie…mmm..pff..cum o cheamă?! Pffoa! Ce lapsus am..!”

„- De Raluca zici, nu? Ştiam eu..mda..! A divorţat într-un final!
O luase razna rău bărbată’su..n-ai idee!
Ştiu ce-o să-mi spui, da, ştiu..”chiar crezi că nu mai era cale de-mpăcare? Zici tu că nu? Vaiii..!.. și ce cuplu frumos! Ce rău îmi pare!’
Şi storci şi-o lacrimă? Două?
Fireşte, ştiu şi asta!
Te dezamăgesc, Adina!
NU, nu era cale de-mpăcare, nu! Şi NU, nu erau niciun cuplu frumos ei doi!
Nu erau frumoşi deloc împreună, oricât de pro..prea pro..frate, exagerezi, pe bune!
Oricât de pro cupluri ai fi tu, revin, ei nu erau potriviţi! Erau nefericiţi împreună şi gata! De aceea au şi divorţat! Se întâmplă şi-aşa, deşi ţie ţi-e greu să crezi!”

„- Ba nu mi-e greu să cred deloc! Ha! O iei tu înainte aşa…cu vorba! Nici nu cred că erau vreun cuplu interesant deloc! Ha! Na! Uite cum te-ai înşelat! În plus, nici nu voiam să-ntreb de Raluca, nici nu o cunosc bine măcar!
Tu aveai chef să vorbeşti de aia pentru că te-a marcat divorţul ei petrecut sub ochii tăi! Nuu? Ia zi, aşa-i?
Poate mă înşel totuşi şi dacă da ori dacă nu, nu mi-e important să extind deloc acum aici.
De Luisa voiam însă să te-ntreb…ştiam că îl are pe Roberto aproape de pubertate, cum îmi ajunge şi mie Radone..!
Şi mă gândeam să mai aflu şi eu una alta, de la o mama de băiat la alta!
Căci ştiu că va împărtăşiţi intimităţi, de aceea! Au vorbit ei oare deja câte ceva despre sexuality? ?
Ce..cum..cu cine..neapărat cu prezervativ?!?..şi de-astea?
Ori habar n-ai nimic?”

„- Ahahahahahahahahahah! Doamne fereşte! Hahahahah!!.. Stai că moor..hahah..de râs..! Doamne..!”

„- Dar ce te cutremuri aşa? Am spus vreo glumă? Că nici măcar n-am talent la asta..deci? Ce naiba am zis..? Că nu-nțele..”

„- Adică tu crezi că Luisa, prietena asta a mea, vorbeşte lucruri despre sex cu fiul ei de 14 ani..! Aşa crezi?? Hahahah..!”

„- Da. Aşa cred. Ori nu-i firesc ce cred? E anormal ce întreb? Şi foarte amuzant, pe de altă parte?!?!?”

„- Exact! Amuzant! Nicio mămică, draga mea Adina, care dormi pe Lună şi nu eşti ancorată niciodată pe Pământ..! Niciunaaa dintre mămicile pe care le cunosc nu vorbesc sexualităţi cu..cu..copilaşii lor!”

„- Zici? Aşa crezi, ori aşa ştii sigur? Wow! Dar de ce? ”

„- Pentru că sunt lucruri care se vorbesc şi lucruri care se tac într-o familie! De aceea!”

„- Cum adică? Lucruri care se tac? De ce se tac?”

„- Pentru că nu se vorbesc! Hahahah..”

A râs mult Sidonia mai ieri alalteieri, iar eu m-am strâmbat şi mai mult pe lângă ea.
Nu vorbim cu băiatul nostru despre sex şi sexualitate? Nici cu fetiţa noastră nu deschidem subiectul acesta ‘delicat’?

Serios? Dar de ce să fie un must have şi o obişnuinţă asta? Şi o normalitate? Şi un secret?

Mie mi se pare de-a dreptul un pic ciudat..hilar, ca să nu spun dăunător ori..altfel..cum nu găsesc cuvânt adecvat acum! să nu discuţi copilăreşte iniţial, un pic mai serios apoi şi spre deloc superficial la un moment dat, cu fiul ori cu fiica ta, un subiect deloc tabu, cel puţin din punctul meu de vedere!

Mi se pare firesc şi de bun augur chiar, să vorbeşti deschis despre sex şi despre ce înseamnă el şi despre cum se începe şi despre cum se îngrijeşte sănătos şi despre cum trebuie simţit ori cu cine este de preferat să-l desfăşori!

Tu cum zici? Te închini şi te uiţi cruciş spre mine, râzi în hohote amuzată ori eşti în asentiment?
Sunt curioasă!
Sunt curioasă să ştiu câte mămici sunt interesate să aibă nişte copii sănătoşi sexual şi împliniţi sexual şi fericiţi şi deschişi în cuplul lor de când vor fi şi aceştia mari la casa lor!

Păi din ce-am citit, de pe la 9-10 ani încep întrebările şi-ar fi necesar să înceapă şi discuţiile, zic!
Nu-i categoric necesar oare să aibă şi un răspuns mai pe înţelesul lor iniţial?
Neruşinat şi netimorat şi nezdruncinat de pete roşii pe obraji şi de priviri încurcate aruncate înspre Pământ?
Nu-i de la sine înţeles că şi copiii ăştia mici ai noştri se vor face mari şi vor avea nevoie de înţelesuri reale despre sex şi sexualitate? O ci normal să-i lăsăm așa bâjbâiți?

Sexul nu-i ruşinos. Ba chiar este minunat, zic!:))
Aşa consider că trebuie explicat şi perceput de către copiii noştri.
Aşa trebuie şi început!
Din dragoste şi cu multă dragoste continuat!

Eu aşa îi voi explica lui Radu povestea sexului care da, DA, există sine qua non într-o relaţie cu împărtăşire de sentimente frumoase.
Îi voi poveşti pe larg atunci când se va face mare..adică..când? Că are 11 ani deja.?

Deja mustăceşte la anumite filme cu săruturi prelungi între protagonişti…hahahah! E tare dulce, jur!
Aştept să întrebe una alta, mai extins..când va simţi el momentul! Iar dacă nu-l va simţi prea curând..hmm!

Va simţi, măi, cu siguranţă! Nu-mi fac griji!
Căci suntem prieteni buni..şi cu cine altcineva ai putea începe o discuţie relaxată despre..sex, decât cu un prieten declarat a-ţi fi cel mai bun?!

Până una alta..ia că-i las articolul asta la-ndemână..!
Aşa fac!!
Şi văd ce spune în reacţii..!
Apoi..văd eu cum o descurc pe mai departe!
„- Radule!….dar ce faci, mami? Counter? Iar Counter?
Ce zici, ne băgăm la un film împreună?
Până termini tu jocul, corectez şi eu lângă tine-aici un text pentru blog, ok?
Dar hai să-ţi fac înainte nişte cartofiori prăjiţi totuşi, vrei??”

..şi-am aruncat laptop-ul neglijent pe pat.
Fix lângă el.???

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

18. De unde până unde minciuna orgasmului feminin. Și un motiv!

Crezi că femeile nu vor orgasm?
..că mi-a venit acum așa brusc în cap, recitind niște postări mai vechi de ale mele cu toate comentariile lor cu tot și m-am gândit să atrag un pic atenția din nou pe marginea acestui subiect mai delicat.

Măi oameni buni, de ce atâtea controverse şi comentarii negative masculine, vizavi de o biată recomandare de carte, ce vorbea pe ici, pe dincolo, despre orgasmul feminin?!?
( „Raportul Hite”, căci despre el vorbesc).
 Măi, dar nici curiozitate n-ați avut să vedeți exact cum stă vorba acolo, că v-ați și grăbit în adjective nelalocul lor:

image

„Femeile sunt mincinoase. De aceea mint până şi orgasmul, le place să mintă!”

Pe bune, serios acu’, aşa credeţi voi, bărbaţii? Că noi n-am vrea și noi să simţim frichinici plăcuţi până în măduva oaselor, ci mai degrabă vrem un feeling de aversiune, când stăm îmbrăcate jumătate pe sub plăpumioara mult prea călduroasă, ce ne înfăşoară până şi aşteptarea, ori speranța unui orgasm minunat?

Măi, de ce nu luaţi voi în considerare c-ar exista și-un soi de nepăsare masculină în toată mișculația aceasta intimă, fără final în amândoi, mai câteodată?!?
De ce mă-ntrebi pe mine într-o doară: cum că „într-adevăr?!? ești un miracol în materie de sex?!?”.. ? de ce nu muți mai degrabă acțiunea până ce, pe bune-mi simți vibrația oftând plăcere apoteotică, credibilă în țipăt reversat prin noapte?!?
De ce nu dansezi în ritm de geamăt trezit involuntar prin mine, neaşteptat neapărat și absolut obligatoriu mai apoi de către tine, excitant însă cu adevărat pentru-amândoi, concomintent chiar, time to time?!?
Dar ştii cât de tare mă deranjează nedreptăţile bărbaţilor?!? Nici n-ai idee cât de tare mă răzvrătesc!
Cât de uşor este să critici, să învinuieşti, să cerţi, să dojeneşti şi să jigneşti?
” Nu, n-a avut orgasm, doar ce-a jucat un pic de teatru, căci vrea să mă confirme. Să mă prindă-n laț!!”
Hațț!! Na!..că te-am prins!?
„Darrr..zi adevărat, ai terminat?!?”
Păi dacă simţi bănuiala, incertitudinea, minciuna, de ce nu descoși până la capăt secrete ascunse de femeie frumoasă, pe care zici că o mai și iubeşti?!?
Şi hai să văd iar comentarii certăreţe, ia scrieţi voi acolo citeţ şi alte-nvinuiri: femeia nu face, femeia nu drege, femeile sunt nu ştiu cum şi tot aşa şi pe dincolo mai sunt ele, ale naibii afurisite..!!”
Dar bărbaţii cum sunt, măi?!?
Iubiţi şi prea cocoloşiţi, îngrijiţi sufleteşte precum ne îngrijim copiii, luaţi în braţe des chiar şi-atunci când greşesc şi când ne ceartă, când jignesc!!
O fi corect?!?
Ia stai pe gânduri înainte de a şi răspunde! Ce te grăbești așa??!?
Nu mai sta tu drept şi învârtoșat în lauri, mândru împăiat în virtuţi multiple, pe care ţi le atribui de unul singur.
Lasă-mă să mai vorbesc și eu un pic…!!
Să-ți recomand o carte, dar măcar atât..!!?
..eii..că m-am și enervat acum!?

* nu e în stoc momentan, dar..

* textul ia în calcul un procent al bărbaților, nu reprezintă o generalizare.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

17. Valentine’s Day, același Bolero

„- Iubitul meu, unde ieşim mâine seară? Te-ai gândit tu la ceva mai special?” mă preling eu toată-n zâmbet mieros şi fericit de copil cumsecade, pe lângă soţul meu.

„- Mâine? Păi mâine-i marţi abia! În plus am o grămadă de treburi neterminate pe care chiar trebuie să mi le scot din cap, să le rezolv rapid..! Dar ce ţi-a venit? Ce-i mâine? Nu-mi spune că-i ziua când celebrăm căsătoria noastră, iar eu am uitat din nou! Din nou?? N-am nicio scuză..! Mare dobitoc mai sunt..! Iart..”

image

„- Nu, măi, suntem în toiul iernii, tu nu observi cum ninge? Noi ne-am însurat în vară, nu-ţi aminteşti ce cald era?
Iar mâine este Valentine’s Day. Doar atât!
Şi mă gândeam să sărbătorim cumva pe undeva, fireşte!
Și-apoi..cum știm noi mai bine, evident! Căci noi ne iubim încă, nu?? Sau nu ne mai iubim şi gata, nu mai sărbătorim nimic?”

„- Dar nu ne iubim în fiecare zi? Nu ştim deja cât de tare ne iubim noi unul pe celălalt şi că nu am putea trăi separat nicio secundă?
Nu ştim noi în fiecare zi că suntem foarte norocoşi, iubindu-ne?
De ce trebuie să sărbătorim mâine cu o cină ceva ce ştim categoric că sărbătorim în fiecare zi?
Nu înţeleg treaba asta cu Valentine’s Day! Aş face-o însă pentru tine, și tu știi asts..insă mâine chiar nu pot, am mult de lucru!”

” – Şi eu te iubesc! Și nu mă supăr, stai liniştit, frumuşelul meu! Doar să ţii minte, te rog, că o să le spun fetelor că am ieşit şi ne-am foarte distrat..și am fost la..văd eu unde, te anunţ să nu mă dai de gol!”

„- Păi de ce să minţi că am ieşit dacă de fapt n-am ieşit??”

„- Păi pentru că toate ies şi..na! Mi-e aiurea să spun eu singura, că eu cu tine n-am făcut nimic..; și-am stat în casă şi-am mâncat seminţe plictisiți, vizionând împreună ciufuliți pe canapea un serial nasol! De-aia!”

” – Mie nu mi-e deloc aiurea! Şi n-o să mint, căci nu mi se pare normal să inventez poveşti frumoase pentru ceilalţi!”

În fine, am continuat discuţia şi ne-am tot ciondănit și ne-am tot hârjonit..până când de dragul meu şi din simpatie eternă pentru aerul meu îmbufnat de copil creţ supărat şi cătrănit, pe soţul meu l-a bufnit râsul ăla simpatic.. şi astfel ne-am trezit iubindu-ne frenetic, foşnind dezordine multă prin aşternutul ce mirosea a iasomie.
E mirosul meu preferat..șștt..!

Citeste mai mult aici.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

16. Eu și-un zâmbet de copil!

Simt aşa un mare chef deee.. bună dispoziţie!
Nu-mi dau seama ce-i cu cheful ăsta venit de-a buzna peste zilele mele atâââta de plăcut de agasant de terne în plictis!!
Păi nici nu ştiu, frate, cum şi de unde mi-a veniit mijind agale, un ditamai zâmbetul nou pe printre buze..mai-mai să nu-l mai pot opri!

Zi şi tu, aşaa mare ghinion să am eu astăzi?
Să-mi ies eu din starea mea cea proastă care-mi devenise cu acte pe deplin în regulă, cea de-a doua personalitate?
Preferată ca și cum mi-ar fi a mea cea singura și prima?!!???
..în care mă-mbrăcam eu ponosit mai înspre dimineaţă, sperând că voi mai stoarce 2-3 lacrimi uscate iaaar și iaar..de dorul meu??.. cea care-am ştiut să mă amuz eu mai cândva, cum nimeni alta nici că mai ştia vreodată să se bucure de viaţa sa??!

Hahahah! Deci, dacă tu citești acum aceste rânduri, știi deci tu cu siguranță, că mi s-a întâmplat ceva mai neobișnuit cu mine!! Realizezi și tu un pic, ori nu-i așa??

image
Hmm! Nu-mi dau seama ce-i cu mine de trec prin rătăcirea asta de..mmm..!!..de moment, sper!!..în care să reuşesc cumva să-mi râd cu mine însămi împreună de mine însămi luată separat! ?

Stai să mă gândesc cum trebuie..dar oare de unde până unde mi-a zâmbit mie brusc zâmbetul în colţurile cele amândouă ale gurii?
Şi de unde până unde de-am hotărât eu astăzi pentru mine să privesc în oglindă privirea jucăuşă feciorelnic spre timid, privirea mea aceeeea..de obrăznicuţ’ mai tinerel aşa, zglobiu şi pus pe soţii?

Adina, draga mea, dar vaii!! Dar unde ţi-e blazarea anotimpului pierdut? Unde ţi-e resemnarea?
Unde ţi-este ție lacrima care mă mângâia, plină de compasiunea ei mult prea mămoasă?

..dar nici eu nu-mi dau seama de unde-a renăscut Adinuța asta zveltă în privire amuzată şi cu atâta bucurie hidratată pe printre pomeţii-mbujorați nerabdători săăă..hahahahah!
Săăă ce?
Ia să te-aud de ce eşti tu pregătită-n gândurile toate astea ale tale, atât de foarte noi şi bulversante!

Măi, nu ştiu să îţi explic nimic!
Dar știi ceva? Păi află că n-am chef..dar nici măcar să gândesc un minim minimache de cea mai minimorum ipoteză cât de cât plauzibilă!
Măi, dar pot şi eu astăzi să nu mai gândesc nimic prea mult şi prea obositor, de despicat iar şi din nou al 15-lea fir în cele 14 înapoi?

Măi, dar ce zici?
Ce zici tu să ne bucurăm noi astăzi împreună pentru căă..ia uite!!..afară plouă infernal!
Eeh? Şiii? Dacă plouă-afară, cui îi plouă lui neapărat și înăuntru?? Hahahah..!

Deci azi, mi-am dat seama, azi NU am noimă!
Dar m-am trezit fericită!
..și-mi e de-ajuns!

..scuzee!! Scuze că te-am incitat din greşeală să citeşti un SexHibition cu idei mai psiholo..bleahh!
Cui îi pasă, măi, de atâtea gânduri desluşite în urma unei întâmplări caree..putea duce la un dezastru dacăă..?!
Dar dacă nu?!? Ee..? Ce zici de asta? Dacă..va fi de data aceasta un dacă pozitiv și flușturatic? Și mai nepăsător așa??

Hihihihi!
Niciun dacă astăzi. Şi nici măcar un parcă!
Un sigur, certamente, veridissimo..TI AMO!
MI amo, pardon!

Iar asta pentru că râd cu mine fără rost!
Mi-am amintit ce mişto este…cât de fooarte tare este..!! să râzi prosteşte negândit!

PamPam! Cheers everybody!
Let’s cheers with sooome..happy smiles!!
Say cheese! Give me a real smile! A childish one!

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

15. Două femei și un bărbat!

„- Bunăăă!! Măi, dar ce dor mi-era să ne reunim toate într-un gossip! Chiar nu ne-am mai văzut de multă vreme în formaţie completă..cât să fie, Kayla? Că tu eşti aia..cu cifrele exacte şi niciodată mai mereu uitate..hihihihi..!!” zâmbesc fericită, aşezându-mă nerăbdător alături de prietenele mele frumoase şi simpatice şi bune şi drăguţe, pe care le iubesc din tot sufletul.

„- A trecut ceva, da..dar sincer, n-am stat să socotesc exact, căci de când sunt aşa bulversată cu..mmm..! Să le zic..ori să nu le zic..săă…sunt însărcinată!”

„-Cu..cu cine? Wow! Asta da ştire nouă de înconjurat tot Loft-ul până pe după Fratelli şi-aproape-apoi de Entourage şi întors din ocol spre Brasserie..!! WOW! Dar cu cine eşti însărcinată, măi fato? Că parcă te despărțisei, nu?? de..cum îl chema, Monica, pe ultimul? Antoniu? Sau cum naiba..pffoa..! Dar ce lapsus am..!” se trezește Mara cu fățuca toată concentrată asupra aducerilor aminte, pe care mereu însă le cam uită de-obicei.

„- O să râdeți sau o să mă certaţi sau o să vă uitaţi strâmb, dar uite că nu mai sunt cu nimeni aglutinată în niciun cuplu scurt și fără rost..iar asta chiar de multă vreme ..! Șiii..însărcinată sunt cu Marco!” buffff! apoi își bagă tot capul sub pământ.

„- Frate, concluzia mea este că eşti dusă departe și de tot. Eşti nebună şi fără remediabil de vindecare! Nu-mi dau seama ce-i în capul tău, dar nici nu vreau să mai extind cu o secundă măcar, subiectul Marco-Kayla, căci nu am aici nimic de adăugat şi nici de dezbătut şi..n-am chef să mai aud despre nicio asociere a voastră și nici măcar de nume.” spun deja iritată-n suflet.
„-Bea careva vin, sau îmi iau un pahar doar pentru mine? Fiţi vă rog amabil..”

image

„-Bem toate, zic! În ne’cinstea evenimentului deloc aşteptat şi atât de foarte nedorit! Cheers!”

„- Cheers, Mara! Cheers everybody!” şi-a tras Kayla paharul spre ea, golindu-l tot dintr-o singură înghițitură scurtă..
„-Oricum, am hotărât împreună cu Marco să..vedem cum facem..! Că aşa cum suntem noi de ciudaţi şi de extrem de spontani în despărţiri, ne e cam teamă momentan de certificate noi semnate, care să ne atârne noptiera cu greutate multă..! So..poimâine suntem programaţi şi..”

„- Ştii cât de rău mă enervează ăștia care spun cu ‘suntem hotărâţi’, ‘facem somnică?? mmm..?? ce zici, iubirică..??’, dregem cutărică etc și blablabla..? Ahh! Mor când le aud pe fetele-astea atât de dublu asumate-n entităţi..! LOOOL! Bleah! Alt uzitat care mă scoate din pepeni!
Nu ştiu ce-ţi veni şi ţie cu pluralul ăsta nefericit, pe bune dacă pot înţelege de ce spunem ‘trebuie să vorbim’ în loc de ‘am chef să vorbesc’..ai vreo explicaţie pentru asta?
De ce „facem noi pipi” şi „nu faci tu singură pipilică”?? Ca să-nţelegi exact ce vreau să spun şi să nuanțez defectuozitatea ta de astăzi în exprimare..!” spun ironic certăreț, observând din treacăt chipul Marei, alarmată ea ca nu cumva să ne fi auzit chelnerul vorbind atâta de inadecvat unei femei cu muuultă prea mare clasă.

„- Ei! şi tu repede..! alergând mitraliera după noi, să împuşti tu repede greşeala!..habar n-am de unde mi-a venit, uite-aşa mi-a venit natural!”

„- Ok..ok! Şi ca să schimbăm subiectul gravidiei tale neinteresante, a cărei evoluţie nu ne este dat s-o urmărim, căci nu ne este nouă dată această bârfă şi nici această grijă maternă privită mai atent spre tine, ce spui Monica, despree..sexul în trei, spre exemplu? Mmm..? Cum îţi sună ideea aceasta curândă intrată-n modă??.. expusă fashionistic pe toate televizoarele noastre?” întreb încercând să anticipez care și ce răspuns urmează să-mi dea.

„- Dar de ce-aş avea eu păreri de-astea mai prea moderniste? Nu ştii că-s o conservatoare eu şi o tradiţionalistă? Aşa de mult să fi trecut de la ultima noastră întâlnire? Încât să mă uiţi cu totul, draga mea Adina? Dar să ştii că aspectul ăsta chiar mă deranjează şi mă și pune pe gânduri in același timp! Să nu mă mai cunoşti tu chiar deloc pe mine? Dar cum de chiaar aşa?” se amuză Monica înspre mine, cu sprâncenele împreunate a mirare destul de prost jucată actoricește prin mimică, fie vorba între noi.

„- Aşaa..deci! Ce părere să avem noi, dragelor nevăstuici, despre acest sex mirabolant în povestiri, desfășurat în trei persoane, care cică acţionează toate trei iubiros, una înspre celalalte şi celalalte înapoi spre una, cu sentimente de atracţie sexuală atâââta de puternice, încât le trebuie lor brusc descătuşări de energie sexuală triunghiulară? Hahahah..!..cum stă ea această treabă, care nu este nici prea ortodoxă, printre altele dezvoltând noi vorba?? Mmmm? Care și cum credeţi?” dilat eu întrebarea explicând-o şiii mai bine pentru a capăta eu răspunsuri şiii mai bune în explicaţii șiii mai bine argumentate.

„- Mie mi se pare scârbos şi nu-i văd vreun aport pozitiv pentru cuplu. Adică..de ce să aduni tu cuplul tău cu încă unul în plus? Și în altă ordine de idei, cuplu în sine ca şi definiţie înseamnă..cuplu. Adică doi oameni.
Nu trei şi nici cinci şi nici altfel atât de diferit decât doi, unul plus încă unul!
Nu înţeleg deloc rostul acestor ‘jocuri erotice’, unde de fapt satisfacem doar fantezia cea mai întâlnită a bărbatului universal.
Dar el? El ce ne satisface nouă înapoi, pe acelaşi plan sexual discutând lucrurile?
Nii-miic!” roteşte Mara cu privirile aruncate de sus în jos şi-n lateral apoi, ofuscată toată în tonalitate.

„- Măi, eu nu sunt pro dar nici împotrivă nu m-aș pronunța! Nu ştiu dacă m-aş lăsa jucată sexual înspre genul ăsta de sexual cu al meu, care-o fie atunci..hahahah..! dar nici n-aş judeca prea aspru cuplurile care mai aduc câte o picanterie uneori prin dormitorul lor. Acumaa..nu ştiu ce să zic exact, că nu-mi dau seama ce probleme implică asta exact, dacă nu cumva schimbă cuplul în vreun fel negativ..!
Nu pot să mă transpun într-o situaţie de-asta de cuplu atât de asumat în puterea lui de cuplu, încât să aibă atâta încredere să dezvolte fantezii de-astea încă nu prea suficient verificate pe cobai mulţi care să susţină un plus de ceva care ar și putea vindeca ceva, ori dimpotrivă, ar îmbolnăvi!
Oricum, cred că dacă e să se-ntâmple asta unora, atunci ar trebui măcar să se-ntâmple pentru c-o vor ambii parteneri aflaţi în relaţie..adicăă..nu desfăşurat un trio care de obicei există în normalitate de duo şi asta doar pentru că el vrea încă o femeie mototolită în patul lui şi al neveste’sii..!
Altfel, nu ştiu ce să zic..adică nu cred că poate dăuna totuși foarte cumplit pe undeva.. Cheers again! Mai e vin??”

image

„- Ba da, dăunează extreem, dar extreem de tare! Uite de ce cred eu că nu-i deloc interesant să laşi să vă cuprindă o debandadă de genul ăsta…!
Păi uite cum stau lucrurile, sau mai degrabă uite cum cred eu că ar sta ele: deci fii atentă..! Ce crezi tu despre faptul că..”

