image5

Te rog, nu mă ruga să te iubesc în taină,
să mă opresc în fața zidului gros al tăcerii.
Lasă-mi sufletul să se elibereze de spaimă,
căci doar tu o poți stinge c-un strop al fericirii.

Te rog, nu mă ruga din viața ta să plec,
aș fi călătoare-n timp, în spațiu pierdută.
În inima altuia nu am cum podul să-l mai trec,
de suferință, pe creste de foc aș fi mistuită.

Te rog, nu mă ruga să-ți spun ce e iubirea.
Nu e-mbrăcată-n catifea, în cașmir învăluită.
E freamăt de păsări ce-ți umple de zor urechea,
e totalitatea emoțiilor ca-n a teatrului recuzită.

Te rog, nu mă ruga-n cutia dorului să te uit,
căci aș deschide-o mereu, cu gândul la tine.
Cu aripi de înger mi te-ar aduce suflări de vânt,
dar doar în gând. Poate nu ai pleca pentru mine.

Te rog, roagă-mă-n sufletul tău să mai stau,
să-ți curg prin vene,-n sălașul dorințelor vii.
Suflă-mi pe inimă, doar atât mai vreau.
Nu ai pleca singur, și n-am fi suflete pustii.

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Irina BBota
Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.
Irina BBota

Latest posts by Irina BBota (see all)