Cum de s-o fi putut intampla ca o colaborare minunata, din punctul de vedere al „Bunului Dumnezeu”, cum se proclama el insusi si doar El si Atat,
sa se ajunga in situatia aceasta, din acelasi unghi, al aceluiasi Domn privind lucrurile? Mm?
– eu fiind „lumea” si tot restul in contextul de mai jos-
Si pentru ca in genere vorbesc mult sub imperiul impulsivitatii, in special atunci cand ma consider neindreptatita, m-am gandit sa postez discutiile wapp ori fb purtate cu „Domnul God Kanye West but White”,
mi se pare destul de fair astfel, caci efectiv neobrazarea dansului atinge cote maxime ce mi-au depasit cu totul orice limita a rabdarii.
Ia sa vedem de ce. Totul a inceput intr-o zi de vara calduroasa, cand:
1. Hotarasc momentul filmarii unui videoclip publicitar, sa zicem, necesar unei campanii de lansare/promovare a unui shop online, ce s-ar fi desfasurat intr-un viitor apropiat, mai exact in data de 13 septembrie.
2. Pe masura ce mi se cristalizau ideile, si se contura frumusel si incetinel, campania ce va sa vina, cu elementele ei distinctive cu tot, apare pe langa mine Domnul acesta extrem de talentat si foarte merituos si deosebit de ambitios, cu idei marete in ceea ce priveste arta de cand se afla in fasa- chiar din burta mamei cred ca-si simtea aura si ideile binecuvantate ce-i plezneau capul cu idei unice si niciodata intalnite, evident. Consideram deci ca l-am intalnit pe Mr Unicul intr-un moment oportun si necesar.
3. Stabilim astfel o intalnire printr-un prieten comun pentru a purta o discutie mai ampla despre ce-mi trebuie exact, pentru ce, care sunt elementele ce imi trebuie surprinse, cu explicatiile aferente samd. Extraordinar mi s-a parut acest „Oglinda Oglinjoara, spune tu acum usor: cine-i cel mai Hain Marlan din tara?” Tu, Maria Ta! Tu esti acela!”
Cin’ sa auda ce raspundea cu sinceritate, ba chiar cu voce tipatoare la un moment dat, oglinda, cand eu eram urechi si ochi si gand si suflet si adrenalina cat cuprinde la maxim maximorum, considerand atunci hotarat si foarte categoric ca Domnul Roscat Usor De Adapat, este insasi Minunea ce-mi lipsea??
Care sa ma completeze perfect in idei de pus in practica pentru realizarea unui clip perfect de promovare?
Acu’ gandindu-ma inapoi, nu mai stiu exact daca am avut dreptate si ne potriveam, ori daca doar isi potrivea Dansul toate ideile in lapsus de moment mai lung din fire, exuberantei mele creative?:) Cum va suna asta Mr Big WOW..sa zicem acceptabil? In comparatie cu Luna de pe cer si Soarele tot, dispusi sa iti stea alaturi strans, sa te insoteasca tot mereu drept muze in „creatiile” acelea plagiate complicat, pe care le creati mereu si cat ai bate din palmutele rigide, pe-alocuri cam plinute??
4. Punctăm deci la acea prima discutie, elementele esentiale: masti animale cat mai multe, pus accent pe White Rabbit Alice Wonderland, de la care practic mi s-a si construit usor usor intregul concept pe care-l si prezentam eu entuziasmata Domnisorului pe tava. Bun. Mai stabilim, de fapt adaug, ca vreau par afro/peruci mari/ochelari supra dimensionati etc etc nu mai dezvalui da cine stie, poate-mi mai trebuie. Misteriosulului Personaj incepusera sa-i straluceasca ochisorii de soricioi spre viezure de prada. Prindea ideile din zbor si ii mai si placeau la nebunie, atat luate impreuna, cat si fiecare separat. A plecat dansand Pamantul/fericit imbratisa pana si vantul?, am fixat astfel data filmarilor, Dansul promitand c-alege muzica de fond a clipului cat mai repede posibil. Asa a facut. Doar ca era muzica lui Porcelain Black, nu a noastra. Ia uite-l pe Gunoierica Minte Mica, soricioiul lihnit de foame, unde-mi statea el asezat”. (am citat dintr-ale dansului opere postate fb ce ma aveau aluzie pe..mine, evident, desi se prezenta pare-se pe Dansul din ce stim noi in prezent. ?