O să redau din restul discuţiei monologând concluziile, căci mi-este mai simplu şi am în plus și senzaţia că mă fac mult mai bine înţeleasă atunci când nu mă las întreruptă în desfășurarea gândurilor mele cu fir raţional de câte-o Kaylă sau Mară sau Monică..!
Nuu..! Nu pentru că ele nu ar vorbi ideile la fel de logic, nu de aceea prefer monologul în detrimentul dialogului sporovăit vesel cu fetele..! Ci doar pentru ca am eu senzaţia, repet, că-s mai uşor de urmărit de către tine astfel: pentru că fiind numai eu, Adina, cea care-mi voi păstra și aceeaşi tonalitate vibrată empatic cu tine..uite-așa astfel tu vei înţelege exact ce vreau să transmit eu ca şi opinie personală evident, nu neaparat ca și regulă generală ori ca și principiu de viață general unanim acceptat.

Deci..eu cred că nu-i optim în nicio variantă de cuplu intruziunea cu o a treia persoană.
Şi ştii de ce?
Pentru că astfel, în cazul formării unui trio’parteneriat cum îmi place mie să-l numesc, se poate întâmpla un fenomen ciudat şi nu ştiu cât de reversibil ar putea fi el în timp.
..asta dacă acest joc de cu-plu va deveni cutumă firească de tri-plu.

Se va întâmpla deci atunci, ca în cuplul acela devenit triplu, să se pornească un proces de stagnare a evoluţiei sexuale, deşi parteneriatul despre care vorbim, mergea probabil până mai ieri, ca uns pe roate de perfect ce era..!! din orice perspectivă i-ai fi privit tu lucrurile.

Eh..! şi ia uite cum că, dintr-un moment de aventură inițial începând această tevatură, te apuci din senin să declanșezi riscul ca toate acelea care îți erau aşezate cum trebuie și la locul lor prin viață, să-ți intre brusc într-o degringoladă bulversantă.

Iar asta pentru că bărbatul partener, căci în genere un cuplu se lasă intervenit cu nevoie de femeie nouă şi nu cu dorinţă de mascul nou..bărbatul din cuplu deci, se va împlini arhisuficient cu această nouă prezenţă mai feminină și tot mereu alta şi astfel acestuia îi va fi apoi îndeajuns de mulţumitoare viaţa LUI sexuală, drept urmare nu va mai considera poate necesar pe mai departe să mai introducă joc nou şi încă o picanterie, atunci când nu va ațipi dormind patul cu soața lui împreună..ci doar il va mișca atingând cu tăblia fix în același loc mereu, peretele dinspre partea de nord a dormitorului.

Soțului începe să-i devină brusc soția povară sexuală, pe care esteee..el obligat să o bâțâie constant o viață-ntreagă, cu patul care face și ăla un zgomot atât de in-fer-nal, frățicule!!..și-atât de antipatic..! încât mai-mai că-i adoarme până și erectul, abia trezit cu greu din somnul cel fără de vis de sex în cuplu!

Şi-o să explic imediat de ce și cred eu așa..

..păi pentru că el soțul, în primul rând, va desfăşura de-acu’ înainte în act de trei tot ceea ce ar fi fost nevoie să fie neapărat desfăşurat numa’ în act de doi..și cu emoţie cu tot pe deasupra..!..iar mai apoi cu partenera sa cotidiană se va simți doar ‘obligat’ să sexualicească el câteodată, din ce în ce mai rar de altfel.
Şi de ce continuă el totuși să facă lucrurile-astea obligat și măcar nu le abține, cum poate că ar fi mult mai firesc? Dintr-un respect..datorat vârstei, probabil..că merită și ea, mititica, măcar atât..!!..hahahahah…!

Sexul în parteneriat îi va deveni deci responsabilitate pe umeri şi nu plăcere cum îi era perceput până atunci.
Nu va mai simţi la un moment dat nici nevoie afectiv emoţională prin sexualul obligat de circa trei minute cu soţia pe care-o iubeşte, dar pe care însă o va proiecta în acelaşi timp, din punct de vedere sexual ca fiindu-i o corvoadă pentru care el se sacrifică mereu și iar mereu, iar acest extravagant sacrificiu va începe să-l resimtă ca fiind din ce în ce mai dificil.

– și da, exagerez voit pe alocuri, asta doar pentru a puncta mai evident un pic opinia mea vizavi de-acest subiect controversat –

Cu soţia, revenind, sexul îl va sexua doar plictisit, cu restul celelalte îl va percepe mai apoi drept singura și unica distracţie erotică existentă pe lumea asta, plină de altfel de tot felul de dansuri diversificate erotic și fantazate excitant.

..un corp nou care îi trezeşte emoţii noi şi vibe nou şi atingere nouă şi tot mereu astfel un altfel de orgasm mai nou, îi va amorți în acelaşi timp cu totul, relaţia lui stătută şi veche şi involuată voluntar şi tot mereu ostenit pregătită de sex, în tot mereu prea aceeaşi poziţie confortabilă de familie.
Care nu-i mai este iată! și singura cea mai orgasmica.?

Şi știi ceva? Mi se pare şi foarte logic să începi să simţi tu astfel!..ba şi mai mult decât atât, consider că te vei adânci din ce în ce mai tare în empatie de cuplu negativă, până ce într-un final vei distruge relația ta de cuplu pentru totdeauna și definitiv.

Pe de altă parte, tot în acest mod se poate pierde în timp şi vibraţia sexuală comună, căci dacă o vei desfăşura permanent ori foarte des și destul de constant în trio’parteneriat, atunci vei reuşi să o determini să vă scoată din starea voastră mirabolantă sexual de cuplu care astfel, fireşte, vă va deveni plicticoasă şi acoperită toată cu rutină, din cauză că ea vi se va mişca aceeaşi tot mereu și fără inspirație ori gând cu noutate.

El, soțul, nu va mai avea niciun chef să descopere trăiri noi, nu va mai simţi nevoia să dezvolte sexual cuplul lui cel vechi, pentru că..nu va duce nicio lipsă importantă de lucruri noi întâmplate în viaţa lui sexualicească.
Nu va mai avea nevoie deci sa se evolueze sexual și în parteneriat, pentru că a extins deja suficient de mult parteneriatul în sine.

..şi totul din cauza persoanelor noi pe le care le lăsaţi să va invadeze intimitatea.! astfel concentrarea pe viaţă voastră sexuală personală devine minimă. Ori spre deloc!

Cred în acelaşi timp că tot de aceea și infidelii se plâng frecvent de o rutină sexuală intervenită în cuplul lor şi tot de aceea se și remarcă în discuţiile acestora vorbe multe despre muuultul plictis sexual de cuplu care le există: pentru că şi soţii infideli ascunşi de nevastă, fix la fel precum aceia infideli cu nevasta de mână, trăiesc suficiente noutăţi sexuale reprezentate prin femei noi adăugate ca şi condiment în patul cuplului lor vechi şi astfel le este mai mult decât îndeajuns evoluția doar personală în plan sexual.

Nu te joci erotico- fantezist cu încă o femeie introdusă pe printre cearceafurile matrimonialului vostru fără să-ţi asumi că astfel energia ta sexuală nu va mai exista nerăbdătoare de-atunci înainte pentru soţia ta, ci se va împrăştia pe drum cu restul celalalte.
Energia ta sexuală va exista de-acum pentru alte femei care, uşor-uşor, fără a-ţi deveni ţie neapărat amante permanente, vor reuşi să o scoată pe ea soția, cu totul din aşternutul vostru confortabil, zâmbit sexual mulţumitor până mai ieri.

Dacă a treia persoană v-ar fi mereu câte un bărbat, acelaşi bărbat sau alţii noi mereu..că nici nu cred că ar conta prea tare numărul lor, probabil că atunci tu, soțul, ai fi cel izgonit din viaţa sexuală a cuplului vostru..ori dacă s-ar întâmpla o dată femeie iar altădată un bărbat, sau de 5 ori femeie şi măcar o singură dată și-un bărbat..eh!..posibil ca astfel să înceapă să existe un soi de echilibru pe-acolo, cum de altfel cred eu că ar exista la swingeri!

Tot de aceea şi cheful tău de a face orice cu ea soția, din perspectivă sexuală, ori de la o discuţie prietenească discutată și până la un preludiu incitant desfășurat cu drag, ori până la orice altă acţiune care să implice fantezie pusă-n practică de voi doi ai cuplului..deci de aceea, repet, cheful tău sexual care să o implice doar pe ea, soția ta, îți va fi ajuns nul, minus, absent. Enervant și agasant!

..pentru că te-ai obişnuit să flirtezi mereu nou înaintea sexului, te-ai obişnuit să te joci întotdeauna nou înaintea sexului, să ai emoţii tranzitive noi înaintea sexului şi-n timpul lui..și tot mereu cu altcineva nou care să te ducă la orgasmul împlinit: flirt/ preludiu/ pătrundere/ ejaculare !
..cu soţia doar pe alături aşternută ponosit pe lângă voi, pe post de..popândău!

Fireşte că astfel nu mai vei mai avea nevoie de ea, fireşte că astfel te vei declara rutinat cu ea, plictisit şi de vorbă şi de act sexual în sine şi de petrecerea oricărui timp al tău cu ea împreună.

..pentru că ai eliminat-o din viaţa voastră şi fără să conştientizezi poate măcar, i-ai luat și din importanță, ai scăzut-o și în interes pentru tine.

Astfel ea îţi va deveni parte neglijabilă şi enervantă şi vei uita temporar că-ți este de fapt partea importantă și compatibilă și complementară, care-ţi exista firesc și fericit atunci când voi trăiaţi în cu-plu împreună şi nu în tri-plu separat.

Iar ce voi spune acum în plus, are rolul de a te ingrozi și mai tare..vei uita și ce înseamnă fericirea, n-o să ți-o mai atingi deloc în ideal al tău de viață.

Vei deveni nefericit și confuz și plictisit și prea banal, vei produce transformări importante cu tine dar și cu voi, și toate în sens negativ.
Vei incepe să-ți strigi emoția de o secundă trăită în extaz, fericire, în același timp, fericirea pe care-ai știut-o fericită o viață o vei gândi ca fiind de fapt nefericită.
Cuplul tău cel perfect funcțional îți va deveni obositor și trist, vei bâjbâi viața pe care ți-o știai pe dinafară poezie de dragoste..și nu-ți vei mai găsi locul pe nicăieri.
Nici in căsnicie, dar nici înafara ei, nici cu soție dar nici în lipsa ei..nici cu tine n-ai mai sta, dar și pe tine dacă te-ai părăsi nu ai mai ști apoi ce-nseamnă lumea.
Ai vrea să ai și n-ai mai vrea..!
Degringoladă emoțională, amestec de vibrații ce nu știi dacă-s pozitive neapărat, incertitudini în înțelegere de sentimente, cu întrebări dacă-ți există ori dacă doar nu mai știi tu să le simți.

Și uite-așa observ eu cum te-ai putea complica tu foarte tare și fără niciun rost, dacă ai încerca cumva niște experiențe din acestea noi, care sună mult mai palpitant în povestirile altora decât pare că sunt cu adevărat în realitatea lor!
Câteodată e bun și-un pic de conservatorism, zic!
Tu ce zici? Te ascult
! ??

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

14. Știu că mă iubești și înc-un te iubesc în plus

„- Mă enervezi maxim! Nu poţi să taci niciun moment măcar, frate! Dar tu când respiri? Dar oare mai și respiri? Şi când înghiţi ai de multe ori ceva să-mi mai adaugi..să tot adaugi..! Mereu şi mereu vorbeşti şi spui şi explici şi..”

„- Uite cât am tăcut. Observi că am tăcut cât ai vorbit tu acum? ? Mă enervezi maxim și tu pe mine, să știi!!.. Dar tu nu poţi să asculţi niciun moment măcar? Căci dac-ai asculta şi tu un pic, n-aş fi nevoită eu să repet de-atâtea ori același lucru şi-atunci aş vorbi înzecit mult mai puţin. Şi cu mai mult folos probabil!”
îi dau în replică lui Marius, destul de calmă aparent în ton, deşi fierbeam cu totul în gânduri nevorbite.

Mda..nu ştiu câtă răbdare mi-a dat..Dumnezeu când m-a lăsat născută de maică-mea pe la Polizu?!? dacă nu mă-nșel, dar din ce în ce mai greu mă accept pe mine astfel de calmă şi atât de paşnică.
Ideea este simplă, cu toţii ştim ideea cât de simplă ne există dacă o lăsăm să se lase înţeleasă.
Şi vorbită şi ascultată şi răspunsă.

image

Păi altfel..fireşte că devenim guralivi..!
Tot insistăm noi altfel, să expunem ideea în cazul în care ideea nu trece prin filtrul tău căruia eu îi tot povestesc păreri şi supoziţii şi dorinţe şi nevoi şi necesităţi şi trebuinţe şi analogii.

Nu am dreptate?? Ia spune și tu ceva, hai..spune!! Nimic nu ai de spus, nu? Căci tu preferi mereu să taci!

