„Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way..”
Îl auzi cum vine? Îi simţi pulsul deja? Auzi Crăciunul iubăreț ce se apropie alergând zurgălăii, pocnind din clopoţel vesel un iz de sărbătoare?
..și uite cum ne-a mai trecut un an!
Cu bune şi cu rele, cu tristeţi adunate şi cu zâmbete îngheţate pe chipuri, fără prea multe emoţii bucuroase, cu evenimente importante suficient de negative cât să aplaudăm cu speranţă de mai bine venirea Crăciunului, ce vesteşte totodată apropierea unui nou an pe care ni-l dorim mai bun şi mai prietenos.
Am certitudinea că dacă ne vom îmblânzi un pic, dacă vom uita de încrâncenări arţăgoase, dacă vom privi cu bunăvoinţă prin jur, vom primi înapoi zilele cu raze de soare ce ne vor lumina sufletul şi privirea, ce ne vor călăuzi către sentimente generoase în iubire şi înţelegere.
…căci bineînţeles, aşa cum bănuiai deja, aici îmi și doream s-ajung.
La dragoste şi iubire, la relaţii de cuplu armonioase şi vesele, la romantism şi..sexualitate printre altele, altfel cum??!?
Mi-a și mijit un zâmbet. Îl vezi?? Două mi-au mijit..se tot înmulţesc!
Îmi place să râd şi să înţeleg şi să iubesc şi ..să fac sex!?
Îmi place să iubesc iubirea, ador să mă las îmbrăţişată de iubire, mă culc liniştită cu iubirea în gând, iar dacă-mi iese de prin vârtejul gândurilor ce mă copleşesc mai câteodată alandala, o rog să-mi stea alături pe pernă și să m-aştepte o secundă doar; atât cât să împrastii eu pe-acolo şi altceva idei mai complicate și nu mereu probabil la fel de pure cum îmi este ea.
Iubirea mea.
Asta fac şi-acum de altfel.
Mă gândesc cu un picuț de groază în plus totuși, căci îmi vine Crăciunul.
Prea multe tradiţii aduce cu el această mirifică sărbătoare, nu ţi se pare?
Prea multe obligaţii, oboseli, complezențe, vizite, deloc nu ne trăiește el odihnitor; şi parcă dacă mă gândesc mai bine, e și lipsit total de sexualitate.
Niciun „parcă”, mi-am dat seama acum, e de-a dreptul frigid Crăciunul împodobit cu betele multe şi cu luminiţe şi cu atâta de multă mâncare.
..care oboseşte numa’ de-o priveşti câtă este.
Încurcă libidoul cuplului mâncarea multă şi grasă, venită la pachet cu socrii, cu verişori îndepărtaţi, cu părinţi nemulţumiţi şi bombănitori, și fără sex.
Păi cui îi mai arde de sex după ce soacra ți-a explicat o seară întreagă cum trebuiau să fie de fapt făcute sarmalele?
„Iar cozonacul?? Aaah..! Trebuia crescut cel puţin încă cinşpe ore-n plus ca să iasă pufos.”
Soţul te priveşte dezaprobator şi linge sacoșica de la mamă’sa, care „a simțit ea ceva, de aceea a şi adus de prin bunătăţile gătite la ea acasă”.
Și tot aşa mai departe.
Mă gândesc de unde atâtea obiceiuri şi tradiţii în ceea ceea ce priveşte festinul de Crăciun .
Noi românii, suntem obişnuiţi să mâncăm mult şi gras şi din toate câte puţin să avem..să fie acolo multe pe masa de Crăciun în special.
Fie că avem musafiri, fie că suntem în familie, avem dorinţa şi nevoia de a nu ne lipsi ceva care cumva în ziua sărbătorită.
Dar ne trebuie nouă atâta îndestulare întinsă pe faţa de masă frumos apretată?
Ne dorim sarmale, piftie, ciorbă, şorici, salată de beouf şi tot felul de grăsimi pe care de cele mai multe ori nici nu apucăm să le gustăm, din neputinţă fizică de a mesteca atâtea şi atâtea şi tot felul de bucate diversificate??
Care de care mai greu de digerat?
Care te adorm total în loc să te inspire romantic?
De când sunt mică, sărbătoarea Crăciunului înseamnă nopţi nedormite de către bunică-mea, apoi de către maică-mea, mai apoi..o dată până și de mine.
E vesel şi mâncăcios Crăciunul în România. Cheltuim bani mulţi, depunem eforturi maxime, mai cumpărăm un frigider eventual ca să încapă bucăţele gătite cu dragoste pentru musafiri şi soacre şi părinţi bombănitori.
De ce atâta efort, fraţilor? Dar pentru ce atâta gospodăreală?!?
„Din cauză de tradiţie, evident!”
De Crăciun, din principiu din nou, tradiţia ne-a obişnuit să ne strângem enșpe ramuri de mirodenii apropiate ori necunoscute până ieri şi să jucăm apoi și-un rol de dragoste amabilă rudească.
Nu contează că nu se suportă nora cu soacra, manifestăm bunăvoinţă zâmbind şi tot mereu mâncând.
Ultimii ani am dat un picior cu zâmbet ironic tradiţiei româneşti şi mi-am luat familia într-un bagaj încăpător şi în paşi mai netradiţionali, ne-am teleportat prin alte ţări, mai puţin fandosite şi fără nevoie de împachetat sarmale cât un deget.
Nu mi se pare deloc senzual să îmbrac capot de gospodină get beget de Crăciun mai mult decât o fac în alte zile; în toate zilele din an.
De Crăciun îmi doresc dragoste şi mai multă, îmi doresc gânduri îmbrăţişate în dans iubăreț, vreau iubirea să mi se culce doar în gând şi nu alături pe o pernă fără suflet, alungată din mine de idei de dat mare, cu putinţă de gătit extraordinar şi identic de foarte bine cum NU știe doar soacră-mea.
Crăciunul mi-l vreau îmbrăcat în roşu, lejer, neconflictual, fără aprecieri de cât de bună sunt eu ca şi nevastă, doar cu dorinţa de a mă îmbrăţişa tu ca şi iubită.
Nu vreau să demonstrez nimic nici Crăciunul acesta.
Nici să mănânc mare lucru nu îmi doresc.
Nici să plec în alte ţări.
Nici să primesc vizite din obişnuinţă tradiţională, nici să le fac.
Crăciunul acesta mi l-aş dori chiar un pic mai special decât în mod normal, mi-l doresc din suflet să-mi fie blând şi cald şi foarte afectuos.
Un pic diferit în iubire decât restul zilelor din an ce mi-au trecut cu un pic mai multă experienţă pe care nu mi-aş fi dorit să o experimentez.
Vine Crăciunul, oameni buni! Îl auziţi?
Ce va inspiră vouă Crăciunul?
Şi dacă-mi spuneţi că sarmale şi piftie şi puişor de porcușor umplut la cuptor şi frigider nou încăpător, eu o să plec din nou..!?
..pentru că eu îmi doresc iubire multă şi atât.
Şi de acest Crăciun. Ba chiar cu un centimetru doi în plus îmi doresc mai mult decât în mod normal.
Şi-un pic de sex îmi mai doresc, neîmpiedicat de vizite și iarăși vizite! Aha..aha..exact..! Ai ghicit!
Şi de-astă parcă vreau un pic mai mult…c-un metru..doi, n-o să exagerez acum, firește! Și nu glumesc, să știi, așa văd eu Crăciunul. Iubăreț.
„Jingle bells..jingle bells..!!..”
Îmbrăţişez cu drag! Crăciun iubăreț și îmbelșugat? tuturor!!
- articol decembrie Revista Tango
