Alergăm timpul nostru ca nebunii. Trăim pe fugă tot mereu, tu observi?
..iar dacă ne stăm timpul, parcă tot pare-un pic cam grăbit şi fără puțintică de răbdare în sensuri fugite și ele pe peste tot, neliniştit şi anxios, de zici că-i pus mereu pe rezolvat treburi din cele mai importante, all the time..!
Ne prefacem că stăm în gardă pregătiți pentru un maraton cu miză importantă..şi când colo-colo..hai, zi!..recunoaște și tu că de fapt, când colo-colo ştim că n-avem nicio miză îndeajuns de importantă, hotărâtă prin timpul nostru ce ne trece alergat grăbit în pași de sprint.
Mereu stăm însă cu senzaţia că dacă nu facem lucruri în timp util, gata! am pierdut trenul..!..care tren?? habar n-am să-ţi spun..!..căci deşi și eu am, de câte ori te uiți spre mine un aer mai întotdeauna destul de preocupat, nu mă prea preocupă în realitate sinceră cu mine niciun drum caree..”ar putea trece vreodată prin gara de unde-aş putea eu pierde trenul ce nu-mi există şi căruia nu i-am ştiut niciodată ora de plecare.”
Habar n-am nici când soseşte, printre altele. Ori cu ce scop m-aș urca eu în el, mai ales că..uită-te și tu cât este de aglomerat!
De fapt, știi măi ceva??..dacă tot îți dorești tu să afli despre tooot ceea ce mă înconjoară..hahahah..! păi bineînțeles că observ cum te uiți, întrebător așa cumva la mine, așteptând să-ți spun eu toate ale mele care mă și mir că te interesează atâta-n amănunt…!! ei bine!.. află atunci că eu nu merg deloc cu trenul..! Și când încă mai mergeam eu în trecut, nu bănuiam dinainte cum că voi merge şi nici nu știam din timp unde mă grăbeam atâta eu s-ajung.
..mereu ştiu însă azi, cu certitudine știu, că aş putea să merg pe-undeva.
..și mai știu și că dacă nu mă urc în tren, ori dacă nu-l aştept din timp să vină, nici n-am să-i ghicesc vreodată depărtarea de..aici; de-aici de unde mă aflu pe picior de plecare alergată-n timp.
Nu ştiu de ce naiba ne alergăm noi timpul fără să ne luăm măcar o pauză de masă printre gândurile pe care le tooot alergăm alert, constant şi în aceeași cadență enervant de sacadată și foșnăitoare și înghețață.
Fug timpul şi eu, dar ce credeai?!? exact la fel ca şi ceilalţi: cu nelinişti şi angoase şi anxietăţi ce nu se grăbesc la rândul lor niciuna să-mi iasă din timp ca nu cumva să-și piardă trenul ce le-a și sosit în gară.
Ele nu mai au niciun tren de prins, ale naibii coțofene urâțele răutăcioase..!!
Mai câteodată însă, parcă-parcă îmi aflu o oră de plecare, până şi gara de unde trebuie să-şi deschidă uşile o mai ghicesc..dar şi cât staţionează şi de ce nu m-a lăsat să urc, deşi am fost ajunsă acolo la ora cuvenită, am fost și asortată cu hainele ce mi se potriveau a fi cum trebuie, îmbinate molcolm şi liniştit şi nu cum arunc eu de-obicei prea multe pete de culoare printre hainele ce mi le calc cu idei de trecut repede timpul..; pe-un drum confortabil şi deloc urcat în serpentine care-ţi provoacă în genere doar stări de rău.
..stări de vomă, de neputinţă şi de lipsuri tot mai mari pe care nu prea ştii cum să le numeşti, stări pline ochi cu animozităţi şi conflicte mai spre deloc uşor de împăcat… căci nu sunt declanşate-n apogeu ce-i trebuie cu necesar mult de decizii luate-n serios odată și pentru totdeauna.
Și fără drept de răzgândeală.
Măi frate, dar de ce naiba alergăm noi timpul? Știe careva? Heelloo..! Nimeni?
Şi de ce îi spunem timp respiraţiei noastre care respiră viaţă doar pentru că altceva nu ştie să expire îndărăt..??!
Alergăm ca nebunii timpul grăbit, ori ne lăsăm doar viaţa să ne grăbească timpul nostru care altfel s-ar fi mișcat încet?
De ce ne lăsăm fixat ritmul și durata şi de ce s-o măsurăm în timpi ce ne urmăresc toate mişcările prin paşi păşiţi cu ani?
Eu am hotărât altfel de astăzi înainte.
Gaaata! am decis hotârât pentru mine un cu totul altceva de acum începând.
De mâine înainte o să-mi grăbesc încet ziua mea.
Ziua vieţii mele începe de mâine..mâine’le ce pentru voi va fi an nou numerotat în cifre pe care le adunaţi apoi din obișnuință pentru a va hotărî încă o altă cifră: cifra destinului vieţii voastre care să vă tot grăbească cu idei preconcepute despre cum sunteţi voi.
Ori despre cum aţi putea fi.
Ori de ce nu aţi ajuns deja să fiţi voi astfel?
V-a trecut cumva timpul un pic mai neglijent pe printre cifre?
Ori nu v-a pus alarma pentru a vă trezi când vă ajunge trenul?
..câte întrebări fără noimă mi-ar fi alergat prin cap, observi?? dacă nu aş fi înţeles că nu am timp nici măcar de luat decizii importante cu mine, d’-apoi să aştept trenuri prin gări ascunse şi întortocheate și nebănuite..pfff!
Dar ce odihnită mă simt acu’..!..nici n-ai idee cât de bine este să stai pe loc şi să nu mai aştepţi nimic nici pentru ieri, nici pentru mâine..și nici să-ţi plângi în poale toţi timpii morţi degeaba, nici să-i visezi cum ţi se vor aşeza cândva dacă vei şti să profiţi fiece minut din timpul tău alergat.
Astăzi mă simt cel mai bine decât m-am simțit eu vreodată-n viața mea.!!
Căci ştiu că astăzi sunt şi astăzi mănânc cât vreau eu şi ce vreau eu, pentru că astăzi nu mă grăbesc deloc nici să apuc să dorm şi nici să reuşesc să mă trezesc pentru treaba programată dis de dimineață. Căci nu mai programez nicio organizare.
Astăzi nu aştept nimic şi tare bine îmi mai e de când m-am relaxat şi m-am tolănit peste tot timpul pe care altădată l-aş fi mizat eu în vreun fel..; ehee..!..l-aș fi înscris probabil și în maraton.
Ştiam..știam eu că urăsc alergatul, dar tot nu mă opream din alergat..!..asta până astăzi când mi-a venit în cap ideea asta simplă: cum că n-am de ce să mă tot alerg supărată mereu pe mine când nu pot să urnesc nici măcar un centimetru din mine pentru a câștiga doi centimetri mai departe.
De ce să vreau un mai departe şi de ce timp alergător măsurat în ani şi luni şi zile şi clipe şi minute??
Habar n-am de ce și nici nu mă mai interesează!
Timpul meu este doar astăzi.
Oriunde l-aş fi dorit să meargă pentru a-şi întâlni vreun nu ştiu ce de..ideal, el nu mai are nevoie să meargă!..căci idealul meu este doar viaţa mea care are de trăit timp mult extins, atâta cât vrea el, daaar cu o singură condiţie: să nu depăşească durata unei zile-ntregi, cu noapte cu tot!
La mulţi ani 2016!
Să fii frumos şi tânăr şi răbdător şi prietenos şi iubit copilăreşte!
Şi..stai domol, nu-ţi mai pune pe fugă timpul..ce te grăbeşti aşa? ..2+1+6=9..numărul anului 2016 de destin.
Dar cine mai trăiește de astăzi înainte numerotând timp?
Tu? Și tu? Dar de ce?