Ce este Universul?
Despre cine este el şi de ce s-o fi născut pe lumea asta?
Dar ce este lumea şi de ce-o fi venit ea pe-aici prin Universul ăsta infinit?
Dar oare ce există dincolo de infinit?
Poate cumva lumea de dincolo de infinit care se crede singura lume din Universul ăsta tot?

Universul suntem de fapt noi. Un noi format din proiecţia noastră despre o realitate în care gândim un Univers.
Deci Universul este gândul meu, reflecţia gândului meu.

..off!..stai numa’ aşa un pic, că nu-mi găsesc ţigările!

Mă uit în locul unde le pun de obicei, dar nu le văd.
Mă uit atent şi concentrat încă o dată.
..și tot nu sunt acolo.
Poate le-am uitat prin geantă??!
Repede, aproape alergând de grija ţigării încă nefumate ce se ţinea departe purtând grija sănătăţii mele..nici acolo nu sunt!
M-apuc să răscolesc sertare, deja un pic cam iritată.
..și nu le găsesc.

Intru peste soţul meu în baie, deşi ştiu că-l indispun astfel răău de tot..!! ?întrebându-l dacă nu cumva special mi-a ascuns el ţigările, ori şi mai rău!..dacă nu mi le-a aruncat la gunoi, căci nu-i convine deloc fumatul ăsta al meu cu fumul lui nesănătos, mereu mai mult pe zi ce trece!

” Nu, nici nu ţi le-am observat! Şi te rog închide uşa, iar intri peste mine..ştiam eu că trebuie s-o-ncui..!” îmi bolboroseşte Marius printre dinţi.

Şi uite-aşa, m-am dus într-un final la benzinărie pentru a-mi cumpăra alte pachete nou-nouţe, care să-mi adune ele categoric nişte plămâni negri de supărare cronică pe mine şi pe neputinţa mea de a evita ţigara care-i obligă pe ei să respire greu..din ce în ce mai dificil..off! că asta-i altă poveste oricum şi nu cea a Universului pe care o-ncepusem entuziasmat!?

În fine, uşurată şi satisfăcută, în sfârșit mă retrag cu ţigările astea toate spre locul scrierilor mele, tremurând degetele de nerăbdarea brichetei.

Dar unde-o fi, frate, bricheta aia?
„Eh..nu-i nimic, mă duc să caut alta!”

Şi caut.
Şi răscolesc sertare.
Şi mă uit atent de încă două ori pentru a fi sigură că n-am orbit, în fiece locuşor unde putea fi aruncată o brichetă!!..cea mai mică şi mai urâtă brichetă din Univers îmi doream s-o aflu eu în minutul acela și cât mai repede!
..dar nu găsesc!

Mă îndrept cu pas grăbit spre camera lui fi’miu.
Ăsta era cam năzuros că-l pusesem să citească lecturi suplimentare de vacanţă, în timp ce el voia fireşte, să bage încă un joc de Counter.
..după care fireşte, şi-ar fi dorit să antreneze iar un minus creier cu dezvoltarea lui cu tot în..al 99-lea același joc de Counter.
N-a ţinut însă astăzi milogeala lui, că m-am trezit hotărâtă să impun reguli noi copilului.

Fără Counter, da?!?.. la nesfârşit pan’ la sfârşitul fiecărei zi sfârşite astfel mult prea obosit degeaba.

Ciocăn la uşă la mişto înainte să dau buzna, întrebând agitat şi ingrijorat şi ofuscat şi suspicios şi războinic şi acuzator:

” Radu, de ce mi-ai luat tu mie tooate brichetele şi mi le-ai ascuns? Ce-s glumele astea prosteşti? Că nu te înţeleg..! Unde mi-ai pus bricheta, mami?”

” Hai că ai înnebunit de tot! Ce-ai cu mine azi? Întâi mă pui să citesc Iliada şi..cum se mai numeşte, din care nu-nţeleg nimic şi-acum mă cerţi că ţi-am furat brichetele! Dar ce sunt eu? Un furăcios? Așa mă crezi tu??! Un criminal mă crezi de fapt tu, nu??!”

Hahahahahah!! Brusc m-am dezamorsat!
Brusc am uitat de ţigări, de bricheta aprinzătoare, de nevoi de afumare permanente şi..de tot am uitat!

Şi-am râs! Şi-am râs iarăși, din nou..!
Şi-am continuat să hohotesc până ce l-am determinat şi pe-ăsta micu’ să se descreţească din nervi şi din supărarea cititului.
Ne-am luat în braţe şi am râs cu lacrimi amândoi, până ce ne-am simțit toți mușchii din burtică încordați la maxim!!

Şi-apoi am căutat împreună rezumate despre Iliada şi Odiseea, pe care de altfel le-am detestat şi eu în copilărie..măcar să aibă un pic de habar la şcoală când îl va asculta profesoara, zic! După care ne-am uitat la Parfum de femeie!

Altă obsesie de-a mea! Să vadă copilu’ toate filmele de excepţie existente, dacă tot nu pune privirea să citească spre deloc, piticul cel mai drăgălaş!

Am lăcrimat un pic, ce-i drept, vizionându-l pe Pacino, stând aşa noi amândoi cu ochii în televizor ţinându-ne de mâna încordaţi niţel de emoţie, cu tati lângă și el, evident!..care strângea din dinţi doar..căci el nu-i emotiv deloc, dar niciodată..!! Hahahah..!

Apoi l-am lăsat pe Radu să joace un Counter şi în timp ce mă duceam spre bucătărie, îl observ pe Pisică al nostru extrem de foarte agitat.
Dar ce spui că juca fotbal cu bricheta mea??
O împingea un centimetru, o pândea doi centimetri mai încolo..iar o atingea cu o lăbuţă iar..o băga pe sub covor..!
Hahahah!
..sub covorul unde mi-am aflat şi pachetul de ţigări indispensabil şi trebuincios pe care-l credeam pierdut prin Univers acu’ vreo trei ore.

Aahh! Universul!
Hai să vă spun ce cred și despre el exact, că-mi și uitasem ideea..!
Eu cred că Universul..îl putem povesti și mâine! Astăzi l-am obosit destul.

 

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook