De ce îmi însel nevasta? „O înşel pe nevastă-mea? Tu ce crezi?”

IMG_1829

Ce se-ntâmplă când bărbatul îşi înşală partenera? Sau de ce o înşală el?

Mi se pare un subiect mişto de dezbătut, este în aceeaşi măsură şi extrem de controversat, din păcate încă neclar cu totul, căci nu ştiu nici ei cu exactitate unde să-şi poziţioneze aceste nevoi certate de Biblie. Hahahahhh.. Înţelegem cu toţii ideea că nu ne naştem monogami, că avem nevoie de diversitate, ba chiar şi sexuală câteodată.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

IMG_1439

Orgasmul femeii.

Sunt femeie. Dar asta parcă bănuiaţi cu toţii, nu-i aşa??

Hahahah… Păi n-aveam niciun început bun pentru expunerea ce va urma şi chiar îmi trebuia un preambul neserios, pentru un monolog serios şi extrem de interesant, din punctul meu de vedere cel puţin.

Pe lângă faptul că sunt femeie într-adevăr, mai sunt şi o persoană ce-şi doreşte răspunsuri în permanenţă.

În plus, dacă punctul meu de vedere este diferit de al tău şi al ei şi al prietenei tale şi tot aşa, îmi place să aflu un punct de vedere corect, generalizat, iar atunci m-apuc să cotrobăi net-ul în căutare de răspunsuri clare.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

IMG_1503

Nu înţeleg, dar deloc nu înţeleg, de ce femeile au nevoie de scuza celor „2 bărbaţi” singuri prezenți în viața lor sexuală de până azi, când te-a întâlnit pe tine, cel de al treilea!?

Păi acum, pe bune, bărbaţii se tem de numărul precedenţilor din patul tău cu aşternut mătăsos..spălat bine şi foarte apretat, în momentul în care-l „pătrund”? Sau mai degrabă, ei acuză o conduită inadecvată povestită de vecini, fiind astfel în dubii de a forma sau nu, împreună cu tine, parteneriat de viitor cert și asumat?

Adică, ei sunt supăraţi pentru faptul că ai tot încercat să fii soţia cuiva, dar ai avut ghinion din cauza alegerilor proaste, totuși scuzabile? sau sunt mai degrabă enervaţi că ai tot căutat tu..un partener ușor păcălibil, care s-a temut precum el astăzi, să semneze viitor căsătorit cu tine?

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

IMG_1433(1)

Nu mai revin şi astăzi cu ideea mea fixă, ce vizează diferenţele clasice dintre a fi bărbat sau a trăi femeie. M-aş întoarce puţintel la subiectul acesta tot mereu, dar realizez că totuşi cum mă va transformă mai repejor într-o bătrânică cu idei fixe. Am idei fixe de altfel. Dar chiar le-am remarcat.😀

Deşi nu sunt o conservatoare eu, observ totuşi cum se formează din neant şi de multe ori total neavenit chiar, principii principiale de viaţă, valabile doar ţie şi deloc uşor de manevrat, spre mai deloc, în timp, nici măcar discutabil a fi schimbabile.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Mi se pare oarecum incredibil si extrem de incorect cum sau de ce sa certam o femeie pentru faptul ca se prostitueaza..posibil sa faca o cariera de gheisa, zic, nu este asa?
In același timp, un director de banca primeste aplauze pentru o cariera extraordinara .
Si atunci te-ntreb:

„-De ce tu poti profita de gheisa, dar ea nu poate profita de faptul ca tu esti un director care o poate plati..???”

O gheisa presteaza pentru tine, tu prestezi pentru altii..nu-i normal sa-ti certi si sa-ti judeci oameni, care ti-aduc bucurii, indiferent de calificare.
Asta pentru ca stim ca tu, director de banca sau ce esti tu, apelezi la cate o gheisa cateodata.
Dar de ce o si barfesti apoi? Asta nu inteleg eu deloc.
Ipocrizia barbatului care judeca gheisa cand se afla in compania sotiei. Ar putea sa taca.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Te iubesc azi.
Știu și că mâine cu siguranță că te voi iubi din nou.
În fiecare zi te iubesc eu pe tine.
Aaa..! Dar sigur că știu că şi tu..!!.. dar n-am nicio îndoială, nici măcar una. Astăzi, bineînţeles.

O să simt însă dacă vreodată n-o să mai ştii cu siguranţă c-o să mă iubeşti şi mâine.

Probabil că într-o zi, tot atunci, voi începe să-mi pun şi eu întrebări despre iubirea cu tine.
..iar asta nu pentru că dragostea mea ar fi condiţionată în vreun fel. Nu pentru că te iubesc doar dacă şi tu mă iubeşti. Să nu crezi asta.
Nici vorbă de așa ceva!!
..doar că dragostea mea e condiţionată cumva de mine.
Doar de mine însămi îmi e frică.
Din temere că tu ai putea şi fără mine, îmi creez din timp un spaţiu personal al meu, de fără tine.
Nu cred că pot să am vreun scut şi o frică că n-aş putea EU fără TINE, decât dacă, probabil, tu deja ţi-ai creat o cameră a ta.
În lipsa mea.

..şi uite cum se poate întâmpla, atât de puțin trebuie, doar o simplă îndoială de dragoste de-a ta mereu cu mine, îmi poate naște o temere pe viață.
Eu m-aș întreba atunci dacă mai pot să te iubesc. Ori cum de-o mai fac încă.
Adică tu ai gândit o clipă?!?..chiar și pentru o clipă, da! tu ai putut gândi un viitor incert de permanent cu mine?!?

