Fericirea are chipul meu!

Ştii ce mă mai gândeam că nu prea pot eu să înţeleg la oameni în genere?
Nu înţeleg cum unii dintre noi preferă să-şi trăiască viaţa în lipsă totală de libertate.

Căci doar un om liber este un om fericit, nu??

Nu poţi fi fericit câtă vreme nu ai libertate şi linişte.
Îţi trebuie să ştii că nu-ţi va ciocăni nimeni pe la uşi ca să te certe arţăgos vreodată.
Nu poţi fi fericit zic, câtă vreme trăieşti cu stres care nelinişteşte, care nu te lasă să te manifești într-un confort psihic.

În altă ordine de idei, dacă tot ai dorinţe şi nevoi care nu corespund cu statutul asumat public în care te și afli, atunci de ce să nu iți schimbi statutul?
De ce să nu-ţi faci tu viaţa mai uşoară trăind adevărul vieţii tale care-ţi și doreşti să-ţi aparţină?

De ce să preferi să te minţi singur, să faci şi oamenii nefericiţi prin jurul tău, când ai putea să înlocuieşti tristeţea lor cu bucuria altora?

Inclusiv a ta?
Ori măcar cu indiferenţă.
Ori cu speranţă de mai bine.
Ori poate..dar cine ştie,măi, cum vei avea noroc să te împiedici de fericire, iar ea să te placă aşa de tare, încât să-ţi rămână împiedicată pentru totdeauna în destin..??

Nu-mi dau seama deloc de ce se încăpăţânează câte unii să-şi mintă nevoile şi iubirile şi cuplurile şi dorinţele şi alegerile.
De ce rămân ei ancoraţi în trecut, de ce nu realizează că da, au trăit ei cândva un moment de bucurie şi de sex bun cu o persoană X, dar că în acelaşi timp momentul acela nu se va transforma nicicând într-un etern favorabil fericirii lor?!.. pentru că a fost întâmplător şi nicidecum pietricica care a înclinat balanţa înspre partea pozitivă, complementară și compatibilă, către un viitor statornic în sentimente bune care să le echilibreze emoţionalul precar şi nesigur şi labil şi..deloc important până ieri împerecheat cu o persoană rămasă străină pentru ei, care astăzi e înlocuită fericit cu una aproape sufletului?

Consider că fericirea îţi trebuie aşezată confortabil într-un loc frumos împachetat, cu o fundiţă perfect strânsă cât să n-o jeneze nodul înnodat grijuliu şi ..fără graba datorată stresului că te va surprinde cineva când tu ţi-o asortezi în linişte.

E important să ştii exact că-i trebuie spaţiu şi timp pentru a se desfăşura în voie.

Îi trebuie ringul ei de vals, special amenajat şi el, construit modern sau mai tradiţional, aşa cum ţi se potriveşte doar ţie în culori pentru a-i deprinde cum trebuie ritmul liber în mişcare.

Ştii ce spun?

Ai nevoie de libertate în primul rând pentru a te construi cum trebuie şi pentru a nu te bâjbâi la infinit.
Ai nevoie de un climat favorabil, dat de încredere în tine şi în alegerile tale sincere.
Îţi trebuie să ştii exact cam ce necesar îţi trebuie pentru a trăi mereu fără senzaţie de foame ori de sete.
Fără senzaţia de lipsuri, fără nevoia mereu de încă ceva în plus. Mereu câte ceva in plus ce ți-ar trebui adăugat.

De aceea zic că nu-i voi putea înţelege niciodată pe oamenii care-şi încătuşează libertatea voluntar.
Care-şi închid şi ochii după ce că-și aranjează pe cap o cagulă netransparenta, care-şi strâng și mâinile amândouă la spate după ce că și le încuie oricum încrucişate într-un lacăt..şi care mai apoi au și pretenția să-şi găsească fericirea privind-o în ochi şi atingând-o în mângâiere pentru a-i simţi pulsul potrivit perfect cu-al lor.

Păi cum să vezi lumină dacă te-ai hotărât orb? Şi cum s-atingi dacă ți-ai hotărât să nu ai mâna liberă?

Asta nu-nţeleg! Cum să te cerţi că n-ai avut noroc să întâlneşti alegeri potrivite cu tine, câtă vreme nu te laşi liber să alegi?
Iar dacă ai ales greşit şi simţi într-un final că nu ţi-e optimă alegerea, de ce să te încăpăţânezi să ţi-o laşi aleasă pe viaţă?
Şi de ce apoi nici măcar să nu te lași să realizezi cum că ce ţi-ai ales îţi cam încurcă libertatea?
Libertatea care aşa cum ţi-o tot îngrădeşti îţi va încurca apoi și fericirea?

Aseară am ieşit după multă vreme în club..căci de aici şi ideea pe care-am extins-o azi.
Aseară în clubul în care am ieşit să mă destind un pic după atâta crăciuneală family mai foarte bucuroasă însă suficient de statică, am întâlnit oameni din ăştia orbi, care-și trăiesc o viaţă încătuşată.
..să-ţi și explic de ce: pentru că ei nu se destindeau dansând pe-acolo un Bailando cu zâmbet drag în priviri. Ci mai degrabă priveau cu foame şi cu sete .
Erau fugiţi pentru câteva ore de acasă, unde nu se simțeau ei fericiţi şi liberi să exprime sentimente bune şi senine, ci mai degrabă unde trăiesc de obicei închiși în prizonierat.

Ştii cum procedează in general?
Dau şpagă un colier gardianului pentru a-i lăsa şi pe şi ei pe-afară câteva ore cât să-şi facă un necesar de shopping ce le va potoli, cred ei, pentru un timp, dorinţa de vals al fericirii. Ce le lipsește cu totul și le tot trebuie adăugat in permanență.

Căci asta zic eu că nu înţeleg.
De ce naiba să nu dai şpagă toată averea ta, dacă chiar trebuie să o dai toată pentru a-ţi recâştiga libertatea?
Pentru a căuta adevărata fericire?? Pentru a o valsa dupa ce-o găsești o viață-ntreagă și nu doar o oră furată când reușești să scapi închisoarea?
De să stai să te toot tângui că ţi-o tot fură cineva şi să trăieşti pe-ascuns doar momente miiici de bucurie, când ai putea să-ți trăieşti chiar bucuria toată?

Cine te ţine legat şi strâns cu lacăt și cu mâinile la spate?

Doar tu însuţi, firește! ?

Tu şi ideile tale preconcepute cum că nu ai mai fi în rândul lumii dacă ai fi altfel decât rândul lumii.
..în loc să te-nţelegi cu totul şi să accepţi cu totul şi să aplauzi cu ambele mâini faptul că tu ai curaj, chiar ai! să fii altfel și doar așa cum îţi doreşti!

Fără să ascunzi prin tine și despre tine nimic şi fără să te sufoci trăind nefericit cum de altfel trăiesc şi ceilalţi, cei care trăiesc rândul lumii și spre deloc rândul vieții lor.
Aceia care, tot ca şi tine, în loc să aleagă fericirea toată și libertatea și mai toată, se aliniază cu rândul lumii acela defectuos şi total de foarte nepotrivit cu ei.

Libertatea ne este cea mai importantă.
Libertatea de a decide pentru noi, de a alege pentru noi de a fi fericiţi doar cum vrem noi.

Fericirea are chipul meu, așa mi-am dat seama!
..și-abia după ce hotărăsc asta, abia atunci pot să m-apuc să scriu și despre fericirea noastră!

 

•   Adina Banea
•   27 decembrie 2015
•   Evoluție

---