Dar ai uitat sa zambesti catre ceilalti.
Nu mai vorbesc despre faptul ca spre tine arunci doar grimase ce-ti tatueaza riduri de expresie pe termen lung.
Dar este problema ta ca te hranesti cu ura.
Pe cuvant ca ar trebui sa-ti rectifici atitudinea si sa-ti moderezi un picut supararea de tine ce-ti razbate si din glas.
Te observ de ceva vreme..observ cum iti creste nemultumirea vis-a-vis de ce nu ai reusit pan’ la varsta asta sa-ti implinesti.
Iti curg si tie lacrimile pentru tine.
Abundent.
Pai sa stii, ca-i notabila schimbarea ta destul de brusca asa in ultima vreme, ce-ti vizeaza clar si categoric doar suparare pe tine.
Eu o vad. Dar tu ti-o simti??
Offf..iar eu tot imi faceam probleme si ma tot gandeam cum sa-ti descalcesc un picut gandurile pentru a le ajuta sa ti se puna in ordine usor usor.
Ma gandeam cu grija data de afectiunea prieteneasca fireasca intre prieteni buni, nu?? pe care o simteam fata de tine, cum sa fac sa te ajut sa-ti stabilesti prioritatile pentru a fi si tu fericit un pic mai mult. Sau macar un pic.
Stii ce faceam eu?
Iti intindeam o mana. Iar tu mi-o taiai.
Iti aruncam ganduri bune, iar tu incercai subliminal doar influenta negativa.
Mi-am dat seama tarzior de unde tot primeam cate un ghiont asa, ce-mi zdruncina cate o zi din restul de zile ale mele doar misto.
Bai..dar ce tarziu m-am prins ca prietenul cel bun nu ne iubeste impreuna, cred ca de altfel nu ne iubeste nici separat. Nu ne iubeste defel.
Dar el iubeste oare??
Eh..dar sa stii ca nu-mi pare rau ca mi-a pasat candva de tine in vreun fel.
Imi pare rau doar ca nu-ti mai pot intinde o mana cateodata.
Caci ai reusit sa mi le tai marunt marunt in timp pe amandoua.