Când eu mă visam toată, doar și numai cu…..
……fără vreo nevoie de cameră a mea goală.
Și fără…..
Atât azi despre noi, ce ne credeam odată….
Căci ieri, doar ieri am…..

Azi spunem doar c-am fost…”

Şi n-au trăit până la adânci bătrâneţi fericiţi.
Dar au copii şi nepoţei ei doi; au, da.
Sunt împreună încă şi se iubesc enorm. În felul lor.

„.. nici nu mai ştiu exact povestea..hai, noapte bună, copilaş frumos! S-a făcut târziu.”
„- Mami, dar pe mine o să mă iubeşti toată viaţa într-un mod special?
– Credeam că dormi deja…hahah..! Păi tu eşti aparte pentru mine pentru toată viaţa de acum încolo. Ori nu știi asta deja?? Aşa sunt copiii pentru părinţii lor, să ţii minte! Așa sunt ei pentru părinți..! Doar speciali mereu. Noapte bună!”

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image

..desi dragostea nu-i un bagaj.
Nu-i trebuie ei haine, caci ea este boema.
Ii place sa umble goala prin lume.
Ii e teama insa sa o vezi; ti-ai dori-o pentru tine atunci si n-ar mai putea ea sa traiasca hoinarind in cautare de oameni frumosi pe care sa-i adune-n doi.
Asa ca umbla goala, fara bagaje dupa ea.
Aluneca invizibila prin lume, ascunzandu-si goliciunea pe dupa un nor razlet.
Iar daca nu sunt nori prin jur, ai prins-o in moment de slabiciune.
Si te lasa atunci sa te indragostesti de cine trebuie.
Ca sa nu-i divulgi secretul tu vreodata.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image
Anormalitate de normalitate

De cand ma stiu, fara sa ma invete vreodata cineva sau sa-mi explice in vreun mod aparte, n-am judecat starea de normalitate sau dimpotriva, a cuiva. Nici nu ma gandesc la asta.
Nici in functie de religie…care sa fim seriosi, e dobandita prin nastere, nu facem fiecare vreo alegere voluntara.
Nici in functie de un job, pe care tot din proprie initiativa te apuci sa-l muncesti, si de asemenea, caci aici voiam s-ajung, nici in functie de orientarea sexuala.
Mereu am considerat ca „normal”pentru mine este un lucru sau o situatie sau o stare pe care eu personal, in functie de mine personal, in relatie cu mine in primul rand si apoi cu ceilalti, o categorisesc si o definesc „normalitate” care sa ma reprezinte.
Nu inseamna ca tu nu ai dreptul sa-mi disputi intr-o duminica de-o bere cu prietenul comun, „normalul”ca fiind vreun „anormal”.

Dar putem chiar discuta impreuna pe tema despre care avem controverse, daca avem, caci nu ma supar.
Pot intelege apoi si perspectiva ta, normalul tau cel diferit de-al meu cu totul, fanteziile tale …si tot asa mai departe.

Cum as putea avea eu vreun drept insa, de a judeca vreodata ce simti tu si cum simti tu?
Pentru a intra in disputa ce se tot discuta de ceva zile pe peste tot, ce drept am eu sa te cert vreodata, pentru simplul fapt ca nu vrei parteneriat de niciun fel cu sexul opus tie?
De ce nu incerc mai bine sa inteleg, spre exemplu, ca evolutia ta sexuala, spre exemplu, este diferita? Ori ca genetic, esti diferit si punct.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

De ce ne iubim partenerul/a?

Caci e frumoasa cea mai frumoasa?
Sau ca are cel mai trup misto lucrat la sala, intr adevar, dar si genetic?
Ca imi spune „te iubesc” de cate ori ma vede si de cate ori ma suna?

Nu-s acestea motive determinante pentru care ne iubim partenerul/a.
Nu sunt, chiar daca nu ma credeti.

„- Dar de ce ma iubesti tu pe mine?”
Pai, pentru caaaaa..:

1.Imi conferi

…sentiment de siguranta sentimentala.; nu mi-e frica sa te iubesc, caci stiu ca si tu ma iubesti pe mine.
…stabilitate emotionala, ce iar e si ea importanta.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Barbati puternici

Imi plac barbatii puternici. Barbatii care nu tin sa spuna cuvinte mari ca si dovada de dragoste.

Barbatii care nu te tin de mana, pentru ca trebuie si pentru ca asa i obisnuinta de cuplu, care da bine pentru ceilalti. Imi plac barbatii astia, pentru ca ei stiu ca ce-i de suprafata, nu dureaza o vesnicie. Barbatii care sunt puternici iubesc aparte, se si iubesc pe ei pentru ca reusesc sa te determine sa ii adori prin bunatate si grija de sentimente pozitive. Pe care ti le imprima zilnic si mereu si- n fiecare clipa.

Imi place barbatul misto si puternic ,langa care dormi linistita o viata intreaga.

Barbatul care fara sa explice sau care ,fara sa compuna povesti/ declaratii de dragoste, le traieste. Cu tine in particular.

Imi plac barbatii puternici,repet.

Care in fapt, devin puternici, pentru ca femeia pe care o iubesc, este puternica si ea. Si apreciaza ca in public nu o linguseste. Dar ii face cu ochiul, cand au de impartit un zambet de situatie.

Un cuplu puternic, nu-i un cuplu obisnuit..e un cuplu care se iubeste pe bune.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 212