Oameni fericiţi
Îmi plac bărbaţii care ştiu ce îşi doresc. Ador de asemenea femeile care pun punctul pe i” în general şi care-şi exprimă radical necesităţile de cuplu. Se-ntâmpla să iubeşti pe termen lung sau foarte lung, se mai întâmplă însă, să iubeşti doar 6 zile. Sau 3 ani.
Nu ştiu exact unde să poziţionăm fericirea. Eu zic că este valabilă doar atunci când o simţim pe termen lung. Aş numi-o bucurie sau satisfacţie de moment doar, dacă nu mă împlineşte decât azi starea aceea de bine pe care-o simt la un moment dat cu cineva. Nu trebuie să te grăbeşti să spui „sunt fericit”, până când nu eşti sigur că- i sentiment sau stare pe termen lung.
Barbatii oare cum simt ei??
Ei sunt fericiţi pe termen scurt când ating un corp nou pentru că şi-l doresc? Sau un corp nou, căci femeia respectivă reprezintă un trofeu şi le mângâie vanitatea când o şi povestesc la o seară cu prietenii??
Nu-mi dau exact seama când intervine fericirea şi pentru ei. Căci pe termen scurt, poţi avea stări de extraordinar de bine ; e firesc. Dar nu-s mai importante cele ce te asigura pozitiv pe termen lung?!?
Căci definiţia de „fericire” ne duce cu gândul la o stare de multitudine de bine, pe termen lung, care implică stări diferite de împlinire personală. Şi tot pe temen lung şi ele, de asemenea.
Nu eşti fericit doar azi. Şi asta doar pentru că ai avut un orgasm cu o necunoscută despre care mâine vrei să uiţi cu totul.( dau un exemplu, nu-i neapărat şi cel mai elocvent).
„Sunt fericită când mă iei în braţe!”
„Sunt fericită când îmi văd copilul crescând sănătos!”
„Simt fericire când copilul meu îmi imită genetic poziţia favorită de stat la masă.”
„…Când îi observ inteligenţa, 😀 sau naivitatea lui sau..neîndemânarea, când văd situații sau le vorbesc cu el, din care reiese că-mi seamănă cumva, mă moşteneşte genetic!”
E frumos să iubeşti! Dar e şi mai frumos să şi ştii fără îndoială, că eşti iubit la rândul tău, în aceeaşi măsură!!
