Limbajul gândului că n-am mai fi
Fără să ai stimul de atingere de corp nou şi mereu altul neapărat, percepi senzaţii noi şi mult mai puternice, în ascensiune mereu, doar într-o relație de cuplu de durată.
Înţelegi că acel gând fantezist al tău, ciudat pentru unii și probabil că pentru destui, poate trece graniţa spre realitate doar cu o persoană despre care ştii că-ţi va înţelege fiece dorinţă de atingere, de îmbrăţişare, de..perversiune chiar!..dacă preferi tu s-o numeşti aşa.
..perversiune ce-şi schimbă statutul însă, devine normalitate, pentru cel/cea ce te iubeşte, ce te simte cum vibrezi curajos şi asumat, povestind lucruri excitante despre cum vrei, cum simţi că ai nevoie să trăieşti un voi doi, într-un orgasm orgasmic împreunat, mirobolant.
..care nu omoară sexul ?şi nici nu ucide nebunia momentului; doar o aşază cumsecade în echilibru de voi doi, amândoi, oameni ce se iubesc şi au ales să trăiască împreună, să evolueze împreună, din orice perspectivă am vorbi noi lucrurile.
Da, chiar şi sexual.
..sexul nu-i adiacent în cuplu, nici gând să fie vreun accesoriu, nu-i nici pe departe parte secundară!
Sexul este important, esenţial, uneşte şi apropie şi de aceea și trebuie să ne trăiască armonios.
Dacă dragoste nu e, nici sex frumos nu e.?
Dacă sex mişto nu ne există și dacă pasiunea moare, atunci iubirea s-a trecut şi ea.
Astfel putem și merge mai departe odată ajunși aici, putem liniştiţi să ne căutăm un nou cuplu cu alți voi doi.
..cu alte fantezii întelese ori despre care încă nu ştim cum ni se vor potrivi în compatibilitate mirabolantă, orgasmică și până la capăt.
Nu certificatul de căsătorie ne ţine împreună. Nu el distruge pasiunea cuplului. Nici vorbă.
..când nu mai avem grijă de sentimentele celuilalt, când nu mai percepem emoţii pozitive, când uităm că „iubire” nu-i doar un cuvânt aruncat alandala printre alte cuvinte nesemnificative, când mângâiem fără să mai vibrăm emoţie, când atingem de obligaţie fără feeling cu plăcere..atunci când ne sabotăm fericirea proprie considerând că ne trece important timp din viaţă și tot trăind nefericit, în același cuplu devenit mult prea plictisit și suficient de rutinat..atunci când avem gând de..”parcă aş vrea şi-un pic de altceva, cu altă experienţă, cu altă îndrăgostire și altă recunoaștere..”, când ne este egal că rănim şi tot rănim şi iar rănim omul pe care până ieri îl oblojeam..ehh! uite fix atunci, devine clar și cert și categoric că ne trebuie altcineva.
..chiar și cu certificat de căsătorie fiind noi amândoi, ori fără el, stând însă în general în aceeași casă împreună.
Nu semnatura aceea ne aduce blazare și tristețe în cuplu.
Nu semnătura amândurora, pe aceeași hârtie semnată la o primărie obscură de sector un pic mai prăfuit, ne îmbătrânește zâmbetul și ne încruntă sexul.
..ci doar rutina cu noi înșine ne aduce în prag de plictiseală de noi doi.
Noi provocăm conflictul de cuplu, tot noi stopăm evoluția cuplului.
Noi singuri ridicăm bariere și tot noi naștem războaie; noi singuri și doar noi suntem cei care nu mai acordăm credit și încredere fericirii care (nu) ne (mai) trăiește.
Considerând-o veche, expirată, neînsemnată. Consumată.
Noi singuri ne bulversăm, noi singuri ne ducem voluntar de mână pe drumuri ce nu ni se mai potrivesc defel într-un final.
Noi alegem experiența nefericirii, plictisiți fiind de confortul mult prea firesc în care ne-am lăfăit fericiți suficient.
Ne îndestulăm mult prea din vreme, însă.
Atât de repede câteodată, încât plecăm pe drum însingurat, rătăcind din nou in căutare de fostă stare de adolescent, bâjbâind îndrăgosteli vremelnice, firave în feeling..fără conștientizare de iubire ce ne trăiește încă prin suflet pe acolo.
Important. Adult.
Noi înșine aducem rutina și conflictul și separarea de sentiment frumos gândit cu un noi doi împreună alăturați care ne aduna firesc în cuplul nostru.
Ori poate numai unul dintre noi.
- Adina Banea
- 02 ianuarie 2016
- Articole recomandate, Cupluri