5. Nici nu calca 5 m mai departe de usa Apartamentului Meu Minunat cu nr 13 cu noroc, ca hop/cioc/cioc ma anunta fb sa-i dau acord de taguiala. Cititi mai jos si va cruciti: 1..2..3..curaj:
6. Punctez din nou faptul ca NU i-am incredintat niciodata acestui domn slefuirea imaginii proiectului meu viitor ce tocmai se nastea, a unui mini brand ori ce va fi el candva. Ce slefuire sa ne faca el noua cand noi suntem 2 dintre cele mai „Distinse Doamne de pe Planeta”?? ?Cele 2 Unice, de fapt. Ehh..asa ne place noua sa ne rasfatam reciproc. ? Iar Dansul ne este Lupul Cel Hain. Altfel, arta nu cred ca-i foarte compatibila cu politica si nici cu statement-ul ei. Apoi, eu nu suport laudarosii astia infatuati. Imi dau o stare permanenta de..stiti voi! Deci iata cum deja incepuse sa ma deranjeze asocierea de imagine fortata cu acest flenduros care-si dorea cu orice chip pare-se, sa mi se agate de un pic de timp din viata-mi pretioasa. Am rugat detaguire si fara atributul cu designerul acela demodat prin jurul numeleui meu. Eu nu sunt Designer Reprobable. Eu chiar sunt Reprobable. Și-atât.
Fara functie de dat in stamba, caci astfel suna mult mai cool, zic. Mai cinstit si categoric mult mai prietenesc. In fine, termenul stabilit pentru Filmul Groazei se apropia si cu cat mi se apropia de usa, cu atat as mai fi amanat un pic, caci nu eram multumita cu ce linie de haine se contura. Nu am putut amana decat vreo 2 zile insa, caci domnisorul nostru se cam grabea caci „altfel nu mai avem nici studio si nici echipa nu mai poate participa activ si-n numar mare”.
7. Peste vreo 2 zile, desi rugasem insistent discretie, nu s-a putut abtine insa Domnul Lauda de Sine si iar posteaza. Cred ca-l mancau manusitele ori ceva, caci altel nu-mi explic cum imi dadea ignore total in conditiile in care eu eram fix angajatorul si nimic mai mult. ? Fara mine, ce se facea dansul? Pe unde mai dansa din coapse? Dar unde-si mai rotea apoi si ochisorii? Pe cine mai hartuia Lupul cel Rau asa habotnic, astazi?
8. Se facu si ziua cea mare, Mr Fantastic imi insirase deja de cu seara derularea scenelor pe-o bucatica de iphone, iar dupa ce totul fusese aprobat, am dat drumul la treaba.
S-a inteles sper ce trebuia realizat, repet insa daca nu-i clar cumva: realizare clip brand personal, necesar mie pentru promovare in spatiul media, eu in calitate de: angajator/ producator/owner/creative director/artist/The Head ..hahahah..asta i-ar fi placut mult Baietului, s-o bage pe sub maneca in portofoliul dee..titulaturi..mm? „Ce zici, bro?” The Head of the Head! Nice, stiu!
Buuun..! Deci eu, The Head for a Day:)) am intervenit in aceasta operatiune cu: masti animale-chestie distinctiva si foarte apreciata de Mr Red Bombastic/ masti gaze de pe timpuri-de asemenea o idee interesanta i s-a parut dansului, pe care a integrat-o totalmente in ‘creatia’ lui mega artistica ce va sa vina repejor pe banii mei/hainele mele/oamenii mei/prietenele mele/fetita unor prieteni de familie/recuzita mea/brandul meu, despre care deja se vorbise din punctul meu de vedere mult prea mult si in prea multa asociere cu numele dansului ce nu ma prea interesa si nici nu ma aranja defel, in promovare mea de shop online personal fara asociati nici de imagine macar, altfel. In fine, am stabilit intalnirea pentru filmarile respective direct la ‘studio’, unde intelesesem ca ii vine si echipa despe care stiam ca ar trebui sa fie si pe care de altfel ma gandeam ca si trebuie sa o plateasca cumva Domnul Director Multiplu, din suma convenita impreuna. Ca o paranteza, banii toti erau insa doar pentru buzunarul Domnului, dosit din spate. Cameramanul niet, asistentele dansului, caci dansul se respecta, niet plata de asemenea. Aspect ce nu ma priveste spre deloc printre altele, personal am platit absolut tot si inca jumatate peste.