„- Mă foarte oboseşti şi deja sunt mai mult decât cel mai foarte obosit din lume!! Şi..fii atentă!..repet, căci poate nu ai auzit: eu sunt bărbat şi nu-mi complic eu mie masculul, pentru a înţelege lucruri de nedigerat pentru mascul.
Suntem diferiţi, Adina, draga mea!
Scoate draga mea din context, aici chiar am exagerat așa cum numa’ tu exagerezi..!..căci n-am chef să te îmbunez în niciun fel cu niciun dragă pentru a-ţi da iaaar apă la moară şi pentru ca apoi tu să continui iaar și iar să tot continui şi iar să-mi sporovăiești cum că tu nu pricepi că eu nu sunt ca tine deloc şi că eu nu pot să exprim că te iubesc în gesturi care să spună te iubesc şi nici în cuvinte care să spună cuvânt iubesc şi asta nu pentru că NU te iubesc cumva, ci pentru că te iubesc eu îl simt adânc în suflet şi tu ştii că eu îl simt aşa odată pentru totdeauna dar nu îl spun aşa niciodată şi tot pentru totdeauna, iar asta pentru că întotdeauna te iubescul meu se..bănuieşte că există şi nu se bănuieşte că nu ar exista, că nu are motive de bănuit așa ceva..!
Rahat!
Nu ştiu dacă am spus ceva inteligibil. Și nici măcar nu-mi pasă..! sunt doar obosit şi vreau doar să citesc, iar tu nu mă laşi să fac nimic din ce vreau eu şi vorbești şi mă perturbi într-una şi..mă enervezi maxim.
Azi voiam un pic de stat cu mine.
ŞI DOAR CU MINE!
Fără să tragi tu concluzii că dacă stau cu mine, nu stau cu tine. Șii dacă nu stăm amândoi, înseamnă că..ai înţeles? Ai ascultat ce-am zis?”

„- Nuuu!..n-am ascultat nimic. Urmăream fb-ul! Normal c-am ascultat! Căci eu nu-s tu şi totodată eu ştiu să ascult şi am răbdare să aud tot din ce spui tu pentru că..aşa sunt eu! Am nevoie să vorbesc cu tine şi nu să mă prefac doar că vorbim şi să îngaim un ‘a-haaa..!’ ori un ‘ai dreptate!’ ori un..’daa??..hmmm..zici? Crezi?”

„- Bine, aşa e! Sunt un nimeni enervant!
Ştiu. Nu-mi mai explica de ce şi fără supoziţii psihologice şi..şi atât!
Ştiu, da, sunt un praf şi-un introvert şi-un rahat care nu ştie să exprime ce simte şi cum simte şi dacă simte şi..noapte bună, te-aştept la somn!”

„Aşteaptă-mă mult şi bine pân’ ce-o să și vin!” îmi spun enervată șoptindu-mi mie însămi, fără să mai apuc să mai gândesc și altceva!
Căci mai nou până și gândul meu îl deranjează..mda!

” Nici gândul nu vreau să ţi-l mai aud. Mă oboseşte zumzetul lui şi când respiră!”

Ei, na..!..pe bune?!

Uite că şi mine mă oboseşte liniştea din gândurile tale.
Mă rupe cu oboseala staticul tău, ştii?
Mă trezeşte şi când nu dorm de apatic şi tern şi sec şi cu neîntamplat nimic ce-ţi este!
Mă agasezi cu-atâta linişte şi-atâtea ne’ntrebări ce-şi caută însă răspunsuri deși nu-s întrebate.
Nu ştiu cum poţi trăi aşa, neafectuos până şi cu tine însuţi.
Neiubit şi nedorit a fi mângâiat.
Ori cicălit..hahahahah!

Măi..neimportantule, ce crezi că-ţi sunt spre deloc eu importantă cum îţi foarte sunt de mult prea singura care-ți există ție cea mai importantă!
Tu care ești și nu m-auzi vreodată atunci când eu vorbesc într-una..!!??

Uuuoff! Că greu îmi mai e să nu-ţi explic toate cele despre cum simt eu..!..cu argument cu tot de ce le simt aşa şi de ce doar cu tine pot să simt într-un anume fel!

„- Presimt că nu te opreşti aici! Hai spune, Adina, spune ce-am mai greşit eu şi astăzi, în plus faţă de ce-am greşit eu ieri..alalteieri și-n fiecare zi!”

– Uite-aici greşeşti! Că nu mă laşi să-ţi spun că nu greşeşti cu nimic şi mai ai şi senzaţia că dacă vreau să spun ceva va fi întotdeauna ceva negativ ce te priveşte negreșit!
Dacă m-ai asculta un pic, ai şti că nu spun lucruri naşpa despre tine, că nu vorbesc nimic despre tine rău în genere, ci vreau doar să vorbesc cu tine lucruri ce-mi trec aşa prin cap anapoda..importante time to time ori neimportante, vreau doar să le trăncănesc cu tine, omul căruia simt nevoia să mă destăinui şi să mă confesez!”

„- Uite că eu nu simt la fel, ce zici de asta? Eu sunt mai tăcut şi mai puţin ahtiat după trăncănit
aiurea. Când am ceva de transmis, transmit..iar dacă nu am, prefer să citesc o carte care să-mi dea prilej să am cândva, odată, ceva de trăncănit.”

„- Bine then..!.ok! Fă tu ce vrei şi cum vrei! Dar să ştii că astfel nu merg lucrurile cum trebuie şi nici nu vor merge bine..aşa doar se strică relaţiile de cuplu, şi nu vor deveni mai trainice.
Aşa doar se rup legăturile, şi nu se sudează..dar cum vrei, tu decizi în ce direcţie mergem!
Ca întotdeauna, în caz că nu ai remarcat deja. C-aşa faci dintotdeauna şi pare că nici nu ai de gând să schimbi câte ceva, oricât de mult aş insista eu ca o proastă ce sunt! Noapte bună!!”

Mereu avem senzaţia că-i important să avem grijă permanent de oamenii pe care-i iubim.
Tot astfel, mereu suntem dezamăgiţi dacă ei nu vor avea aceeaşi nevoie grijulie vizavi de nevoile nostre cotidiene.

Neglijăm însă un aspect esenţial, zic..!..târziu am realizat, trăind eu mereu numa’ dezamăgită de către ceilalţi de prin jur, că nu putem cere altora înapoi lucruri pe care ei, restul, le percep cu totul diferit de cum le percepem noi.

Eu sunt o extrovertă..şi ador să spun ceea ce simt şi ceea ce gândesc şi ceea ce iubesc şi ceea ce nu-mi place deloc, ceea ce mă face fericită ori dimpotrivă, ceea ce mă nefericeşte.

Tu poţi fi însă introvertit, cu ne’dorinţă de a manifesta verbal lucruri pe care le poți simţi în tandem cu mine, ori poate nu le simţi deloc ori poate le simţi altfel.

În timp şi din experienţe cu viaţa, am realizat că se poate întâmpla să ne iubim la nebunie unul pe celălalt..doar că unul dintre noi va fi mult mai fericit atunci când îţi va da confirmări într-una, când va simți nevoia să-ţi reconfirme înc-o dată şi iarăşi de încă cinşpe ori câte..una-alta, iar celălalt dintre noi, va fi cu mult mai fericit numai când îşi va tăcea fericirea pe care-o trăiește cu tine, reconfirmând-o şi el tot mereu şi de asemenea de câte ori va simţi nevoia prin tăcere. Încă o dată iarăși, încă puțin, pentru că pentru el tăcere’inseamnă că-i e bine.

Nu poţi insista ca restul toţi ceilalți să aibă neapărat același mod de manifestare în dragoste. Unii sunt mai atipici.
Ori în sex.
Ori în prietenie.
Ori..oriunde..!?
Tocmai acesta este frumosul vieţii: faptul că ne putem completa în fericire fiind atat de altfel fiecare, atât de diferiţi.

Nu înseamnă că nu iubim la fel, ori poate cu și mai multă intensitate câteodată.
Sau poate cu mai puţină, se poate întâmpla şi-aşa, fireşte!

..doar că nu putem cântări la miligram iubirea.

Nu putem să ghicim cât miligram de iubire poţi tu iubi, cât miligram pot eu şi..hai să facem apoi împreună o medie și să o punem în balanţă pentru a sublinia nedreptăţile existente printre noi şi despre noi, în relaţia noastră de cuplu.

Trebuie să înţelegem că ştim noi cumva să simţim cu adevărat dacă cel de lângă noi chiar ne iubeşte.
Cât ne iubește, nu-i cel mai important.

Suficient de cât trebuie şi de cât îi este necesar ne va iubi, pentru că până şi necesarul de iubire şi de fericire ne este diferit.

Dacă înţelegem lucrurile-astea, vom trăi mai liniştiţi şi mai fără neîncrederi exagerate şi mai fără incertitudini şi mai fără tristeţi în cuplul nostru.

Tocmai de aceea eu prefer să spun mereu că..

„..Ştiu că mă iubeşti. Mai ştiu şi că tu ştii că te iubesc! Nu trebuie să îmi răspunzi, stai liniştit!”

image

..asta fix azi am învățat să spun, nu mi-e vreo cutumă.
Șiii..vezi? Observi cum ți-am servit-o aici, în povestea mea de azi?
Ca și cum aș fi vreo înțeleaptă ciudat de matură de când s-a născut..!!!
Hahahahah..! Fix despre asta-i vorba!
Despre nuanțe! Nu-i totul alb sau negru pe lumea asta!
Iubit sau neiubit! Ascuțit sau rotund! Colțuros sau maleabil..

Depinde mult de unghiul în care ne surprinde lumina bună..ea ne ascunde cum trebuie defectele chipului, tot ea ne evidențiază cum trebuie și fotogenia sufletului.
Dacă ne există fotogenic în vreun unghi, doar astfel..!.evident!

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

13. Rutină prietenească

Buzz!
„- Hey..! E vreo urgenţă? Că mă grăbesc să mă văd cu Mara în juma’ pentru un ceai…mă rog, pentru cui i-o şi prii ceaiul la ora asta, căci mie nu cu siguranţă..! Darrr o ştii pe Mara, care soarbe tot mereu cu zâmbetul cel mai fericit din lume ceaiul ei atât de verde și-atât de foarte sănătos..!!..hahahah..!” răspund alert cu o mână-nfiptă-n spumă, cu cealaltă încercând să trag difuzorul din sertar pentru a-mi usca părul cât mai repede cu putință.

„-Aaa..perfect! Că n-aveam ce face, de-aia şi scriam. Vin şi eu pentr-un pahar de vin roşu, ok?? Unde?”
” – Joseph! Masa-i pe mine rezervată!”

Mă hotărâsem să mă văd cu Mara într-un târziu astăzi, deşi simţeam cum mă cuprinde o moleşeală somnoroasă .. Marius era însă plecat cu treabă din Bucureşti, Radu, fi’meu, dormea la Luca, bff-ul lui, iar singură parcă n-aveam stare să stau în casă.

„- Dar ce punctuală ești, măi! Deloc nu te dezminţi!” zise Mara, ajunsă fix cu mine-odată, aproape să-mi dea brânci din uşă şi mai multe nu, pentru a paşi ea prima înăuntru.
Mereu, dar mereu avem aceeași dispută:
care-i mai punctuală dintte noi, ambele fiind mai mult decât paroliste şi întotdeauna în conformitate cu ora prestabilită ajunse la locul hotărât de întâlnire.

image

…de ceva vreme recunosc însă că-s cam vrășulită-n programul meu cel atât de organizat altădată.
Am început să mai întârzii time to time, trec până şi minutul pe care şi eu şi ea ni-l acordăm în întârziere una celeilalte!
Dar..ce să-i faci acum?! Asta este! Nu toate suntem perfecte tot mereu șii..poate că nici nu mai avem chef să fim de astăzi înainte.
..aşa-mi repet eu în gând atunci când nu vreau să mai adun supărare pe mine din orice fleac.

Ne aşezarăm ca două fluturașe dând din aripi la masa convenită pentru noi, și-aproape într-un glas..

„- Ce zici, oare Kayla va ajunge într-o oră?Ce crezi, va ajunge?!?”??

„Ce faci şi cum ai mai făcut..??”
„…dar vai..! ai mai slăbit juma’ de kilogram?? Cum naiba ai reuşit?!?”
„Hai măi, Kayla! Pe buuune? Iar te-ai despărţit?! Eşti fenomenală..!”
„N-ai idee ce s-a zăpăcit ăsta mic al meu..! N-ai idee! Uită de la mâna pân’ la gură ce are de făcut..cum să-l întorc atent la loc?”

Şi uite tot aşa ne decurge nouă meeting’ul de vineri seară: discuţii peste discuţii şi numa’ tot banale, întrebări care nu aşteaptă niciun răspuns..eh..! rutină prietenească de seară într-un cuvânt…!

„-Ce? Cum ai spus, Adina? Poţi repeta ce-ai spus adineauri? Treaba cu rutina? De rutină sexuală, zici? Asta vorbeai, nu? căci nu eram atentă! Mă certam cu fostu’ pe mess..!”.

„- Serios? Te certai cu fostu’ de ieri pe mess, pentru că ai vorbit din greşeală, l-ai apăsat în contacte pe fostul de alalteieri iar ăsta prezentu’ a aflat şi s-a cam ofuscat?!? Hahahah..! De rutină vorbeam, da. Dar nu sexuală de cuplu, ci prietenească de seara asta. De ceee?? Ţi-a apărut vreo rutină şi nu ne povesteşti şi nouă? O rutină sexuală întâmpini tu plictisitor cum nu ştiu dacă păţesc eu după câţiva ani deloc relativi trăiţi în cuplu?”?

