Mi-a apărut azi în news feed, un articol publicat si de Catchy printre altii.
Foarte interesant în esență, dar pe alocuri m-a intrigat destul de tare.
Titlul în sine, spre exemplu, care duce referire la adulterul în cuplu:
” Nu adulterul ne desparte, ci obsesia fidelității.”
Având o casnicie de 13 ani aproape, cu tot cu început de relație adunând însă un 15, îmi place să cred că am început să înțeleg un pic din esența tipologiei bărbatului, cu tot cu nevoile lui sexuale venite din instinct firesc de perpetuare a speciei.
Așa că, nu consider că adulterul sau vreo obsesie vis-a-vis de fidelitate a partenerului din cuplu, ar putea duce la o despărțire vreodată, ci mai degrabă dacă acesta se întâmplă și cu plus de aducere de prejudicii de imagine unuia dintre cei doi.
Dacă adulterul se produce și prin asumare de ieșiri în mod curent la masă cu prietenii comuni, dacă, de asemenea, a treia persoană există deja în cuplu, în statut de amant/ă.
Dacă adulterul se întâmplă însă, cu persoane mereu noi, este vădită doar dorința de diversitate, ce este și ea deranjantă firește, dar nu se pune problema de a pune în pericol iminent, neapărat, relația existentă.
Depinde de la caz la caz, bineînțeles, aici fac doar o expunere la modul general.
Am înțeles în timp, că indiferent de cât de mult iubești persoana partener de viață, există momente de plictiseală de cuplu din cauză de rutină sexuală.
Atunci, da, înșeli sau îți și dorești un timp schimbări sexuale. Probabil.
Poate fi o noutate de partener, despre care de altfel vorbeam și mai sus, poți în aceeași măsură să te emancipezi sexual în cuplul deja stabil, dezvoltând de comun acord tot felul de jocuri noi sexuale.
Mi se pare superficial să gândim în sensul expunerii din articolul de care vorbim, care scrie cam așa:
„-Când intervine adulterul, înseamnă încredere scăzută de ambele părți: unul își reproșează că nu e suficient de sexi și frumos/ă, ori nu câștigă suficient de bine ca să-i ofere partenerului totul.”
Să fim serioși.. Cel care înșală, știe cu siguranță că s-a plictisit de-un act sexual cu aceeași parteneră pe care o tot are de 20 de ani.
Nu ne trebuie reproșuri în plan personal, nici neapărat scădere de sine diminuată, pentru întâmplare de infidelitate.
Iar cel înșelat ar trebui mai degrabă să fie conștient că nu vreo frumusețe extraordinară te menține în cuplul crescut frumos împreună de atâția ani.
Frumusețea interioară, deși sună a clișeu, are rol primordial în longevitatea relației. De asemenea, și
nu în ultimul rând, compatibilitățile prezente la modul real între cei doi.
Căci la 50 de ani, exteriorul e un pic ridat, indiferent de ce ai face plătit scump la doctorul estetician de familie:) pentru menținere de tonus tânăr.
Se mai pun tot felul de întrebări în articol:
„- Ce e mai important pentru tine: să ai un soț fidel sau un partener pe care ești sigură că poți conta?”
Mi-a sunat nefiresc un pic tonul întrebării.
Adică atunci când spun „Da” trebuie să nu mă deranjeze în viitor înșelatul, căci el se întâmplă oricum. Îmi va fi bine dacă voi fi conștient că așa e firesc să se întâmple.
De o parte sau de alta.
Important e să am pe cine mă baza la greu dacă voi trece printr-o situație grea.
La întrebarea de mai sus, aș fi răspuns psihologului că greutatea unei probleme ce mă apasă în plan personal, întotdeauna o voi rezolva singură doar personal.
Ușurarea de situație ce te privește, o deslușești singur mai mereu. O poți discuta, da, cu partenerul sau prietenul mai bun, discutând-o o înțelegi poate mai bine, astfel reușind s-o rezolvi mai repede, într-un final tu, tot tu, și nu soțul pe care te bazezi.
În concluzie, căci e lung articolul și devine dificil să-l iau la bani mărunți, intervine o întrebare. Alta.
„Dar dacă adulterul e permanent? Ce mai faci atunci? Devii obsedat de fidelitate?”
„- Ai posibilitate să alegi. Mă tem ca bărbații cu nivel ridicat de testosteron sunt mai predispuși adulterului.”
Deci schema ar fi următoarea: înainte să te măriți, ia-l de mână și fă-i un test de testestoron să stai liniștită sau dimpotrivă și peste 20 de ani de căsnicie.
Cum vă sună asta?
În primul rând, un pic misogin?? Ce ziceți?
Citind până la sfârșit articolul, reiese clar că publicul target atacat îl reprezintă bărbatul, prin bunăvoința tonului de aprobare al adulterului, ce este proclamat în toată lungimea textului, doar din punct de vedere masculin.
De ce nu punem problema și din punctul de vedere al sexualității feminine ce ajunge și ea la un prag de rutină sexuală, poate, câteodată?!?
De altfel se mai subliniază și că bărbații ce o citesc, îi dau dreptate toți, pe când femeile se răzvrătesc și trebuie să dea dovadă de maxim de luciditate si, abia într-un târziu, abia la o a treia recitire dacă nu a cincea chiar, să reușească a fi capabile să înțeleagă exact și astfel, să decidă că da, acceptă cu inima deschisă că …”da, e firesc ca bărbatul să fie adulterin în cuplu.”
Mă întreb pe final de cronică de critică de articol cu iz penibil oareșcum, de ce să merg la psiholog când mă cunosc atât de bine?
Să-mi risc atitudinea corectă și atât de coerentă?
Să-mi încalc principii principiale de trăit confortabil cu viața mea, căci psihologul wannabe mă pune să aleg între un rău și un si mai rău?
Mă amuza efectiv articolele de genul acestuia de care vă tot povestesc.
În cele din urmă, psihologul la care mergi nu-i vreun Mecca.
Încearcă să-ți implementeze învățături din manuale din care a dat examene într-adevăr, fără pic de empatie însă.
Fiecare speță-n parte este specială și necesită abordare diferită. Sufletul uman are amprentă unică, afectul fiecăruia dintre noi are tristeteți personale, dezvoltare matură în sine, recunoscută și conștientului, probleme majore, pe de altă parte, ascunse adânc și total nedeslușite, în subconștient.
Nu există generalizare de stări la nivel afectiv.
Eh..uite, revenind, eu am recitit articolul pe care-l comentez, femeie fiind, 😀 l-am și răscitit chiar, tinând cont de sfatul autoarei,😊😀 și tot nu-s de acord cu ce spune doamna psiholog pe acolo.
Dacă lucrurile ce țin de parte sexuală nu mai merg în cuplu, ne emancipam împreună, câtă vreme nu avem statut de single.
Căci altfel, mă vor aștepta pe mine ani mulți de tristețe încercând să-ți scadă ție libido-ul în valabilitate de termen infinit doar pentru altele.