Desi..hmm.. conditiile nu erau chiar cele antamate: studioul era in fapt o croitorie cam batraioara ea asa, foarte subreda unde te simteai ca intr-un cuptor incalzit la maxim. Aer conditionat, nici vorba. Luminile nu-ncap deja in discutie, ar fi fost prea mult, echipa..ori cel putin cum imi imaginasem eu c-ar fi trebuit sa fie o echipa, lipsea si ea cu desavarsire. In alta ordine de idei, domnul StieTot nici nu calcase vreodata in picioare studioul respectiv, iar echipa nu se misca din loc spre tarile calde cum mi se spusese. Deci se putea filma mai tarziu, doar ca nu s-a vrut. Habar nu am nici azi de ce.
Obositoare zi. Si Domnul obositor. Mai, ce-i drept, cam toti de prin jur ziceau c-ar fi cam ciudatel, ca pare cam..hmm..’ce naiba arhitect e asta, care pozeaza pe tot fb numa’ n chiloti?” Si unde-ai mai auzit tu in lumea asta de arhitect-fotomodel?? Ce-i asta pan’ la urma?”
„Un artist.” le raspundeam.
„Un tip fara prejudecati, talentat, diferit..fix ce-aveam nevoie.” aproape tipam spre cine indraznea sa comenteze cate ceva timid.
„Doamne, dar tu vezi cum filmeaza tipul asta?”imi zice un prieten ce s-a vopt cu noi la studio in ziua aceea.
„Cum? Tare, nu?”
„Cel mai prost filmeaza, din ce-am vazut la viata mea. N-am vazut altul mai prost. Iar aici nu sunt lumini, nu o sa-ti iasa ok.”
Cine auzea? Eu eram incantata ca-mi vad ideile puse in practica fix asa cum le voiam eu sa fie imbinate: diferit, altfel, cool, interesant. Cine se gandea atunci ca se va ajunge aici? Ori astfel? Poate ca Dansul.
In fine, timpul trecea si Domnul le cam ocolea pe prietenele mele ce-mi venisera pentru filmare. O tot invartea si o tot rasucea pe-o tipa de care nici nu ma anuntase ca are vreun rol pe acolo ori in treaba mea. In plus, desi rugasem sa nu se vada chipul nimanui, chipurile lor -Jane Doe si Mr Doe imi inundau intr-una ecranul.
„Eh, stie el ce stie, blureaza el cumva, ca doar a inteles. I-am zis de doua ori, sa fiu sigura, oricum.”
Asta doar dadea din cap, da-da, bluram, da, realizam etc etc insa filma cum inventa si cum ii convenea lui personal, nu se mula deloc cerintelor mele initiale.
Si astora mici si dragute ale mele, le era jena sa intervina. Ma rog, se tot filma scena dupa scena, cadre care din punctul meu de vedere erau deja multe si fara rost. Incepusem sa cred ca filmeaza si pentru dansul ceva, cu atat mai mult cu cat tot repeta ca are de filmat si-un interviu. Pe banii mei, fireste. Si pe timpul cameramanului.
S-au incheiat deci filmarile cu chiu cu vai cu greu si cu multa oboseala.
Totul insa s-a filmat pe auto, total neprofesional, luminile lasau umbre pe fata, aparatul nu era tocmai cea mai potrivita alegere, iar echipa era de fapt doar el. Teapa pe fata. Ma mintise cu o usurinta ceva fantastic, iar eu am inghitit-o cu si mai multa ingaduinta.
Eu insa nu vedeam toate acestea, imi parea ok, ma gandeam ca stie Dansul ce face si cum face. Era pe aceeasi unda cu mine, in ceea ce priveste libertatea de exprimare, dorinta de a fi diferit si de a accepta cu bucurie aceste diferente ce ne deosebesc firesc, iar acest lucru mi-era indeajuns.
Insa nici n-a asteptat s-ajunga acasa, caci de pe drum deja a postat un making of short movie, cu el filmat pe toate partile, evident, unde iar folosind niste cuvinte grandioase, multumeste intr-un mod ce se dorea a fi foarte profi, serios, intregii sale echipe care, ca intotdeauna, a dat dovada de un rar profesionalism. Totodata multumesc si designerului..” ( am rugat sa stearga laudele multiple la adresa mea macar, de aceea poza de mai jos nu ilustreaza in totalitate maretia de cuvinte goale insirate pe unde nu-mi doream sa ma asociez sub nicio forma)
Pff..asta chiar nu se opreste”, ma plangeam lui Marius, care si-asta invartea paiele pe foc, repetand ca nu-i ok ce face Domnul, ca nu respecta planul meu..stiam! Si imi venea sa urlu, dar ce puteam sa fac? Discutam cu Domnul Laude Desarte, ma ambalam si explicam si ma enervam, si..reuseam sa ma scoata doar pe mine din decorul news.ului personal. Lauda de Sine si masca mea ce facea parte din promovarea viitoare, ramaneau. Si domnul Paicu fireste, ce pe tronul inaltat, se tot trantea.
