Am o mare calitate eu: aceea de a ajuta oameni inainte de a ma ajuta pe mine insami. Intotdeauna am uitat grija mea, atunci cand am observat tristetea altuia. Si astfel incercand sa rezolv problema unui prieten, amic..sot sau copil, am amanat-o mereu si tot mereu pe cea personala..
Si asta pentru ca-mi place sa protejez sentimentele oamenilor si sa le spun tot timpul, prin exemple concrete ca ar trebui sa se observe si ei, sa vada si ei ceea ce eu am vazut deja bun si frumos in ceea ce-i priveste.
Asta-i ajuta sa zambeasca intotdeauna.
Se- ntampla apoi, rar, ce-i drept, sa plang si eu inauntrul meu cumva. Fara sa spun, stiu ca se observa. Nimeni nu insista sa ma faca sa zambesc in acele momente, nimeni nu-si bate capul sa-mi dezvolte nici macar un rictus,d’apoi un zambet recunoscator?!?!?
Acestea sunt momentele cand realizez ,ca si acum, ca am o mare calitate intr-adevar: imi pasa de oameni pe bune,de aceea ei empatizeaza cu mine si se deschid .
Mi-am propus acum sa empatizez si cu mine mai des.
Ca sa nu-mi uit zambetul care-i apropie si pe ceilalti.