Dacă într-o bună zi ai ști
că ploaia florilor de liliac de mai
mă conduc direct spre cer, în rai…
cu mine-ntre nori ai pluti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că-n a întunericului lumină
șoaptele ți le aud în surdină…
în noapte m-ai călăuzi?

Dacă într-o bună zi ai ști
că zborul tainic al clipei face tic-tac
ca să gust din al iubirii afrodisiac…
cu vorbe dulci m-ai ameți?

Dacă într-o bună zi ai ști
că-n vise auzeam doar vorbe-n vânt
ce mă faceau lacrimi de sânge să plâng…
din coșmar m-ai mai trezi?

Dacă într-o bună zi ai ști
că cerul meu, fără tine pare gol,
că fără norii tăi, mă trec reci fiori…
sufletu-mi l-ai mai adăposti?

Dacă într-o zi bună ai ști
că iubirea are iz de albă mărturie
ce dă sens vieții, și-i dă bucurie…
destinu-ți cu al meu ți l-ai uni?

Dacă într-o bună zi ai ști
că pentru tango e nevoie de doi
ce dansează-n soare, sau vânt și ploi…
mâinile cu ale mele ți le-ai împleti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că vreau cu tine s-o iau de la capăt,
că-n viață nu vreau să fiu doar în treacăt…
capitolele iubirii noastre le-ai reciti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că uneori a cuvânta îmi vine greu,
despre iubirea ce mă bântuie mai mereu…
de mine te-ai mai îndrăgosti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că eram prizonieră-n iadul meu personal
ce mă facea să gândesc la rece, irațional…
demonii mi i-ai mai îmblânzi?

Eu da. Aș face toate astea de mai sus,
mi le-aș asuma pân’ la al meu apus,
căci te iubesc, te vreau și-ți spun deschis,
că nimic nu e-ntâmplător.
Destinul mi te-a promis!

•   Bio
•   Latest Posts

Irina BBota

Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.

Latest posts by Irina BBota (see all)

• TE IUBESC DE LUNI PÂNĂ DUMINICĂ – martie 7, 2016
• DACĂ ÎNTR-O ZI AI ȘTI – martie 1, 2016
• Primăvara mea din vis – februarie 21, 2016