Pitch Me Now Team

Păcate coborând în Infern

PĂCATE COBORÂND ÎN INFERN
de Irina BBota

Doamne! Degetele lumii arată-nspre tine.
Iarna asta veșnică ia-o de la mine!
Suntem vinovați pentru-a inimii neputință,
Adevăru-i camuflat în a noastră ființă.

Căci Tu ești în tot, căci Tu ești în toate,
Fără voia Ta, nimic nu se poate!
Ne atingi ușor timpul în fiece clipă,
Anii se transformă-n cioburi și risipă.

Doamne! Câte mâini spre Tine se-ndreaptă.
Niciuna nu rămâne aievea încleștată.
Nimeni neprivit, sau neatins de lumină,
Pe noi ne atingi întru vindecare și credință.

Trupurile noastre nicicând nu vor fi de-ajuns
Pentru suflete obosite ce caută un răspuns.
Timpul ne atrage către cruda neființă,
Veșnicia Ta ne dă răgaz în amara suferință.

Răgaz să mai trăim viața vieților noastre,
Să ieșim din carapace spre zările albastre.
Ea nu înseamnă simularea morții prefăcute,
În vertebrele noastre rugăciunile-s ascunse.

Suflete surde ce de muțenie se-naripează,
Vin, se duc, și-n fața Ta ei protestează.
Mărșăluiesc tăcuți pe cărări îndepărtate,
Să găsească a rostului vieții lor dreptate.

Degeaba avem mâinile, privirile ridicate
Și ne-nchinăm Ție cu evlavie, solemnitate.
Căci se aude murmurul sufletelor ce pier,
Te strigăm ca păcatele să coboare-n infern.

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook

Bio
Latest Posts

Irina BBota

Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.