Undeva am învățat să vorbesc prin tăcere.
Probabil când inimile ni se iubeau între ele.
Doar bătăi prin priviri, tachinări și replică dulce,
În curtea sufletului acum o lacrimă-mi curge.

image

Pe obraz mi se preling fugare mărgele de cristal,
Gheața-n mine se topește năvalnic și n-are habar
Că vrea să mai stai! Nu pleca! Mai așteaptă!
Azi e despre Noi totul și mai urcăm o treaptă.

Dar inima-mi împrăștie doar necuvinte mute,
Nu ești aici, și nu e nimeni ca-n liniște să asculte
Cum un El și o Ea se topesc într-un uimitor întreg,
Vor același Mâine, și inimile și le-nțeleg.

Așa că, seamănă-mi vise pe buze până dimineață,
Și-am să te degust, respir, am să-ți fiu cântăreață
Virtuoasă, ce cântă la nunta fluturilor din stomac
Și-ți transformă negrul crud într-un alb imaculat.

Doar minte-mă frumos, spune-mi că-ți voi fi dragă
Până fulgii albi ai bătrâneții vor începe să cadă
Chiar dacă vom fi apăsați de greutatea anilor mulți,
Noi să vrem mai mult în viață, să nu rămânem muți.

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Irina BBota
Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.
Irina BBota

Latest posts by Irina BBota (see all)