Pitch Me Now Team

Dor ce doare

Mi-a fost atât de dor de voi amândoi,
Simt focul din zarea depărtărilor.
Foc ce arde lângă un liniștit izvor
Și mă-nchide cu lacăte și zăvor.

Mă dor stelele, și mă doare Luna,
Desenez pe cer, ca să mai văd umbra
Voastră, ce dorul meu ades îl purtați,
Ca valul, ce dorul mării îl..sărutați.

Cât de dor de voi amândoi mi-a fost,
Zadarnic căutam eu adăpost
La ușile cerului ce erau închise
Și credeam că îngerii sunt doar în vise.

Am stat și am mai reflectat puțin,
Dorințele-mi sunt balamale de destin,
Vreau elan ce mă-mpinge spre-mplinire,
Și mă iartă de-a fericirii ruginire.

Mi-a fost de voi amândoi atât de dor,
Vă așteptam pe al vieții coridor,
Dar știu că dincolo de azi, e speranța,
Din dramă va câștiga exuberanța.

Mi-a fost atât de dor de voi amândoi,
Lacrimile-mi curgeau valuri, în șuvoi,
Vă scriu de dor, cu dulcele alfabet,
Nu mai vreau în viață mult să preget.

Vreau să trec în picioare peste tot,
Să demonstrez tuturor că eu pot
Să fiu un trandafir ce îmbrățișați,
Durerea, cândva, voi să mi-o alinați.

De voi amândoi mi-a fost atât de dor,
Acum am aripi și simt doar că zbor,
Ca florile de mai, cu al lor odor,
Nu sunt în viață doar simplu actor.

Sunt eu, și vă sărut ochii să nu plângă,
Sunt eu, ce șoapte tăcute vă cuvântă,
Eu vă dau cuvinte pentru a vă hrăni,
Până când, în picioare, voi îmbătrâni.

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook

Bio
Latest Posts

Irina BBota

Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.