Tot timpul avem aşteptări mari, poate prea mari şi mult prea multe de la ceilalţi.
Mereu suntem nemulţumiţi dacă dăruim şi nu primim înapoi acelaşi lucru.
” Eu te iubesc şi uite! fac aşa. Tu mă iubeşti, zici? Hmm..! Nu prea te cred..!!..că uite! Tu faci altfel şi nu aşa; aşa cum fac eu.”

Mereu suntem dezamăgiţi dacă oamenii nu ne-nţeleg cu totul doleanţele, ori dacă nu observă când transmitem non verbal tristeţea noastră..sau bucuria noastră de moment, ori fericirea, împlinirea personală.

Observ că ne-am obişnuit să suferim prea tare atunci când remarcăm că tot ceea ce facem noi, doar pentru noi în speţă, nu ne interesează decât pe noi şi-atât.
Întotdeauna vrem să auzim şi-un „bravo”! cel puţin din partea celor apropiaţi, atunci când reuşim să ducem pân’ la capăt lucruri considerat a fi esențiale.
Ne dorim să împărtăşim împliniri personale, fericirea noastră, importantul nostru bucuros de astăzi, oamenilor importanţi din viața noastră.

..care nu se vor bucura însă mereu pentru noi aşa cum ne-am fi aşteptat. Sau cum am fi făcut-o noi. Iar de se-ntâmplă aşa, ne-am cam obişnuit să suferim. Prea mult.

..de-aia ziceam că avem aşteptări prea mari şi mult prea multe de la oameni în general; pentru că împlinirile noastre nu bucură o lume-ntreagă cum poate că ni s-ar părea firesc.
Nu bucură pe nimeni mai exact probabil. Decât pe noi înşine şi doar atât.

Există două feluri de oameni: cei ce fac lucruri pentru ei, îndeplinindu-şi vise proprii, trăindu-şi fericirea în stil vesel personal…şi cei ce trăiesc numa’ prin ceilalţi, cei ce se schimbă cameleonic în funcţie de anturajul prin care se învârt.

Indiferent din ce categorie ai face parte, tot vei avea însă aşteptări din partea celorlalţi.

Vei avea nevoie de apreciere şi de recunoaştere pentru a fi mulţumit cu totul sufleteşte şi totodată sigur că ce-ai făcut chiar e real succes, nu doar în sine-nchipuit. Pentru a fi împlinit cu totul şi fericit şi, mai ales, pentru a-ţi câştiga încrederea în tine, ai categoric nevoie de recunoaştere cumva.

Este ca şi-atunci când iubeşti o persoană mult şi dedicat, statornic şi hotărât.
Păi când ajungi să iubeşti astfel, clar ai trecut de stadiul îndrăgostirii, etapa de început, nu mai ai cu siguranţă îndoieli, eşti sigur că iubirea îţi este împărtăşită; ai avut deci recunoaştere iniţial, aţi fost îndrăgostiţi amândoi iniţial şi abia apoi, tot împreună, aţi hotărât că sunteţi compatibili pe termen lung, că puteţi merge mai departe ca şi parteneri într-o relaţie de cuplu asumată pe de-a-ntregul și în viitor. Iubită împreună.

Avem aşteptări multe de la oamenii pe care-i iubim, care ne sunt prieteni, apropiaţi sufleteşte; avem aşteptări ori nevoie de recunoaştere şi de la oameni străini, necunoscuţi.
Dar e firesc să fie aşa, zic, în anumite limite, bineînţeles.

Este firesc să ai nevoie de un feedback, este categoric necesar să simţi că eşti iubit într-o relaţie unde iubeşti, este important să ţi se spună „bravo” dacă tu ştii că-l meriţi..cred că-i absolut normal până la urmă, să avem aşteptări din partea celorlalţi.

..dar nu aşteptări pentru că noi am dăruit ceva şi ne trebuie obligatoriu în schimb şi nouă altceva, nu aşteptare de îmbrăţişat pentru că noi îmbrăţişăm.
Mi se pare însă firesc să m-aştept să mă observi atunci când am motive reale sa fiu mândră de mine, pentru că mi-a reușit ceva extraordinar pentru care am muncit și am luptat și mi-a ieșit perfect.

Eu am o singură aşteptare de la
ceilalţi; doar una singură: am nevoie să ştiu că ştii, să ştiu că vezi, să ştiu că simţi bucurie, să nu abţii dacă observi că merit să îmi spui un „bravo!”.

Asta-i aşteptarea mea din partea celorlalţi, din partea celor ce mă iubesc şi care pretind că le-aș fi importantă în vreun fel, ori dragă în alt fel.

Dacă aflu un „bravo” pe care în sine chiar ştiu că mi l-aş merita pe bune, cu adevărat, din partea celorlalţi, cei importanţi mie..dacă mi-l spun firesc, fără să-l cer, fără să-ntreb..dacă au observat ei că am făcut şi-am dres eu ceva destul de important, înseamnă că ei chiar mă iubesc şi chiar le pasă bucuria împlinirii mele.

Căci au simţit-o fără să le-o explic în amănunt.
…iar dacă ceilalți nu-mi vor spune nimic, înseamnă că am doar multe, prea mari și mult prea multe asteptări eu de la oameni în general.

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook