Când îmi voi întâlni perechea,
voi fi cu lecția de viață-nvățată,
nu mă mai aplec, cu urechea,
căci am plâns durere, și nu o dată.
Voi ști la ce să mă mai aștept,
dar pân’atunci trăiesc libertatea,
nu am de gând să mai regret
și voi primi cu căldură realitatea.

image5

Când îmi voi întâlni perechea,
voi ști că totul a avut un rost,
dar n-am trăit intens adesea
acel sentiment ce părea anost,
n-am fost acolo unde trebuia să fiu,
și mă simțeam ca-ntr-un sicriu,
parc-ar fi fost banale trăiri de minut,
nu a fost să fie, nu că n-aș fi vrut.

Când îmi voi întâlni perechea
voi găsi răspunsurile mai ușor,
în îmbrățișarea ce-mi va veghea
uitarea… iar el va fi posesor
al gesturilor ce surprind plăcut,
va fi cel mai frumos răspuns tăcut.
Voi ști de ce-am iubit, făr’ să fiu fericită,
de ce-am oferit și n-am fost împlinită.

Când îmi voi întâlni perechea,
el mă va numi al lui soare,
va fi-nțelegere și-ascultare,
chiar și viața ne va da a ei sărutare.
Vom găsi-mpreună-n același loc
și liniștea, și nebunia,
va fi un incendiu fără foc,
ce va șterge toată ironia
sorții, căci nu vom mai fi singuri,
nicio lacrimă nu vom mai plânge,
vom avea multe anotimpuri
și multă iubire-n sânge.

Când îmi voi găsi perechea,
voi fi a lui, iar el va fi al meu,
sper, pentru totdeauna,
ne vom fi unul altuia trofeu,
așa să ne-ajute zeița Fortuna.

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Irina BBota
Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.
Irina BBota

Latest posts by Irina BBota (see all)