„- Râzi aiurea, Kayla chiar s-a născut rutinată! Deşi trăieşte cel mai activ dintre noi şi tot mereu noutăţi şi evenimente şi iarăşi noutăţi cu evenimente şi cu schimbări de oameni prin cuplu şi noutăţi şi evenimente, este cea mai plictisită şi mai rutinată dintre noi. N-am dreptate, iubito?” se asmute Mara colţuros spre asta mică.

„- Mda..răutatea, mama fraierilor. Nu prea înţeleg de ce nu înţelegi că viaţa mea într-adevăr, chiar este plicticoasă.
Aceeaşi lume, aceleaşi locuri, aceleași certuri sau bârfe sau despărţiri, combinări între aceiaşi oameni care s-au despărţit ieri de aceeaşi lume care azi s-a hotărât să sărbărorească în acelaşi timp şi despărțirea dar şi cuplul nou pe care l-au format.
Şi tot aşa cu mondenul ăsta de rahat.
Aşa că, degeaba râzi tu, Mara!
Da, trăiesc într-o rutină dezolantă..şi-n plus parcă..parcă intru şi într-o rutină sexuală, chiar şi asta mai pățesc. Că şi de sex m-am plictisit şi nici de el nu mai am chef atunci când mi se-ntâmplă.”

„- Mda..pe tine chiar nu te-nţeleg rutinată sexual, eu chiar am însă o rutină.
Din ce în ce mai des mă doare capul ori burta când îl simt pe-al meu cu apropo-uri! Nu ştiu ce naiba am..și nici nu-mi dau seama de ce nu-mi mai place.
Că înainte de-abia aşteptam serile noastre de dragoste..doar ştiţi și voi.” adaugă Mara un pic mai potolită-n ton.

„- Hmmm..! Posibil să fi dezvoltat un soi de frigiditate temporară? Dar oare de ce? Ce simţi atunci când te gândeşti să-l refuzi?
Dar el? El te-a refuzat vreodată? Că poate de-aici ţi s-a format sentimentul ăsta, de la vreo respingere mă gândesc, înţeleasă prost probabil, ca de cele mai multe ori.”

„- Măi, nu ştiu..dacă stau să mă gândesc, da, mi-a cam tăiat elanul..dar mai demult, nu de curând.
Eram odată spre exemplu, după stop şi na! Ştii cum e şi ce mare chef îţi vine..hmm!” zise Mara roşie toată de jenă ca de fiecare dată când vorbim despre sex şi sexualitate.
” Nu ştiu însă dacă de aici mi se trage..m-am mai şi îngrăşat un pic, am făcut pulpiţe, nu-mi place deloc de mine..a remarcat şi el asta, că mi-a şi zis..plus că..nu ştiu cum să zic, dar parcă se grăbeşte când se mai întâmplă sexul între noi.
Parcă nu mai are răbdare să apuc şi eu orgasmul, înţelegi ce zic??”

„- Fireşte că înţelegem. Nu mai daţi importanță sexului, aţi rutinat relaţia voastră sexuală pentru că nu aţi mai înnoit-o nicicum, neglijaţi cu totul o latură atât de esenţială pentru cuplu.
Foarte rău.
Ia gândeşte-te de ce s-a ajuns aici..pas cu pas, încearcă să readuci în memorie unde-i hiba…când a început migrena, ştii?” zic.

„- Mmm..cred că atunci când mi-a răspuns răstit că n-are nici gând de sex..a doua sau a treia oară consecutiv, m-a cam pus pe gânduri..aşa cred, pentru că atunci îmi amintesc că m-am simţit extrem de jignită. M-am simţit respinsă şi deloc atractivă..”

„- Ştiu ce zici! Am simţit şi eu ceva asemănător când eram cu Marco. Fii atentă ce-mi zice într-o seară:’ Kayla, nu mai eşti incitantă cum te ştiam. Nici nu te mai îmbraci erotic ca la început, nu mai propui şi tu una alta..!’ Nu spun mai mult că mi-e jenă..dar a fost mult mai pestriț discursul lui şi total neapreciativ vizavi de senzualitatea mea, sexualitatea mea caree..după cum știm, nu? Îmi este la un nivel destul de ridicat, nu? Sau mă înşel eu?” zise Kayla clipind superior privirea îngâmfată.

„- Nu ştiu ce să zic sau cum s-o fac să nu te superi, dar mie mi se pare că prea o insişti şi-o tragi de păr pentru a fi vizibilă. Nu zic că n-ai sex-appeal deloc, dar îl exagerezi cumva, pe bune. Cam faci voit gesturi mai nu ştiu cum, mai bagi un zâmbet ciudat aşa, fals mi se pare..deşi tu crezi probabil că wow, e topit ăsta după mine! L-ai prins în mreje, gata! Cu un atins de gâdilat pe nu ştiu unde..râd pe înfundate..hahahah..când te mai prind cu câte-o de-asta..tu ce zici, Mara? Ţie cum ţi se pare?”

„- Pe mine nu prea mă interesează să observ lucruri neinteresante. Iar senzualitatea Kaylei nu prea mă apasă..dacă o are sau îi lipseşte mi-e totuna. Dar da, pe alocuri şi eu cred că o joacă, o interpretează, dacă pot să spun aşa şi iată-mă cum pot. Ceea ce, da, se simte!”

„- Ei bine, eu sunt mulţumită aşa. Ştiu că nu prefac niciun sex-appeal cu siguranţă.
Chiar îl am, indiferent de ce adăugaţi voi pe-aici răutăcios în replică.
Şi nici nu mă deranjează măcar dacă aşa credeţi voi, ba chiar apreciez și că mi-aţi spus..aşa o să am şi eu mai multă grijă pe viitor..!” se bosumflă toată Kayla apoi, pufnind fumul de ţigară din ce în ce mai nervos.

„- Hahhahah! Să ai grijă la ce, măi?? Dacă ție îți vine natural să te comporţi într-un anume fel?? Mă rog, revenind la sex, primordial pentru un cuplu este să aibă o viaţă sexuală împlinită..nu că pun eu accent prea mare pe sex, cum spuneţi toate mereu, că prea-l aduc în discuţie întotdeauna și-l accentuez..etc şamd.
Normal că-l discut frecvent căci mă interesează să-l aflu de peste tot.
Şi tocmai pentru că-l consider atât de important.
Când se întâmplă rutina sexuală într-o căsnicie, înseamnă că a intervenit o hibă.
Un conflict, o problemă care trebuie găsită şi rezolvată.
Pe de altă parte, rutina sexuală nu-i vreo anormalitate neapărat, ci chiar se mai întâmplă într-un cuplu vechi şi stabil..însă trebuie scoasă din ecuaţie cu ajutorul ambilor parteneri, ei doi împreună trebuie să facă lucruri care să readucă armonia sexuală ce le exista şi care s-a pierdut cumva pe drum din neglijenţă ori din eu ştiu ce alte motive.”

„- Zici că avem o problemă?
Nu gândeam chiar aşa, adică nu mă macină prea tare lipsa activităţii noastre sexuale de cuplu..adică nici n-o luam prea tare în calcul..acum dacă stau bine să mă gândesc, îmi dau seama că nici nu caut solutiii de îmbunătăţire sau ceva..m-am obişnuit aşa şi nu mă încurcă cu nimic că suntem de-acum aşa.
Un pic mai inactivi…!..zici că nu-i în regulă să las treburile ne..tratate serios?
Păi şi ce să fac atunci? Să trag de el? Să cerşesc o seară erotică când el mi-a zis clar, subliminal dar și foarte direct, că nu mai are chef de mine? De baba lui?”

„- Aaau! Aşa zice? Baba lui? Şi ţie cum îţi sună asta?” zice siderată Kayla.

„- Prieteneşte, cred. Afectuos.”

„- Serios? Mă rog, aşa o fi dacă aşa simţi tu. Nici nu-i important acum. Mai important este că nu te-ai gândit că ai o problemă ce trebuie rezolvată, ci te-ai complăcut firesc în ea, iar astfel nu faci decât să adânceşti problema voastră…pe care-ar trebui să o rezolvi însă! Crede-mă, nu aberez deloc!
..nu prin cuvinte certăreţe vizavi de ne’cheful lui de tine, ci prin acţiuni care să i-l stârnească. Prin idei noi cu tentă sexuală, prin jocuri erotice de cuplu noi şi nu mereu static desfăşurate în patul matrimonial, prin dezinvoltură, prin deschidere, prin dorinţă şi nevoie şi plăcere de făcut sex cu omul pe care-l iubeşti..hai măi, dar ce naiba?
Simţi tu cum şi unde şi când..doar nu aştepţi să-ţi spun eu cu exactitate ce să faci, păi nu?
Şi în primul rând gândeşte-te că şi tu ai parte de vină, din moment ce nu ai schimbat nimic din ce..nu ţi-a mai propus el şi mai apoi ai început să invoci migrene şi rahaturi de-astea de femeie plictisită şi..” zic revoltată, fără să-mi vină a crede că există în realitate cupluri care-şi pierd vibraţia în parteneriat şi nici măcar nu realizează că sunt pe cale să adâncească probleme inerente de cuplu ce ar fi putut fi trecute foarte uşor.

„- S-ar putea să ai dreptate, da. Că dacă stau şi vizualizez imagini cu noi din ultima vreme, parcă da, văd cumva că lipseşte ceva din ce aveam înainte. Nu ştiu ce, dar simt că e ceva ce se plimbă prin aer, ca un..nu ştiu să explic, dar cred că ai un pic dreptate.
Pe alocuri ai dreptate.
O să încep să urmăresc ce mă nelinişte cu exactitate..aha! Uite! Mă ne-li-niș-teș-te ceva! Nu ştiam că m-ar nelinişti ceva.”

„- Vezi? Gândeşte-te tu singură, e cel mai bine-aşa! Așează tu lucrurile cap la cap, pune-ţi întrebări, răspunde-ţi şi rezolvă apoi.
Cerem nota, ce ziceți? S-a făcut târziu!”

Interesant cum laşi timpul să decidă nepăsător şi neglijent pentru tine, interesant de remarcat cum începi dintr-o dată să obişnuieşti să-ţi laşi timpul să-ţi treacă zi după zi, oră după oră, neobservand cum că nu mai ai necesar să iubeşti așa cum iubeai.
Fără să remarci măcar cum că eşti fericit, fără ca măcar să conștientizezi că ai putea să nu mai fii şi că totul s-ar putea astfel intâmpla numa’ din vina ta.

Din cauză că te-ai obişnuit să trăiești în iubirea aceea suficientă câtă este, din cauză că stai așezat confortabil pentru că ştii că-ţi există, iar astfel nici nu mai consideri necesar s-o construieşti pe mai departe și nici s-o mai bucuri în altfel de senzații decât cele obișnuite.

Accepți s-o plictiseşti, s-o rutinezi şi s-o transformi în banal, în loc s-o percepi la fel de specială, aparte în frumuseţea ei.

Întotdeauna am considerat sexul latură importantă a iubirii într-un cuplu.
Şi nu cred că greşesc ori că exagerez ori că-i acord prea multă importanță.
Prin sex descătuşezi emoţii, transmiţi emoţii, împleteşti sentimente puternice și statornice până la capăt. Le țeși.

Uneşti două corpuri și le aduni într-unul.

Sexul nu reprezintă doar o activitate mai plăcută decât altele de petrecut timpul.
Nici împărtăşire de emoţii speciale nu poate fi atâta vreme cât ele nu există.

..de aceea sexul ocazional e mai întotdeauna sec şi superficial în trăiri.
Şi nu uneşte nimic, nici nu transmite trăiri importante, ci reprezintă mai degrabă doar o biată mică mititică de plăcere, aruncată printre restul celelalte..poate-ţi ajută vanitatea să-ți sporească un pic, poate te umflă-n pene înc-un pic atunci când marchezi un teritoriu nou, când exploatezi un alt corp şi mereu iar un alt corp. Şi tot mereu alte corpuri.

Sexul ăsta de care povestesc aici aduce cu el nefericire.
Te-ai gândit vreodată la asta?
Aduce nefericire pentru că nu te împlineşte sentimental, nu te uneşte emoţional cu cineva pe care şi iubeşti.

Adună pentru juma’ de ora două trupuri străine şi atât.
Nu strânge în acelaşi trup două suflete apropiate, care astfel devin unul, unite spiritual datorită energiei sexuale ce se transmite de la unul către celălalt în intensitate maximă ce nu ţi-o dă decât sentimentul statornic de iubire şi de implicare emoțională cu totul şi pân’ la capăt.

Intimitatea este esenţială într-un cuplu. Nu-i lucru de pierdut pe drum, ci LUCRUL.

În altă ordine de idei, plictisul sexual într-un parteneriat, rutina, mai poate interveni şi din cauză de preaplin sexual, sex mulţumitor ca şi frecvenţă, suficient și de multe ori întâmplat des cu persoane noi care fireşte, incită mai tare; apoi mai avem și-o abundenţă sexuală vizuală, filme xxx din ce în ce mai variate-n fantezii care fireşte că, cel puţin ochiometric, mimează perfecţiuni mai mult decât perfecte de trupuri şi orgasme.

