Imperfecții de Crăciun!
Nu sunt eu, firește, cea mai frumoasă din lume, nici cea mai fotogenică – logic că nici n-aş avea cum, nefiind eu cea mai foarte drăguţă din câte suntem? – nici cea mai inteligentă nu sunt de altfel..și nici întotdeauna cea mai înţelegătoare cum mi-aş dori (poate) să fiu, nici veselă nu sunt prea permanent pentru a te binedispune, gospodină..hmm!..mă surprind arareori că mai gospodăresc, caldă şi blândă nu…ahh..! ba daaaa.!..asta de fapt chiar cred că mă reprezintă..hai să sărim peste, zic..!
Aşaaa!
Deci nu sunt foarte perfectă eu în general, cu toate cele cum trebuie aranjate pentru a îndeplini visul tău ideal masculin, pe care-l bănuiesc să spună despre mine cum că ar trebui să fiu..
– Cosânzeană care să bănuiască că-ţi mai pot plăcea şi altele, chiar mai puţin Cosânzene decât (nu) sunt eu;
– înţelegătoare cât să înţeleg că ţi-ar trebui să-ţi fiu cu muuult mai peste medie de înţelegătoare decât sunt eu cam insuficient pe-alocuri;
– isteață cât să prind glumele din zbor chiar şi fără un simt al umorului exacerbat, pe care posibil să nu-l am însă deloc..
.. extrapolând un pic acum descrierea despre mine, cea careee..
Sunt câte puţin din multe lucruri şi câte mult din puţine alte lucruri ce-mi place mie să cred că-ţi trebuiesc ţie pentru a putea să mă iubeşti destul, cât să fii suficient de fericit că ți-ai ales să fim împreună.
Suficient de fericit pe de altă parte, cât să ai atâta de multă inteligenţă emoţională dispusă să asculte cum că eu aici, emoţional, stau pe plus mai mult decât restul ceilalţi..!..că am de dat o droaie de iubire şi de afecţiune, cu mult mai mult decât ai avea tu nevoie să primeşti înapoi de la mine: iubire emotivă şi timidă şi sensibilă și înţelegătoare şi frumoasă şi..gospodină…hai să exagerez un pic acum, mă lași?!? dar dacă tot vorbim dragostea, chiar pot să mai exagerez câte un pic, zic, nu?
Tu cum zici?
În fine, atât de imperfectă cum sunt eu probabil, atât de imperfectă fiind eu şi explicându-ţi ţie imperfecţiunile acestea câteva pe care le observ eu despre mine..ehh..!..uite că pe lângă toate-aceste mici-mari imperfecţiuni ce mă adună-n mine, Adina LaLaLand, îmi adaug totuși și-o mare calitate:
– nu sunt modestă..dar deloc, asta uitasem să menţionez printre defectele majore care îmi aparţin- ..am calitatea de a te iubi mereu şi tot mai tare, iar asta în ciuda imperfecţiunilor pe care și TU le ai şi pe care dacă TU nu le-ai avea, probabil că aş fi căutat de multă vreme un alt Tu care să fie mereu acest Tu pe care altfel decât ești nu l-aş prea putea iubi!
Tu ești prea TU al meu, iubitul meu! Și-așa îmi și place să fii!
..ești TU din care NE este nouă Radu, Radu care din doi oameni atât de imperfecţi, iată!! a născut mai mult decât PERFECTUL.
..asta zic, am idee aşa un pic despre mine cum că nu-s ideal de perfecţiune născut într-o singură femeie..!
Aş mai îmbunaţi pe-alocuri tot mereu la mine câte ceva firește, recunosc!
Pe tine însă te iubesc aşa cum eşti, neîmbunătățit deloc.
Iubesc defectele tale mai mult decât părţile alea despre care ştii tu că ţi-ar fi cele mai bune chestii din ce cunoşti prin alţi oameni!
Măi, să nu-nţelegi că și pe-astea poţi să le schimbi pentru că..”și dacă le-ai schimba eu te iubesc oricum, iar asta rămâne veșnic așa, orice s-ar întâmpla!..”
..asta NU!..n-ar fi în regulă..pentru că ele sunt cu adevărat frumosul tău cel rar de găsit frumos şi prin alţi oameni masculini.
Oricum, vreau să spun cu totul altceva acum..spun că, deşi ştiu că eşti mai special în frumosuri care-ţi aparţin şi numa’ la tine-am remarcat eu că există atâta..ce ştiu eu că este!!..deşi ştiu, repet, calitatea asta de om rară a ta, m-am obişnuit însă să îţi iubesc ce nu-mi place mie neapărat că îţi există-n tot-ul ăsta unitar al tău de om, prea rațional de (im)perfect.
Am găsit să iubesc la tine ceva ce nu înţelegeam.
Ceva ce nu concepeam vreodată să pot înţelege că nu pot să înţeleg..; am ajuns în punctul în care să nu îmi mai conteze cu adevărat dacă aș putea înţelege un..ceva neînțeles, pentru a putea iubi.
Ei uite..! că pentru asta te iubesc şi mai tare, iubitul meu frumos!
Pentru faptul că am învățat să simt iubirea aşa cum este ea de fapt: fără logică în definiţie, cu multă logică, suficientă, în simţuri şi trăiri și in emoție.
Aşa că..ce mai contează dacă eu nu sunt perfectă pân’ la capătul cel mai din capăt?
De ce-ar conta vreun pic de imperfecţiune ori dimpotrivă! cea mai multă adunată-n mine-acolo răsturnată ori numa’ puțină, lâncezind, abia întrezărită?
Nu contează nimic din toate astea.
Contează doar să ştiu că şi tu mă iubeşti aşa cum sunt eu, fără să vrei să schimbi nimic din ceea ce eu sunt în imperfect iubibil pentru tine.
..căci dacă m-aş schimba un pic?
Şi dacă nu ţi-ar mai plăcea de mine cea de-atunci!? Și dacă nu ai mai iubi perfectul pe care ți l-ai dorit în mine?
Și dacă astfel vei afla într-un final apoteotic, ce mult iubeai de fapt ceva ce numa’ eu puteam să-ți fiu? Dar nu mai sunt??
Stai liniștit..hahahah!! Că nu ma schimb deloc!
..doar te puneam pe gânduri! Doar mă jucam cu vorbe!
Voiam să știi și tu cu-aceeași siguranță cum știu și eu că te iubesc NEĂPĂRAT așa cum ești acum!
Mult și de tot!
..iar am vorbit extrem de mult cum nu îți place ție! Și mult prea siropos, cum iarăși știu că nu-ți prea place!
Ce zici, hai..!..împodobim bradul? Am cumpărat globuri noi anu’ăsta! Și n-ai să crezi de unde..hahahah..am descoperit un shop online fooarte tare..atunci când..binee! Gata! M-am oprit! Nu te mai strâmba așa drăguț spre mine, măi iubirosule!
- Adina Banea
- 24 decembrie 2015
- Dragoste
