Nu mai revin şi astăzi cu ideea mea fixă, ce vizează diferenţele clasice dintre a fi bărbat sau a trăi femeie. M-aş întoarce puţintel la subiectul acesta tot mereu, dar realizez că totuşi cum mă va transformă mai repejor într-o bătrânică cu idei fixe. Am idei fixe de altfel. Dar chiar le-am remarcat.😀
Deşi nu sunt o conservatoare eu, observ totuşi cum se formează din neant şi de multe ori total neavenit chiar, principii principiale de viaţă, valabile doar ţie şi deloc uşor de manevrat, spre mai deloc, în timp, nici măcar discutabil a fi schimbabile.
Şi pentru că a fi cool şi adaptat societăţii moderne, condiţie esenţială pentru a te menţine cu spirit adolescentin, din acest motiv, mi-am dat seama că pentru a fi fericită şi împlinită ca şi femeie în relaţia de cuplu, trebuie să-ţi „verighezi” parteneriatul doar cu un bărbat cu probleme, daca pot să spun aşa, neavând acum alt termen mai adecvat la îndemână!
Doar astfel şi numai in acest mod, sotul îţi va fi şi fidel, condiţie sine qua non de îndeplinire a termenului de fericire, în sens feminin, pe viaţă, de altfel.
Dacă-ţi cauţi bărbat fidel pe viaţă, căci nu înţelegi defel logica masculină care n-are, după cum e şi firesc, aceleaşi principii categorice şi importante în a înţelege că „a iubi”,spre exemplu, înseamnă şi „a nu calca în picioare orgoliul sau imaginea”, măcar în public, a persoanei iubite.. atunci ar trebui să ai că target bărbaţii care:
-nu-şi doresc statut de mascul alpha impunându-se astfel cu trofee sexuale de o noapte în faţă altor bărbaţi;
– a avut sau a început să aibă probleme materiale;
– are înclinaţie spre dependenţe : îi plac drogurile, sau casino-urile sau pokerul sau..tot felul de acest gen de dependenţe, ce pun pe planul doi un sex de ocazie cu oricine care i-ar îndeplini doar planul „vanitate”, care nu te încarcă doar fizic orgasmic;
– are probleme sexuale: lipsa erecţiei dată de intimidare sau ejacularea precoce etc;
– suferă de Complexul lui Oedip ; ce adoră să trăiască încă, deşi aflat deja la o vârstă adultă, în certurile tale, precum a copilărit în ale mamei.
Eu prefer masculii alpha.
Nu-i greşită, bineînţeles, nicio altă alegere necesară ţie, impusă de un caracter diferit, de o altfel de personalitate, decât cea dispusă riscului, precum a mea.
..care preferă mai degrabă riscul, decât tristeţea percepută de mine prin plictis de doi, (dacă nu ţi-e compatibil fireşte, cu individul ce a crescut şi şi-a ales principii adaptate nevoilor lui) probabil şi de frică/ teamă că nu aş fi suficient de puternică, pentru a fi iubită la rândul meu, de un bărbat ce probabil că mi se şi potriveşte în acelaşi mod.
Leave a Comment