Altfel, rutina mai apare totodată din lipsa dorinţei de evoluţie sexuală o ambilor ori a unuia dintre parteneri, care și ea din nou, duce la un plictis matrimonial în pat, cu sex petrecut mereu la fel şi mereu doar în aceaşi poziţie, sex matrimonial ce îmbracă astfel statut de datorie, de responsabilitate în cuplu şi nu timp de plăcere petrecut plăcut de către ambii parteneri.

Chimia sexuală nu se pierde pe parcurs de ani trecuţi.
Iubirea dintre noi nu moare odată cu trecerea în altă etapă a vârstei, dimpotrivă! devine mai profundă în ataşament şi afecţiune.
Evoluăm mereu şi tot mereu, de la an la an dezvoltăm mereu părţi din noi, înţelegem tot mai multe despre noi în relaţie cu noi şi-apoi în relaţie cu ceilalţi, evident.

Tot astfel cred că ar trebui să creştem sensuri noi legate de sexualitatea noastră, să evoluăm şi sexual nu doar pe parte de dezvoltare personală.
Şi el, sexul ne trebuie înnoit şi cercetat și cunoscut cu experienţe inedite, în circumstanţe altele decât cele care ne-au devenit obişnuinţă..şi uite-aşa probabil că vom descoperi că nu împreunarea superficială a două trupuri noi este cea care te împlineşte sexual, ci doar uniunea de corpuri ce se iubesc şi îşi trăiesc iubirea profund ȘI sexual.

Ăsta-i sexul împlinit pe care nu trebuie să-l pierdem nicicum din parteneriat.
Sexul care ne atinge iubirea şi ne mângâie sufletul.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

12. Gânduri la ceas (ne)fericit

„- Iartă-mă, draga mea, ştii că de-obicei nu întârzii, a fost azi însă un trafic in-fer-nal! Jur!!Doamne, dar ce mă enervează acest jur care mi-a intrat în tot vocabularul! M-a invadat, juur!! Uite și tu..jur..jur..! Zici că altfel n-aș avea credibilitate..!! ? Oooo..!..dar ți-ai comandat vin? Roşu? Tu?!? WOW ! Dar ce-ai păţit?! Vă rog mult, daţi-mi şi mie un Sauvignon Blanc cu gheaţă separat, evident!!” spun, aşezându-mă pe grabă încă la masă, unde deja mă aştepta, de fix opt minute, o prietenă de-a mea, Carina.

„- Hello! Păi ce să zic, în ultima vreme mă avânt mereu spre un pahar, Adina! Sunt din ce în ce mai down..din ce în ce mai anxioasă şi mai depresivă şi fără niciun chef de dat jos din pat dimineaţa. Nici la sală, dacă poţi să crezi, nu mai ajung! Nici la solar, nici la piaţă, nici pân’ la magazinul din colţ nu mai merg, mi-e greu și să mă gândesc că trebuie să dau o fugă, că n-am pâine. Aaah! Să nu spun că nici nu mai gătesc măcar!”

„- Dar de ceee? Măi, tocmai tu..! cea mai expansivă şi mai plină de viaţă, din toată lumea asta mare? Hai, măi, wake up! Care-i problema? Ce s-a întâmplat? Ultima dată când ne-am văzut, erai chiar fooarte bine, în comparaţie cel puţin cu ultimele..ultimul an, să zicem! Uite, btw..vineri ieşim cu toţii pe-undeva. Nu știu încă unde. Ce zici, veniţi? Forever young/We want to be forever young..!”

image

„- Ce să venim, frate! Unde să venim noi? Nu observi că nu mai venim pe nicăieri? Că vine doar el singur, de ceva vreme?
Nici n-ai idee cum s-a transformat de tare!
Dar nici nu-l mai recunosc..!
Zici că a căpătat altă identitate, zici că nu mai formăm un cuplu.. zici că-i alt om!
Iar vizavi de mine? Eu nu mai exist pentru el. Goală să fiu, cea mai foarte goală dacă m-aș plimba pe lângă ochii lui holbați genetic, golicică toată eu așa dacă mi-aș..despărți obloanele, că tot impasibil ar rămâne. Chior, mai degrabă. Orb.
Se uită prin mine..iar dacă este obligat să mă treacă cu vederea, sau să-mi răspundă la ceva sau..orice, îmi trânteşte nişte ochi seci şi goi şi mormăie o silabă, neinteligibil. Jur! Na..! Și eu acum cu jur-ul ăsta-al tău, e molipsitor pare-se..!
Am început să stăm numa’ separat, să mâncăm separat, să gândim separat, să existăm separat, să ieşim separat, să zâmbim separat..să mai adaug??”

„- Ehh!! Carina, întotdeauna a fost aşa la voi. Sau bine, da, exagerez, nu te război cu mine acu’..! Exagerez doar pentru a înţelege tu mai bine cum sunteţi voi percepuţi de către noi ceilalţi! Hahahah..! Daaarrr, asta nu-nseamnă că nu observăm de asemenea şi cât vă iubiţi de tareee!! Tralalalalalaa..dar ce-ţi veni, măi, astăzi?! Din senin așa?!?”

„- Ha-Ha! Nu mă binedispui deloc, nu te mai chinui..şi, printre altele, niciodată nu mă amuzi când te prosteşti. Iar asta, ca să știi, i-a spus şi Radu, tot printre altele-mprăștiind eu vorba, fiică’mii; că eşti de-a dreptul enervantă cu PamPam-urile tale ori tra..la..la-uri ori ce mai inventezi tu mereu.”

„- Ahhaahahah..! Pe bune?!? În ce context să vorbească ăsta mic al meu cu aia mare a ta despre imaturitatea mea? S-a plâns de mine? Sau? Ce are el cu infantilismul meu delicios, preeeezent doar câteodatăăă..?!?”

„- Şi asta-l enervează! Că lungesti cuvântul! Îl onomatopezi aiurea.
Habar n-am contextul…ţi se pare important? Eşti enervantă şi-atât!.. şi nu mă binedispui când te prosteşti aşa în momentele mele critice.
Sau ale lui fi’tău.
Mă rog, cert e, ca să mă-ntorc în discuţie, cert este că sunt nefericită.
Foarte nefericită sunt. Ăsta s-a făcut şi-un mare mincinos pe deasupra, cum iarăşi, nu era. Doar ştii şi tu..!”

„- Mda, ştiu. Altceva te-aş întreba eu însă, şi sper că vei fi şi sinceră tu acum.
Căci altfel nu găsim soluţii şi nici răspunsuri, întrebărilor tale. De câtă vreme nu mai eşti tu fericită?
Ai idee? Fii atentă, hai să facem un exerciţiu de memorie, ce zici?! Intri-n jocul ăsta?!?
Răspund şi eu cu tine- odată, dacă ţi-e mai simplu aşa!”

„- Şi asta mă mai irită la tine, frate! Jocurile astea ale tale, cu pune-ţi întrebări, răspunde-ţi singură la ele.
La ce naiba mă ajută asta? Ştiu perfect ce vreau, Adina! Vreau să fim cum eram.
Să ne-ntoarcem în timpul când eram fericiţi împreună, când ne bucuram des unul de celălalt, când făceam sex pe holul blocului, când.. ”

„- Ei, nu mai spune! Aţi făcut voi asta? Really? Şi când spui seex, să înţeleg fix acel sex?!? Actul acela de împreunare foarte fizică?!? Daaa??..Hihihiihii..!!”

„- Da, ce spun ia motamo! Am făcut sex pe holul blocului cândva.
Într-un luminiş altcândva, când ne-ntorceam de la mare..mamă, dar ce tare a mai fost! Mmm..mi-e dor de clipa aia. Rău. De feeling-ul de-atunci. De zâmbetul meu şi de îmbrăţişarea lui caldă. Mi-e dor cu totul de noi!”

„- De când?”

„- Demult, asta zic..asta-i ideea. Acum doar mi s-a accentuat starea negativă, nu mai am speranţe într-un noi deloc, nu îl mai simt fericit că îi exist acolo, că respirăm în acelaşi pat.
Nu mai simt nimic din partea lui, decât că fuge de mine.
Iar de vreun an, cred că un an, da..sau poate și mai mult să fie, dar nu conştientizam eu?!? Nu mai ştiu, nu mai ştiu nimic..şi nu mai vreau nimic. Chiar nu cred că mai vreau nimic.”

„- Exagerezi..prea exagerezi! Mircione al tău a fost dintotdeauna un făţarnic, ce naibii?!?.. un om cu măşti, un..un muieratic.
Iar noi am mai purtat, măi, discuţia asta..ori ai uitat?
Cu diferenţa că atunci, într-adevăr, îi luai apărarea, te războiai cu noi toate pentru el..ne certai, ne contrariai într-un stil de aproape ajungeam să vorbim singure câte trei zile pe rând fiecare, despre cât de spălat ţi-e creierul şi despre cum trăieşti tu realitatea ta fantasmagorică. Hahahah..! Mai știiii?? Prelungire de vocală. Ador prelungirea vocaleeelooor! PamPam!”

„- Mda. Eu o urăsc. Dar acu’ trec peste, fă-mă să-nţeleg exact, te rooog mult!!”

„- Hahahah!! Bravo, pas înainte, zic! Îmi place! Deci, iubita mea, Mircea al tău este un grobian. Un misogin şi-un prefăcut. Și-un mare mincinos. Cel mai foarte mincinos pe care-l cunosc eu cel puțin.
Nu ştiu cum de nu ai observat toate astea pân’ acu’..mai ales că noi am tot insistat să-ţi şoptim una alta, să-ţi arătăm cu degetul chiar, că lucrurile nu-ţi stau aranjate cum trebuie..dar ce făceai tu când noi băteam un apropo așa de evident?
Extrem de pe faţă, când mai aruncam noi una-alta, mai ţii minte ce replici aveai??
Iritante şi agasante şi certăreţe, ofensive..?!?Prelungeai vocalele! Ca să-nţelegi cât de tare mă zgâriai pe la ureche..hmm!
Şi din păcate, iată cum ai ajuns la apropo-ul meu!!
Asta zic, Carina, căci dacă mă ascultai un pic, dacă ne credeai o fărâmă..nu ajungeai acu’ să-ţi plângi viaţa trecută brusc de la prag de fericire către tărâm de depresie.
Ştii ce-i mai rău? Ştii ce mă enervează şi mai tare? Că nu lupţi, frate! Că nu te mişti de-aici! Că nu te tragi de mânecă să îţi revii! Ce naiba?! Că îmi tot spui de luni bune că nu ţi-e tocmai bine!”

„- Ştiu ce vrei să-mi explici..off! Te cunosc atât de bine..! Doar că eu strig „ajutor” acum..! Ajutooor..! Lasă morala şi întinde o mână cu soluţii în situaţii de criză!!
Eu cred c-aşa-i prieteneşte şi mai mult decât să foloseşti tonul ăsta țâțos şi inutil.. Ce naiba mă fac?! Cum să procedez? Ce să schimb? Cum să-i aduc reîntoarceri de sentimente iubiroase? Cum să-l trezesc din visul lui actual de viaţă minunată trăită minunat doar fără mine?
C-aşa pare că vrea.
Să nu mai fim, să fie el şi să fiu eu.
Doi oameni separaţi de statutul nostru de-mpreună!
Păi ştii ce face lately?!? Ai idee ce-mi face şi cam ce mă obligă să suport?
Ba şi mai mult, să înţeleg?
Vrea să fiu o soţie aşa de cea mai extraordinară, încât să accept să fie el mereu departe de casă. În delegaţii permanente să stea el plecat. Păi ți se pare firesc?!? Zi și tu..!
Că..cică i s-a schimbat şefu’ şi are acum noi atribuţii în firma de rahat în care muncește.
Atribuții de însoţitor al străinilor prin cluburi, la cine târzii trebuie să fie tot el prezent mereu, la naiba..!..în plus, ce crezi?!?
Are datoria mai nou de a aduce şi hostesse pe la meselor lor..!
C-aşa-i şi normal, de altfel..căci aia vin pe-aici să se distreze.
Iar el e entertainer de alalteieri.. asta pe lângă delegaţii, repet!
Pleacă câte cinci zile din şapte.
Câteodată şase.
Nici nu-ţi imaginezi ce coşmar trăiesc, Adina! N-am spus nimănui până acu’, de jenă.
Ruşine că am ajuns aici, ruşine că m-am lăsat minţită și manipulată atâta vreme…”

„- Doamne fereşte! Dar cum, măi, să nu ne spui?
Dar de ce să stai tu încărcată cu atâtea lucruri nevorbite?
Dar..nu mai are importantă, de fapt!
E bine totuşi că na!..astăzi te-ai deschis! Rezolvăm, stai liniştită. Găsim soluţii. Aranjăm treburile cu siguranţă, ai încredere..cum trebuia să ai demult. Deci, hai să scriem ecuaţia cum trebuie..câte necunoscute-avem?”

„- Mai doriţi ceva? Un pahar de vin? Două? Unul roşu, unul alb?
„- Perfect, da! Mulţumim..!! Ah! Şi dacă aveţi un pix şi-o foaie?! Se poate?”
„- Sigur!”

