Mă gândeam mai ieri-alaltaieri, de ce trebuie să acceptăm reguli impuse de societatea de acu’ 1000 de ani. Sau de religie.
Mă mai gândeam, în altă ordine ce idei, de ce suntem obligați să învătăm poezii în școala generală, scrise de Vasile Alecsandri, spre exemplu, doar pentru că el a fost ridicat la rang de excepțional, într-un trecut extrem de vechi și total depășit.
De ce trebuie să învețe 200 de generații de acu’ încolo, o poezie pe de rost, o poezie fără vreo noimă de ancorat în prezentul nostru iphonic?
De ce trăim într-o nevoie de a face lucruri ce „trebuie” a fi făcute așa, doar pentru că așa au învățat părinții noștri că ‘trebuie’, de la bunicii noștri și ne-au impus și nouă??
De ce nu ne adaptăm firesc cu toate cele, în societatea modernă în care ne-am trezit, din fericire, azi?
Mă tot gândesc că am schimbat multe, noi. Am inventat chestii o droaie, ce nu erau pe timpul când trăia Creangă. Sau Vasile Alecsandri.
De ce nu ne reinventăm pe noi, mai bine? De ce nu adaptăm reguli penibile, pe care oricum le incălcăm în gând?!? De ce trăim cu bunavoința de a ințelege că ‘a reprima’ e pozitiv? De ce nu recunoaștem public că noi, cei de azi, suntem diferiți de ei, cei de ieri? Că nu mai credem în legende? Că nu mai suntem ușor păcălibili căci ne-am maturizat modern și nu mai acceptăm să ne trăim naivi ?
Mă tot gândesc și tot nu reușesc să înțeleg. Nu-nțeleg de ce e greu să trăim modern, să învățăm modern, să avem curajul să ne exprimăm modern.
Fără vreo temere că dacă o facem, ne ceartă străbunicii. Deloc moderni, deloc actuali, ci..doar antici, ce nu ne trăiesc pe noi acum. Noi de ce îi retrăim pe ei, mereu și tot mereu?
Sunt sigură că ei ar fi schimbat societatea de acum. Ar fi scris-o altfel principial și în legendă .
Căci ei erau excepțional de adaptabili.