Până de curând, aveam o cu totul altfel de reprezentare vizavi de normalitate elementar necesară, pentru o trecere firească, mai fericită ori mai puţin fericită ?a timpului personal, în speță.

Până nu demult, obişnuiam să:

…mă uit în exces la televizor ori prin laptop la extrem de multe seriale. Nenumărate;

…mă ambiţionez în a soluţiona cu orice preţ şi-ntotdeauna, problemele celorlalţi oameni, ce implicit fără să ştiu de ce și nici de unde, dar îmi intrau mie firesc în sarcină;

…întreprind lucruri ce-o fericeau poate pe maică’mea, pe soţ, pe unchi’meu ..dar nu pe mine personal. Probabil consideram că nu-mi există alte opţiuni mai compatibile decât..hahahah..!!..Aiurea! Căci am descoperit în timp multiple alte variante, cu adevărat optime, adaptate personalităţii mele şi nu împrumutate de prin ale altora;

…nu contenesc în a-mi dori schimbări majore cu mine pentru mine, şi iar alte schimbări la mine ce trebuiau şi ele tot schimbate la rândul lor tot pentru mine şi..uite tot aşa înainte, fără să realizez la modul conștient că mă iubeam deja suficient aşa cum eram…că personal nu am nevoie nici de adăugire, nici de scădere, de nicio transformare vizibilă, fără de care nu aş putea trăi de astăzi înainte.

…mor de grija problemei imaginare, trec însă cu vederea probleme reale existente; ignor esenţialul, caut să aflu soluție unde nu nici nu există de fapt vreo ecuaţie de rezolvat.
Și uite cum pierdeam eu timpul important doar fabulând poveste, în loc să mi-l câştig interpretând doar realitate, vorbind prezent şi nu un virtual cu eventualitate că.

… mă tot plâng de lucruri care de fapt erau în curs de rezolvare ori dacă nu deja gata rezolvate;

…mă chinui să câştig cu orice preţ simpatia tuturor oamenilor din jur fără excepţie, probabil dintr-o frică, temere..”dacă Cutare nu mă place, nimeni nu mă place. Nimeni nu mă iubește pentru că..da, știam eu, nu merit a fi iubită și asta este, punct!..”
Nu mă gândeam deloc că pot exista antipatii firești între oameni, incompatibilati ce duc astfel la ne’prietenii şi aşa mai departe în sensul acesta riscat a fi neiubiros ori nesimpatizat pe veci de nimeni, vreodată.?

Începusem să vă povestesc cum că de la o vreme-ncoace, am remarcat niște schimbări majore ce mi-au intervenit de altfel destul de brusc și totalmente din senin, că observ totodată că mi-am așezat în altă ordine priorităţile, c-am început să pun și un accent mai acătării pe cum vreau eu şi nu pe cum vor alții pentru mine.

De ceva vreme, repet, am remarcat că înainte cu puţin timp, nu ştiu cum naiba făceam dar reușeam numai să risipesc timpul, mi-l împrăştiam de pe-o zi pe alta, îl fluturam alandala pe printre anotimpurile sufletului..; mă limitam cumva în a trăi un superficial de viaţă şi mai puţin esenţialul ei.

..și-apoi destul de brusc mi s-a-ntâmplat ca fără să caut transformări, să căpăt schimbări majore. Norocul meu, zic, căci altfel ignoram din nou un evident actual al situației, mă concentram din nou probabil pe doar pe percepție de bază eronată.

..și iarăși, fără să mai gândesc ce ar vrea mama pentru mine, am hotărât să îmi aleg din start ce vreau eu însămi pentru mine ca fiind mai important. Și tot aşa astfel mai departe.

Mă gândeam acu’ dacă nu cumva ai petrecut și tu schimbări prin obișnuințele uzuale, fără a remarca momentan însă și beneficiile..
Ei bine! tocmai de aceea, m-am și hotărât să te întreb în dimineaţa-aceasta însorită, caldă şi generoasă în stropi de rouă proaspătă: ce reprezintă cu adevărat pierdere de vreme pentru tine? Cum iroseşti timp, cum îl câştigi iarăşi la loc? Ai echilibru?

Zi cu soare și cu oameni buni!

Adina

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook