De ce îmi însel nevasta? „O înşel pe nevastă-mea? Tu ce crezi?”
Ce se-ntâmplă când bărbatul îşi înşală partenera? Sau de ce o înşală el?
Mi se pare un subiect mişto de dezbătut, este în aceeaşi măsură şi extrem de controversat, din păcate încă neclar cu totul, căci nu ştiu nici ei cu exactitate unde să-şi poziţioneze aceste nevoi certate de Biblie. Hahahahhh.. Înţelegem cu toţii ideea că nu ne naştem monogami, că avem nevoie de diversitate, ba chiar şi sexuală câteodată.
Citeste…
Orgasmul femeii.
Sunt femeie. Dar asta parcă bănuiaţi cu toţii, nu-i aşa??
Hahahah… Păi n-aveam niciun început bun pentru expunerea ce va urma şi chiar îmi trebuia un preambul neserios, pentru un monolog serios şi extrem de interesant, din punctul meu de vedere cel puţin.
Pe lângă faptul că sunt femeie într-adevăr, mai sunt şi o persoană ce-şi doreşte răspunsuri în permanenţă.
În plus, dacă punctul meu de vedere este diferit de al tău şi al ei şi al prietenei tale şi tot aşa, îmi place să aflu un punct de vedere corect, generalizat, iar atunci m-apuc să cotrobăi net-ul în căutare de răspunsuri clare.
Citeste…
Nu înţeleg, dar deloc nu înţeleg, de ce femeile au nevoie de scuza celor „2 bărbaţi” singuri prezenți în viața lor sexuală de până azi, când te-a întâlnit pe tine, cel de al treilea!?
Păi acum, pe bune, bărbaţii se tem de numărul precedenţilor din patul tău cu aşternut mătăsos..spălat bine şi foarte apretat, în momentul în care-l „pătrund”? Sau mai degrabă, ei acuză o conduită inadecvată povestită de vecini, fiind astfel în dubii de a forma sau nu, împreună cu tine, parteneriat de viitor cert și asumat?
Adică, ei sunt supăraţi pentru faptul că ai tot încercat să fii soţia cuiva, dar ai avut ghinion din cauza alegerilor proaste, totuși scuzabile? sau sunt mai degrabă enervaţi că ai tot căutat tu..un partener ușor păcălibil, care s-a temut precum el astăzi, să semneze viitor căsătorit cu tine?
Citeste…
Nu mai revin şi astăzi cu ideea mea fixă, ce vizează diferenţele clasice dintre a fi bărbat sau a trăi femeie. M-aş întoarce puţintel la subiectul acesta tot mereu, dar realizez că totuşi cum mă va transformă mai repejor într-o bătrânică cu idei fixe. Am idei fixe de altfel. Dar chiar le-am remarcat.😀
Deşi nu sunt o conservatoare eu, observ totuşi cum se formează din neant şi de multe ori total neavenit chiar, principii principiale de viaţă, valabile doar ţie şi deloc uşor de manevrat, spre mai deloc, în timp, nici măcar discutabil a fi schimbabile.
Citeste…
..desi dragostea nu-i un bagaj.
Nu-i trebuie ei haine, caci ea este boema.
Ii place sa umble goala prin lume.
Ii e teama insa sa o vezi; ti-ai dori-o pentru tine atunci si n-ar mai putea ea sa traiasca hoinarind in cautare de oameni frumosi pe care sa-i adune-n doi.
Asa ca umbla goala, fara bagaje dupa ea.
Aluneca invizibila prin lume, ascunzandu-si goliciunea pe dupa un nor razlet.
Iar daca nu sunt nori prin jur, ai prins-o in moment de slabiciune.
Si te lasa atunci sa te indragostesti de cine trebuie.
Ca sa nu-i divulgi secretul tu vreodata.
Citeste…
Anormalitate de normalitate
De cand ma stiu, fara sa ma invete vreodata cineva sau sa-mi explice in vreun mod aparte, n-am judecat starea de normalitate sau dimpotriva, a cuiva. Nici nu ma gandesc la asta.
Nici in functie de religie…care sa fim seriosi, e dobandita prin nastere, nu facem fiecare vreo alegere voluntara.
Nici in functie de un job, pe care tot din proprie initiativa te apuci sa-l muncesti, si de asemenea, caci aici voiam s-ajung, nici in functie de orientarea sexuala.
Mereu am considerat ca „normal”pentru mine este un lucru sau o situatie sau o stare pe care eu personal, in functie de mine personal, in relatie cu mine in primul rand si apoi cu ceilalti, o categorisesc si o definesc „normalitate” care sa ma reprezinte.
Nu inseamna ca tu nu ai dreptul sa-mi disputi intr-o duminica de-o bere cu prietenul comun, „normalul”ca fiind vreun „anormal”.
Dar putem chiar discuta impreuna pe tema despre care avem controverse, daca avem, caci nu ma supar.
Pot intelege apoi si perspectiva ta, normalul tau cel diferit de-al meu cu totul, fanteziile tale …si tot asa mai departe.
Cum as putea avea eu vreun drept insa, de a judeca vreodata ce simti tu si cum simti tu?
Pentru a intra in disputa ce se tot discuta de ceva zile pe peste tot, ce drept am eu sa te cert vreodata, pentru simplul fapt ca nu vrei parteneriat de niciun fel cu sexul opus tie?
De ce nu incerc mai bine sa inteleg, spre exemplu, ca evolutia ta sexuala, spre exemplu, este diferita? Ori ca genetic, esti diferit si punct.
Citeste…
Imi plac barbatii puternici. Barbatii care nu tin sa spuna cuvinte mari ca si dovada de dragoste.
Barbatii care nu te tin de mana, pentru ca trebuie si pentru ca asa i obisnuinta de cuplu, care da bine pentru ceilalti. Imi plac barbatii astia, pentru ca ei stiu ca ce-i de suprafata, nu dureaza o vesnicie. Barbatii care sunt puternici iubesc aparte, se si iubesc pe ei pentru ca reusesc sa te determine sa ii adori prin bunatate si grija de sentimente pozitive. Pe care ti le imprima zilnic si mereu si- n fiecare clipa.
Imi place barbatul misto si puternic ,langa care dormi linistita o viata intreaga.
Barbatul care fara sa explice sau care ,fara sa compuna povesti/ declaratii de dragoste, le traieste. Cu tine in particular.
Imi plac barbatii puternici,repet.
Care in fapt, devin puternici, pentru ca femeia pe care o iubesc, este puternica si ea. Si apreciaza ca in public nu o linguseste. Dar ii face cu ochiul, cand au de impartit un zambet de situatie.
Un cuplu puternic, nu-i un cuplu obisnuit..e un cuplu care se iubeste pe bune.
Scopul bărbatului în viață pentru mulțumirea sinelui nu este după cum s-ar putea crede, acela de a avea multe femei, de a fi un Casanova.
Acesta este scopul bărbaților care nu au identificat cu adevărat scopul lui Casanova, ci doar l-au interpretat ca fiind condiție sine qua non pentru împlinirea în plan personal a bărbatului universal, din cauză că ei nu au putut atinge performanța de a poseda o mie de femei, cum probabil și-ar fi dorit de altfel.
Astfel, ei au dus mai departe legenda domnului Casanova, totodată și invidia neputinței lor, considerând că fericirea bărbatului constă în a cuceri cât mai multe femei, și e de ajuns atât!
Bărbații care posedă multe femei, reprezintă probabil un ideal al masculului macho, însă nu identifică cu adevărat scopul real al căutării bărbatului în genere.
Astfel, acești bărbați, reușesc doar să isi mângâie orgoliul masculin în fața altor bărbați. Atât. Căci nici pentru ei nu reprezintă fericirea și împlinirea personală.
De aceea, „Casanovii” sunt niște oameni triști în realitate, care de fapt caută o singură femeie, cum este și firesc, femeia care să merite să le fie iubită / validată de către ei înșiși, femeia de care să fie mândri că le-a devenit parteneră, femeia care să fie fericită și împlinită doar prin ei.
Dar n-o găsesc! Iar asta doar din cauză că își încurcă scopul.?
..pentru că scopul lui Casanova a fost cu totul altul, scopul bărbatului în genere este altul: acela de a găsi femeia care să-l iubească într-un mod special, femeia care să-l ajute astfel să se iubească pe sine însuși. Acesta este în același timp rolul cel mai important al femeii în relația de cuplu în care se află implicată: de a-și ajuta partenerul să se iubească pe sine. Cum reușește acest lucru? Doar fiind ea însăși fericită împreună cu el, iubindu-l cu defecte cu tot, acordând tot mereu credit iubirii, evoluând-o.