Te iubesc azi.
Știu și că mâine cu siguranță că te voi iubi din nou.
În fiecare zi te iubesc eu pe tine.
Aaa..! Dar sigur că știu că şi tu..!!.. dar n-am nicio îndoială, nici măcar una. Astăzi, bineînţeles.
O să simt însă dacă vreodată n-o să mai ştii cu siguranţă c-o să mă iubeşti şi mâine.
Probabil că într-o zi, tot atunci, voi începe să-mi pun şi eu întrebări despre iubirea cu tine.
..iar asta nu pentru că dragostea mea ar fi condiţionată în vreun fel. Nu pentru că te iubesc doar dacă şi tu mă iubeşti. Să nu crezi asta.
Nici vorbă de așa ceva!!
..doar că dragostea mea e condiţionată cumva de mine.
Doar de mine însămi îmi e frică.
Din temere că tu ai putea şi fără mine, îmi creez din timp un spaţiu personal al meu, de fără tine.
Nu cred că pot să am vreun scut şi o frică că n-aş putea EU fără TINE, decât dacă, probabil, tu deja ţi-ai creat o cameră a ta.
În lipsa mea.
..şi uite cum se poate întâmpla, atât de puțin trebuie, doar o simplă îndoială de dragoste de-a ta mereu cu mine, îmi poate naște o temere pe viață.
Eu m-aș întreba atunci dacă mai pot să te iubesc. Ori cum de-o mai fac încă.
Adică tu ai gândit o clipă?!?..chiar și pentru o clipă, da! tu ai putut gândi un viitor incert de permanent cu mine?!?
Când eu mă visam toată, doar și numai cu…..
……fără vreo nevoie de cameră a mea goală.
Și fără…..
Atât azi despre noi, ce ne credeam odată….
Căci ieri, doar ieri am…..
Azi spunem doar c-am fost…”
Şi n-au trăit până la adânci bătrâneţi fericiţi.
Dar au copii şi nepoţei ei doi; au, da.
Sunt împreună încă şi se iubesc enorm. În felul lor.
„.. nici nu mai ştiu exact povestea..hai, noapte bună, copilaş frumos! S-a făcut târziu.”
„- Mami, dar pe mine o să mă iubeşti toată viaţa într-un mod special?
– Credeam că dormi deja…hahah..! Păi tu eşti aparte pentru mine pentru toată viaţa de acum încolo. Ori nu știi asta deja?? Aşa sunt copiii pentru părinţii lor, să ţii minte! Așa sunt ei pentru părinți..! Doar speciali mereu. Noapte bună!”