Devenise obositor. Imi pare rau ca nu mai am tot si a sters si Mr Beach orice legatura relevanta cu mine, caci acum isi tot ascute cutitele.
A treia ori a 4 a zi, trimite prima varianta. Priviti mai jos inceputul si discutia ce a urmat:
Deci lucrurile stateau asa: platisem pentru un videoclip ce-mi trebuia pentru campania nea personala ce urma sa o desfasor curand, odata cu lansarea shopului online personal Reprobable.
Conceptul brandului era asezat si el la detaliu de catre mine personal si-atat. Fiecare detaliu il consideram si il consider si astazi a fi foarte important, fiece detaliu inseamna parte relevanta pentru mine cel putin, dintr-un tot care MA reprezenta si de care ma atasasem si pe care-l ingrijisem cu atentie.
Elementele distinctive sunt in genere distinctive pentru a atrage atentia in directia pe care ti-o doresti, ori ma-nsel eu cumva?
Ajunsesem cu omul asta in punctul in care directia si tot ce insemna distinctiv, reprezentativ pentru BRANDul MEU, Reprobable, ce NU se lansase inca, ce NU este lansat nici astazi, pentru un brand viitor pentru care eu aveam planul meu personal de dezvoltare/promovare..deci ajunsesem in punctul in care un X-ulet micut aparut de pe niciunde asa, sa mi se bage cu forta in viata si in proiectul in care nu era inclus si nici nu ar fi fost vreodata: pe sub maneci, pe sub fuste, pe sub mine..peste tot. Eu disparusem total din peisaj, totul ii apartinea. Pe de alta parte, videoclipul minunat n-avea nicio treaba cu vreun fashion brand, nici nu ducea gandul macar, lungimea a stabilit-o tot cat a vrut el, la 4.30??de te-mpuscai de plictiseala privindu-l pan la capat, incepea cu cadre de pantofi de ziceai ca am mai degraba shop de-ncaltari, toate cele 4 minute erau pline, abundau de scene cu Domnul Producer and Director, Creative Director:)) care se-nvartea fara vreun sens in cerc pe-acolo, ori facea un playback ori scalda ochii in lentilele MELE cele mai negre existente si se incheia fulminant precum un film artistic cu distributia, echipa, doar el, fireste, EL Dumnezeul Nostru.
Mda. Iar de-acu incolo incepe balciul. Ia de cititi in liniste conversatiile inainte de somn, iar maine continuam spectacolul si derulam alene scena cu scena aparitiile mele cotidiene, fermecatoare ca intotdeauna, fireste, spectacol de teatru Comedie/Parodie dell’Arte achitat de mine integral, fara sa stiu insa ca peste noapte as putea deveni asa celebra si discutata aprins de catre oameni ce vor ma cunoasca dar nu prea vor, nici nu au voie, ca Domnul iubeste disputa cu mine dar in..lipsa mea, astfel ca NU am avut drept la replica, caci m-a blocat, fireste.
Pai daca as fi fost prezenta si eu la spectacolul cu Lady Justice spre exemplu:
Doamne fereste! Abera din nou ? , Mr My Own Justice Is The Only Justice- caci de altfel, aceasta minunata Lady isi face somnul de frumusete cata vreme dansul ma blocheaza Domnicul pe fb prin report-uri nenumarate, iar asta pentru ca imi e prietena din copilarie, si-n niciun caz nu l-a indreptatit pe dansul pentru ca sa ma fure la drumul mare, si nici sa ma trateze ca pe-„un cacacioasa”, imi cer scuze pentru acest cuvant, mentionez ca-l folosesc cu ghilimele, citandu-l pe tatal cel antipatic si dansul, tatal Lui Mr Hot care, din pacate, va va umple timpul cu baliverne lungi, si „cacacioase”, fara inceput, fara sfarsit.
C-asa i-a fost cresterea pe la Comunitatea Europ..scuze pe langa usile stricate de Arctic ori ceva. Nu stiu sa spun exact, acu’ sunt si foarte obosita. Fug ca-mi merge greu la ora aceasta creierasul zvapaiat, atrofiat, scuze, Mister BombArtist.
Pe maine, dragii mei! Somn usor!
Pe maine, Domnule Arhitect/Designer/Artist/, Model/Creative Director..pff..dar mai sunt?!?
With love,
R.
*acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare?.