– Bun, fii atentă!
Prima eroare în care te afli: întoarcerea în trecut.
Dorinţa/nevoia must have-ul tău de clipe trecute frumos şi fericit, petrecute împreună într-un trecut îndepărtat în care pare că te laşi ancorată în imaginaţie şi în retrăiri şi în vis de voi doi.
Uită asta.
Uită cu totul, dacă vrei să nu fii şi mai dezamăgită, şi mai supărată şi mai fără speranţă de-aici încolo..”

„- Ce vrei să spui? Spui că divorţează? Că ni s-a terminat timpul împreună? Că are pe altcineva? Ştii ceva şi nu-mi spui?!? Dar te rog, te rog din suflet, zi-mi cinstit tot. Tot ce nu ştiu eu şi ştii tu ori voi ori toată lumea..!”

„- Nu! nu ştiu nimic. Ți-aş relata cu lux de amănunte dacă aş avea habar de ceva..! Sau nu ți-aș spune nimic, căci nu văd rostul enumerării unor detalii ce te-ar face să suferi și mai tare. Ce ți-ar adânci depresia și tristetea și anxietatea. Dar ți-aș bate probabil un apropo care să-ți deschidă ochii.

Te grăbeşti, n-ai răbdare deloc şi-mi pierd ideile..!
Chestia este că trecutul este trecut.
Rămâne trecut, pentru că a trecut..! PamPam!! Nici nu ţi-ar ajuta să dai timpul înapoi, pentru că nu ai mai înţelege momentele trecute la fel și astăzi.
Astăzi eşti alta decât ieri, nu observi?
Astăzi, spre exemplu, începi să-l percepi pe Mircea cu alţi ochi. De fapt și mai exact, ania acum începi să-l vezi cum trebuie și să-l cunoști cu adevărat. Pentru că el nu s-a schimbat major de ieri, tu te-ai schimbat doar.
Eh..! Uite..! Tocmai de aceea, este important să trăieşti în prezent şi să gândeşti la viitor..pentru că sexul pe care-l ai chef azi, diferă de ăla de ieri.
Azi gâdili deja altfel simţurile, altfel ţi-e şi iubirea astăzi, tot altfel îţi este şi încrederea în tine, ori în voi, altfel percepi, altfel gândeşti, altfel manifeşti. Aşa şi Mircea, firește!”

„- Da, şi?”

„- Păi da, și..fă-ţi tu încetişor în linişte, o listă cu problemele ce te frământă lately.
O listă cu ce te supără şi ce te face să suferi şi să plângi, o listă cu ce vrei în continuare să se-ntâmple în cuplul vostru, o listă cu ce-ţi lipseşte acolo şi ce-ţi place tot acolo.
Încearcă să-ţi aminteşti ce anume exact te-a determinat să intri în starea asta de apatie, care a fost factorul declanşator.
Apoi, gândeşte-ţi toată experienţa cuplului, cu cele multe bune şi cu cele câteva mai naşpa..hahahah..și vezi exact ce îţi lipseşte. Vezi exact ce ţi-a lipsit mereu şi ai preferat să treci cu vederea..vezi cum şi de ce şi în ce mod şi-a manifestat iubirea de tine Mircea în trecut, atunci când îl credeai, şi observă apoi ce nu mai manifestă acum, când nu-l mai simţi al tău.”

„- Nu ştiu ce să zic..nici nu mai ştiu ce metodă să aleg să mă înţeleg şi apoi să ies din criza asta de cuplu în care ne bălăcim naibii de atâta vreme..fac astea, o să-ncerc, dar nu cred că mă ajută. Dar fac, o să încerc…”

„- Şi râzi, femeie! Amuză-te! Îmbracă-te! Machiază-te..! Că zici că nu mai trăieşti viaţa!! Ţi-am şi uitat mimica veselă..eşti numa’ cârcotaşă, mereu acră şi destul de des și neprezentă când ne vedem în grup.
Hai să ieşim în week-end..vrei??”

Am mai stat vreo două ore la taclale.
Într-un final, am clacat..muream de oboseală, picoteam de somn.
Căscaaam într-una, de-mi era şi jenă de Carina care tot mai avea ceva de adăugat la tristeţea ei şi la bocetele ei pe care-mi venea să i le şterg cu mopul de tot şi pentru totdeauna din memorie dac-aș fi avut vreo putere zeicească…!
Trăia singură în doi, ea, asta făcea de fapt.
Se mințea că trăieşte o poveste de dragoste, când ea de fapt trăia un coşmar de ne’iubire împărtăşită.

Mereu am crezut că fiecare dintre noi vedem şi desenăm şi colorăm realitatea noastră în culori proprii. Ne inventăm nuanțe.
Mereu am avut senzaţia că avem puterea să vedem cum suntem noi înconjuraţi de fluturi multicolori ce ne dansează fericirea, care ne entuziasmează bucurii pe care numai noi ştim să le bucurăm într-un anume mod, aparte, cum numa’ nouă ne există.
..și când colo, să fim înconjuraţi de molii care ne ucid strat după strat, încet și sigur, fix cum observă restul toți ce stau pe lângă noi.

Mai întotdeauna am gândit că doar prezentul are valoare în adevăr despre noi, că doar prezentul ne trebuie să ne existe în statut de realitatea a mea. Prezentul privit prin ochelari, dacă vederea ne este mioapă.

Şi ştii de ce? Pentru că am observat în timp pe lângă mine, oameni ce uită să se mai privească prin profund, oameni ce şi-au văzut dorinţa împlinită, iubirea găsită hotărându-și-o apoi eternă, fericirea a luat şi ea astfel contur..şi s-au mulţumit că le-au avut în braţe pe toate cele astfel, trăind mai departe doar cu senzaţia de linişte şi pace şi armonie şi bucurie şi cuplu şi dragoste.
Ce nu mai sunt. Ce nu le mai respiră.
Ce li s-a ofilit.
Au prins şi mucegai de cele mai multe ori.

Nu mi se pare firesc să rămâi ancorat în amintiri de bine, ci mai degrabă să continui să fabrici amintiri noi, tot mereu noi cu tine cel de azi. Care poate că nu mai eşti fericitul împlinit de ieri.
Care poate nici măcar ieri, nu prea aflasei despre tine cum că trăieşti un compromis doar! doar atât..! De fericire!

Eu mereu stau şi mă gândesc despre mine azi. Ce-mi lipseşte din ieri?
Ori..ce vreau în plus mai mult decat mi-am dorit ieri?
Pot înnoi c-un strop măcar, fericirea mea de astăzi?
Ori ajung să mi-o îmbolnăvesc pe veci?
Cronicizând nefericirea?!

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

11. Împreunare de trupuri. Împreunări de minte.

Azi m-am trezit cu un gram în plus mai mult decât ieri. De chef de viață!
…iar asta pentru că m-am prins de umeri mai ieri alalteieri și m-am zgâlţâit cu putere eu pe mine însămi; din toate încheieturile m-am cutremurat..şi mi-am trântit apoi nişte apă îngheţată peste..picioare..cu milă, ce-i drept, dar..
Eh..!.. mă rog..!! Ideea e că, după ce mi-am dat singură trei palme răstalalteieri, din nevoie de revenire în simţurile mele, ce crezi tu că mi se-ntâmplă?
Nimic.

… gânduri negre-n sus, aceleași gânduri negre şi prin stânga, tot alea prin dreapta..; şi în jos de mă gândeam, tot într-o întunecime mă adânceam! ?

Și pentru că-mi trebuia cumva tonul vesel înapoi, aerul bramburit care este-al meu și doar al meu..atunci, am decis înţelept ca in fiecare dimineaţă să-mi adaug câte-un gram de chef de viață nou, care să-mi împrăștie puțin câte puțin norii rostogoliți confortabil, deasupra capului.

.. gram plus iar un gram, cu înc-un gram ce ni se-alătură timid și el..aproape că am reușit astfel, să-mi adun la loc greutatea mea necesară de fericire.

image

..în momentul în care îmi relaxam căscatul de-abia trezit din somn, dintr-un reflex mai lenevos ce mi se-ntoarce în mod natural și el..țâr-țâr! ..țââââr!!
Dar cin’ să fie la ora aceasta din dimineață?
Înghesui ochii în vizor, şi-o văd pe Ea.
Ea e una dintre noi, într-o paranteză ducând vorba, dar având în vedere subiectul delicat ce îmi urmează, de data aceasta, nu mai povestim cu nume și cu tot detaliul în amănunt.

„- Adina, nici nu-ţi imaginezi ce am păţit aseară..! Sunt derutată complet. Şi bulversată. Şiii..și uite!..nici măcar şosetele acestea n-am fost in stare să mi le pun cum trebuie la pijama..offf!”

„- Heii..dar ia opreşte-te şi explică de la capă..de la început, pardon..! Calm şi la obiect, ordonat și liniştit şi raţional, fără lamentări adăugate printre cuvinte, pentru a înţelege și eu de ce ai faţa asta scursă și-atât de vrășulită!
Plus şosetele neasortate cum trebuie..!! Hahahahah..! Ea – aşa o să-i spun de aici înainte, să nu ne încurcăm cu nume noi, în regulă aşa?? – hai că asta-i chiar foarte tare… cum să pui tu şosețele bej la pijamaua delicată de un bleu atât de pur? Hihihihihihi…!”

” – Stai să vezi..deci, vine ăsta-al meu aseară acasă, un pic cam afumat.
Mă rog, eu deja eram întoarsă şi iritată, pentru că era 12 noaptea..ba chiar 12.35 dacă nu mă-nşel, iar el nu apăruse și nici wapp nu răspundea. Și, cum îți spuneam, ajunge acasă într-un final, afumat şi fooartee binedispus sexualicește, impunător; din ton m-am prins deja că este cam încins şi că nu-mi va merge scuza cu ‘migrena’ în seara asta. Off..!”

„- De ce migrenă? Dar chiar mă-ntrebam cine şi de ce ar refuza regulat un orgasm ce i se-aşterne la picioare binevoitor, invocând copilărisme de-astea.
Dar ia zi şi mie, că mor dacă nu aflu, de ce, frate, o daţi toate pe migrene? Dar nu vă place chiar deloc? Ori va displace atât de tare încât..”

„- Ahh! Adina, asta extindem altădată, te rog! So..nicio migrenă, dansul pentru el satisfăcut, eu nervoasă şi mai şi..şi ce, dar ce crezi că urmează?? Ceva rău, rău..rău de tot!
La ţigara de după, pachetul de după mai exact, îl apucă confesiunile; nu-mi dau seama de ce, căci eu mereu i-am spus că NU! și NU! şi absolut foarte NU mă interesează toate discuţiile lor libidinoase de pahar..!!..dar cin’ să mă asculte? Cii-nee? Nimeni, Adina. Niciodată. Că mi-am dat seama clar, acum, că niciodată nu mă ascultă şi nu mă înţelege nimeni pe mine..offf!

„- Dar eu ce sunt?!?! ..gata..gata, linişteşte-te..! Şi? Zi! Ce ţi-a spus??”

„- Păi mi-a spus, ufff..! mi-a spus că a venit aşa de incitat acasă pentru că a povestit un cretin dintre aceia, cum şi cât şi unde şi în ce poziţie şi în ce..că mai zic naiba una acum…!!..şi-a tras-o el cu a lui şi cu încă una..! Auzi, frate, ce-mi spune mie ăsta sperând să mă „excite” el din nou..!..ha! Altă migrenă dusă şi ea pe Apa Sâmbetei..! În aceeaşi zi! Ha! Zi şi tu..! Offf!”

„- Wow! Cine, măi? Care-i din ei? Acu’ sper că-mi spui tot și nu mă laşi..sau așa sper măcar!” adaug indignată-n gând, roasă pan’ la degetul drept mic de la picior de curiozitate multă, ce suspina întrebător, cerşind un nume.

„- Nu-ţi spun, că n-am întrebat dacă-i secret ori nu şi nu vreau discuţii..ştii cum sunt ăştia, mai rău ca și femeile..! Ai naibii prostălăi, că mi-l prostesc de tot şi pe neghiobul meu..! Offf..!”

„- Oricum aflu, stai liniștită..! Revenind, deci, că tot nu înțeleg, care-i treaba de te-a supărat atât de tare, de zici că ţi-a tras o ciufuleală careva? Ori că nu ţi-a luat al tău cadoul de Crăciun..!!! Chiar, ai vreo doleanţă anul ăsta? Căci „Jingle Bells, Jingle Bells vine pesteee noooi/ alergând cu pas grăbit peste munţi şi zori..! PamPam!”

„- Zări! Nu zori! Cum adică nu-nţelegi? Păi apoi a trântit o privire către mine, masculină și fără (ne)întrebare, mai degrabă urlând o imperativă: ‘Ne tenteaază şi pe noi, zânâca mea, nu este-aşa?? Iubirea mea frumoasă..! Îmi pregăteşti şi mie, nu?? o surpriză femeiască?? Hohohohoho..!!’ adaugă şi-un grohăit pe final. Bleah..! ‘Curând mă vei surprinde, nu?!? Iubita lu’ iubitu’ tău..!”

„- Iar tu?? Tu ce-ai răspuns? Uuuuu..! Te-ar tenta? Te-ar gâdila un pic prin simţuri o emoţie nouă și destul de foarte mult provocatoare? Ori ţi-ar multiplica migrena, mai degrabă? ? Auzi..Ea, dar tu eşti cam frigidă, măi? Sau mi se pare mie? Că văd că ba o dai cu migrenă ca să bagi refuz disciplinat, ba nu te incită nimic, iar ăsta al tău mai și grohăie, de ceva vrene…! Cum stăm la capitolul sex..??”

„- Te-ai tâmpit şi tu, e clar! Măi, dar sunteţi cu toții razna? Dar chiar nu mai aveţi niciunul creierii pe umerii lor, acolo, cum trebuie ei așezați? Sau ce naiba se-ntâmplă cu voi? Normal, Adina, că nu-mi excită nici măcar..nicicum şi niciunde..! Mai mult decât de obicei! Mă înspăimântă chiar!
Mă terifiază numa’ gândul că s-a gândit că aş face cu el şi cu..oareşcare încă una, un sex sălbatic, împreunat în gemete false şi mincinoase şi răhăcioase şi..cum mai vrei tu să fie ele..! Doamne fereşte! Că aproape mă prăvălesc, mi s-au înmuiat picioarele..nu mai pot efectiv să vorbesc niciun cuvânt! Offf..offf..!”

Eh! Uite cum a vorbit ea încă două of-uri în plus şi nu s-a prăvălit; și nici n-a leşinat.
Doar continuă să se lamenteze şi să hohotească plânsul ce n-avea şanse să se oprească din lacrimi, ce se tooot prelungeau în neștire pe obrajii roșii.

„- Ea! Heiii..!! Ea! Stop!!!” zic.
„- Opreşte-te, că mi-a venit o idee! Cum să scapi de coşmarul ăsta, cum să faci să ieşi basma curată fără să pari o frigidă în reprezentarea lui…deci, fii atentă!!” adaug.

..miracolul s-a produs. Au încetat brusc gemetele de furie neputincioasă şi plângăcioasă.
I s-a instalat uimirea pe fățuca-i de copilă mare, speranţa că, uite-aşa noi două împreună, vom reuşi să facem cumva, astfel încât Ea să iasă învingătoare din Războiul Rece ce părea că i se rătăcea bezmetic prin matrimonial.

„- Ştiam că mă salvezi! Ştiam că o să ai idei bune! Eram convinsă! C-aşa fac şi eu, nu?
Când eşti tu în necazuri..! Tot calm și raționând cum trebuie, te scot și eu din ele, nu??! Ia zi, ce-ai gândit? Cum?? Cum rezolvăm??”

„- Zic aşa: uiţi pentru moment discuţia ce-ați discutat-o ieri, căci dacă o vei redeschide, vei degenera conflictul..!! Dacă încearcă el vreo amintire de subiect de trio’parteneriat din ăsta deranjant sexual, zâmbeşte!! Și dezvoltă alte treburi ce le ai nevoie să le vorbeşti, să le rezolvi..blablabla..! Astfel, ţi se aşează ușurel sentimentele pașnice înapoi, iar atunci când le vei simţi total nearțăgoase, după prima seară de sex nebun, fără migrene, petrecut între voi doi, dacă va exista!!? la pachetul de țigări de după, rânjind atrăgător, îi spui: ” Iubi, deşi iniţial mi-a displăcut ideea de sex în trei, cu timpul ştii ce? a început să mă incite..! Mă mai vedeai tu aşa de nebunatică?? Mmm?!? Hihihihi..heheheheh..şi din gând în gând, am trecut în alt gând şi m-am excitat toată într-un final, închipuindu-mi o scenă fierbinte, suculentă în cadre total inadecvate și spre deloc cuminți..hahahahah..mă asculţi, iubi?!? Vai!..şi n-o să crezi apoi ce idee bestială mi-a venit!!..1..2..3..șiii spun: să începem cu un bărbat..! Căci prea m-am învârtoșat..mmmm..cum să zic..dar cum să zic și altfel?? Prea..m-am terminat! în visul ăsta erotic cu tine şi cu ..Florinel ( dai şi tu un nume aici, pentru credibilitate).
Jes’, dragule..!!! Nici n-ai idee cât îţi sunt de recunoscătoare, iubi’ meu frumos! Căci împărtășind tu primul fantezia, uite! am prins şi eu curaj să-ţi spun că-i şi a mea; de multă vreme chiar. De aceea am şi avut reacţia aceea nervoasă atunci..de ciudă! Că tu ai avut deschidere, iar eu nu! Uite, şi de asta te iubesc eu atât de mult pe tine!! Eee? Ce spui, iubu’ meu? Sună tentaant?!?”

„- Spun că te iubesc, Adinule!! Yuuhuu.. I love youuu! Și am fugit să-mi pun la punct povestea, căci sincer, aşa cum ai spus-o tu pare un act jucat prost de Comedia dell’Arte..! Really!! Hahahahah..! Te iubesc! Și multumeeesc!!”

image-768x1024

Rămasă singură am început să cuget.
Iar. Și ce te râzi?!? ?
..și iar stau şi mă întreb de ce ne colcăie nouă atâtea prejudecăţi prin viaţa asta.
De ce trebuie să ne închinăm de Dooamne ferește! la orice propunere/fantezie..ori ce-o fi ea, ce nu este în asentiment cu principiile noastre privind sexul şi sexualitatea. Și nu numai.

De ce suntem noi atât de principiali sexualicește și de ce nu ne-mpreunăm noi și mintea, odată cu trupul?
De ce nu ne împreunăm şi fanteziile?
De ce le alungăm din cuplul nostru?
De ce nu rostim cum simţim, sau cum am vrea noi să simţim cu adevărat sexul ce ne pătrunde..prin emoții?
Dar de ce nu ne trăim noi sexul gâdilând emoţiile pâna la capăt?
De ce nu ne asumăm şi nu ne validăm noi cu totul, toate dorinţele și fanteziile..??!?
..dar pentru ce motiv să ne punem lacăt orgasmului ce ne-ar aluneca dintr-unul înspre celălalt, ne-ar legăna ușor apoi..uhh! din nou spre următorul..!

Care ne-ar putea zgudui din temelii c-un erotism aparte?

Cert altfel. Cert mai bine. Cert mai înauntru strecurat în noi. Real trăit de noi in doi. Cert mai apropiat unul de altul. Cert împreunați în trup și-n minte și în suflet.

..orgasm pe care să ni-l conştientizăm, să ni-l dorim apoi pentru că ne place aşa de rău și-aşaa de tareee..încât..pfffoa..ce bine mi-a mai fost!! Hahahah! Am și devenit dependent!

Atâta şuvoi orgasmic nou, te-a hotărât pe viață dependent de evoluție sexuală, fără dorință de întoarcere în..atâta neştiinţă, ignoranță și superficialitate, în banalitate..în mediocritate..în..ahhh!! dar ştii ce?
Fireşte că Ea are migrene des.
Cred că are tot timpul, de fapt.
Dacă ăla grohăie, în loc s-atingă şi să..perpelească gâdilând ritmul poveștii.
Și incitând cu fantezia lui de-o viaţă.
..cu EA în rolul principal..!

Măi, ce să zic..păcat!
Şi..va urma! Căci azi n-am rezolvat nimic, am scris un intro lung.
Și doar atât.
Cam trist orgasmic. Și netrăit încă la superlativ.

Daar…va urma.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

10. Un gând, o speranță și-un cuvânt

Astăzi vorbesc gânduri.
Chiar am vrut să spun şi-n alte rânduri despre faptul că Sexhibition al meu nu povesteşte întotdeauna, musai şi neapărat, întâmplări sexuale.
Într-adevăr, cu precădere va oglindi experienţe şi întrebări şi răspunsuri şi probleme cu tentă intimă ☺️, ivite în viaţa de cuplu între parteneri, dar câteodată însă, vor fi scrise şi capitole ce nu au legătură cu sexul și sexualitatea.

..cum se-ntâmplă astăzi, când mi-a dat prin cap să spun și-aici că..trebuie, este esenţial şi important să avem grijă când vorbim cuvinte.
Este cu adevărat imperios necesar să gândim cuvântul înainte de a-l spune, chiar şi în momente de conflict ori de tensiune.

image

Păi zi și tu, ce poate răni mai tare decât cuvântul?
Ce poate produce incertitudini, nesiguranţe pe termen lung, mai mult decât cuvântul? care spune că în loc să iubeşti, urăşti iubirea?
Că în loc să simţi afecţiune, simţi încrâncenare?
Că în loc să îţi doreşti timp petrecut în doi, doreşti să nu-ţi pierzi vremea cu voi doi?
Că în loc să simţi grijă, trăieşti impasibil indiferenţă?

Nimic nu răneşte mai tare decât cuvântul, acelaşi cuvânt în speță, repetat constant, care-ţi exprimă negativ stări pe care celălalt le percepe a fi trăiri pozitive, din perspectiva lui privind desfășurare de viaţă a voastră împreună.

Ştii cum se-ntâmplă ca un cuvânt să devină pumnal în suflet pentru celălalt?
Pumnal ce intră şi iese; şi intră iar şi mai adânc şi iese apoi doar pentru a se înfige mai confortabil în inima celuilalt?

Păi hai să ne gândim în amănunt, dacă ai un pic de răbdare!

Uite cum se-ntâmplă ca tu să provoci suferinţe şi traume persoanei pe care presupui că o iubeşti; de cele mai multe ori chiar o și faci, între noi fie vorba.

Dar nu ții însă cont de faptul că..

…un cuvânt rău spus o singură dată, aduce după el plâns. Suficient de mult plâns şi tânguire şi nopţi nedormite poate, dacă acel cuvânt a fost semnificativ, cu implicații sentimentale.

Ehh! Trece însă lacrima cumva, nu-i chiar dramatic de tăioasă rana la o prima rostire de cuvânt pumnal pentru un suflet binevoitor, ce este pregătit să ierte şi să uite. Iubindu-te.
Trec zile şi reintraţi cumva în normalitatea voastră de cuplu; până când, nu ştii nici tu ce-ţi vine într-o altă zi, şi repeţi cuvântul acela dureros, cu şi mai multă putere în rostire.
Îi dai atunci autoritate, ştii?
Îi dai forţă astfel, reuşeşti să induci îndoială puternică celuilalt, îl pui serios pe gânduri. Începe să simtă deja că..poate ești de fapt stângaci în dragoste, și nu doar în mod de manifestare a dragostei către el.
Pumnalul tău, înfipt cum trebuie de această dată, a prins dexteritate.
Produce bulversări mari; mai grele, mai triste şi mai profunde.
Dar.. linistește-te!!..pot fi trecătoare încă. Momentan; din nou, se vor a fi uitate, parcă nu sunt veridice până la capăt.

Hmm..! Dar tu nu te laşi deloc. Vrei neapărat să convingi cuvântul. Vrei să-l sădești adânc și pentru totdeauna și până la capăt, în înțelegeri foarte exacte, deslușite perfect în explicații vorbite pe ton ridicat, conflictual deja.
Repeţi atunci cuvântul la nesfârşit, îl amintești apoi periodic, înveţi să-l rosteşti cu intonaţia potrivită, îi fabrici o poveste întreagă în parcurs de timp, îi și adaugi sinonime, mai pui pe lângă el pe-acolo şi-un condiment de răutate, dublezi..triplezi astfel șocul inițial.

Răstorni astfel brusc, cu totul, universul omului de lângă tine. Care te iubește. Care devine totodată convins că nu este iubit și nici n-a fost vreodată. Pe care, poate, îl iubești și tu în felul tău. Și ești convins că și el te-a iubit; că încă, poate, te iubește.
Îl întorci cu susul în jus, îl scuturi bine, îl goleşti de zâmbet, îl transformi într-un om tern, fără viaţă în trăiri, fără speranţă de vindecare, fără pansamente pe-aproape pentru şuvoiul de sânge ce-i curge şi-i tot curge, răuri râuri, din rana din suflet.

Nu te-ai fi gândit vreodată câtă putere are cuvântul. Ori cât rănește el pe viață. Ori câte schimbări negative poate produce. Nu-i aşa?

Păi cui i-ar da prin cap cum că..un simplu cuvânt poate crea atâta panică şi gânduri şi nopţi zumzăite, cu somn mereu neliniștit?

Nu-mi vin idei de exemplificat şi mai bine în argument..uite! spre exemplu, când auzi război, ce simţi? Ce stări îţi transmite?
Frică, nu? Panică, nesiguranţă şi aşa mai departe în sensul ăsta.
Eh!..despre asta-i vorba, şi de aceea zic şi insist şi îmi doresc să mă crezi atunci când spun că-i esenţial să îngrijeşti prin cuvinte iubirea. Dacă o simţi, fireşte.

E linişte şi fericire şi dragoste şi viitor şi copii pe timp de pace, nu-i aşa?
…dar dacă ar veni războiul?? Ce zici, s-ar schimba cam multe, nu crezi și tu așa?
N-am mai ști nimic cert despre mâine. Ori poate că nu l-am spera.

Asta zic: nu declanșa războaie în viața omului ce te iubește și pe care poate că și tu îl iubești. E dificil de trăit pe timp de război. Aproape imposibil pentru câte unii.

Va îmbrăţişez cu pace multă în suflet!
Și în cuvânt, firește.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 212