Un zâmbet sincer, o privire albastră ce oglindește un suflet curat, ce parcă refuză să se lase intinat de micimea îmbrățișată tot mai des ca normă în lumea în care trăim. Puțini ar bănui că dincolo de candoarea și de aparenta sa fragilitate ce transpare din modestia și din bunul simț atât de rar în zilele noastre se ascunde o tenaticitate, o disciplină și o forță a caracterului excepționale, dobândite în recorduri atinse în atletism la juniori naționale și balcanice. Multiplă campioană balcanică la juniori, Corina Corolevschi a răspuns invitației mele de a vorbi despre experiența unei copilării dedicate sportului și despre frumoasele învățăminte oferite o viață întreagă sub semnul performanței.
– Te-ai îndreptat spre sport de performanţă la o vârstă fragedă. Ce fel de profesor a fost sportul pentru un copil, atât din perspectiva efortului, a disciplinei, cât şi prin amintirile din viaţă în cantonament, alături de noi prieteni?
– Pot spune că a fost cea mai frumoasă şi educativă experienţă de până acum. M-a ajutat să fiu o persoană disciplinată, punctuală şi nu în ultimul rând, ambiţioasă. Plus că s-au legat foarte multe prietenii, deşi în timpul curselor eram rivale. Sportul îţi deschide mintea.
– Care ai simţit că a fost cea mai mare provocare cerută de acest drum?
– Renunţarea la orice bucurie a copilăriei. Am avut un regim alimentar strict de la vârsta de 10 ani. Nopţile erau mereu dormite, vacanţele scurte şi rare. Dar nu regret nimic. Am avut parte de multe concursuri în străinătate. Iar acele competiţii formau rezultatul muncii mele.
– Suspendarea sportului de performanţă pe anumite perioade produce frecvent şocuri atât la nivelul adaptării organismului la un alt ritm, cât şi prin confuzia trăită în absenţa unei activităţi ce domină programul zilnic. Cum ai gestionat această experienţă?
– Organismul a resimţit şocul, nevoia de mişcare. Acest lucru m-a determinat într-un timp foarte scurt să reîncep mişcarea prin alergări zilnice, sală şi înot.
– Cum ai echilibrat sportul de performanţă cu educaţia, absolvind trei facultăţi şi studii masterale?
– În primul rând, sportul duce la oxigenarea creierului şi a organismului în general. Prin faptul că am avut o disciplină foarte riguroasă cu timpul pe care l-am împărţit exclusiv între învăţătură şi sport, acest lucru nu mi-a permis nicio extravaganţă.
– Ce încercări a implicat tranziţia ca sportiv, spre exigenţele impuse atleţilor adulţi?
– Când am evoluat şi am trecut la seniori a trebuit să-mi fac un program mult mai organizat în care să optimizez intensitatea antrenamentelor cu nutriţia şi recuperarea.
– Care crezi că este cea mai armonioasă despărţire de sportul intensiv, odată cu îndreptarea spre alte pasiuni şi interese?
– Despărţirea de sportul de performanţă nu se face brusc, ci prin practicarea lui ca un hobby.
– Dacă ar fi să-ţi faci un portret moral, cum simţi că te-a modelat sportul, atât în definirea personalităţii, cât şi în îmbrăţişarea unor principii de viaţă?
– M-a ordonat, m-a ajutat să accept o înfrângere cu demnitate, dar în acelaşi timp să ştiu să mă bucur de o victorie şi să-mi respect și adversarul.
Interviu realizat de Diana Șerpoianu
Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Latest posts by Diana Serpoianu (see all)
- Interviu Corina Corolevschi – octombrie 22, 2015
- Interviu cu Simona Marina Zanfir – octombrie 15, 2015
Leave a Comment