O educație sexuală bună necesită profesori buni.
Înseamnă profesori buni care să nu țină seama de tabu-urile ilogice ale societății noastre.
Care să considere că sexul reprezintă o activitate nevinovată și benefică.
Care să fi avut de preferință o viață sexuală satisfăcătoare și bogată.
Tot amânăm momentul discuțiilor despre sex și sexualitate cu oamenii mici pe care-i creștem cu atâta grijă și atenție în genere.
Îi tot considerăm prea mici ori la o vârstă încă fragedă pentru a le împărtăși secrete despre ce înseamnă sexul și de ce se face ori cum se face și-n special când se va face.
Dacă suntem întrebați cum ne-au venit pe lume, dăm din colț în colț, zâmbind amuzați către ei încercând din răsputeri să ne amintim povestea berzei care aruncă răzleț pe câte o streașină de casă câte-un copil la întâmplare.
Le explicăm noi astfel copiilor noștri cum că venirea lor pe lume și mai apoi în casa pe care o cunosc drept căminul lor, este cumva ceva aleatoriu; în loc să povestim firesc că nașterea unui copil al nostru, reprezintă doar rod de dragoste între părinți.
Trăim în secol modern dar vorbim încă argumentând destul primitiv.
E nefiresc.
Sexul nu este o corvoadă. Nu este sexul ceva murdar despre care avem jene să discutăm vreodată.
Dacă-l vorbim stânjeniți va fi perceput ca un lucru stânjenitor și rușinos.
Dacă ocolim răspunsuri, ne vor ocoli și întrebările pe viitor.
Dacă spunem povești despre lucruri reale, vom primi înapoi însă, povești despre situații și circumstanțe sexuale adolescentine reale.
În schimb dacă nu satisfacem curiozitatea copilului cum ar fi de altfel firesc, creăm curiozități de-a dreptul nefirești acestuia.
În altă ordine de idei, copiii secolului nostru nu mai sunt atât de ușor de indus în eroare precum erau părințtii noștri care ne-au considerat pe noi, după aceea, ușor păcălibili la vârsta întrebărilor despre sex.
Ne vor lua doar în derâdere dacă insistăm în minciuni sau ocolișuri și vor căuta informații ce poate nu vor fi suficient de lămuritoare pentru ei.
În aceeași ordine de idei, consider esențial să nu ne lăsăm încurcați dacă suntem întrebați despre una alta, dacă la televizor, spre exemplu, se derulează scene de dragoste între doi oameni ce au rol de îndrăgostiți în filmul dat astă seară, în premieră la ProTv.
Ori în reluare.
Copiii trebuie să ne fie informați despre boli sexuale, despre riscul unei sarcini nedorite șamd.
Copiii noștri trebuie sa știe că ei ne-au venit pe lume din iubire.
Nu aduși de barză întâmplător.
Le trebuie explicații firești dacă ne dorim pentru ei un viitor firesc.
Și de aceea, copilul meu are acces la blogul meu.
Poate citi, dacă-și dorește să citească.
Nu-l țin ascuns.
Deși acum citește amuzat..dacă citește tot, căci nu-mi spune mereu:), sunt sigură că pe viitor dacă va avea nelămuriri despre subiecte delicate, nu va avea vreo jenă să mă-ntrebe.
Ori ma înșel, Radule? Ia zi..!?
Naști confesiuni doar dacă vei confesa.
În relație părinte-copil, consider că-i bine să nu creezi derută, ci deschidere.
Chiar și de de sex dacă-i vorba câteodată.