Cât însemni tu? Cât ai da pe tine? Dacă te-ai vinde cumva, cât ai cere? Care-i prețul tău corect? Cât coști, măi?
Uite vezi, revenind astfel prin acest preambul la subiectul ce vizează superficialitatea oamenilor născuţi cu bani, crescuţi cu multă cantitate de bani câteodată, subiect pe care l-am mai discutat noi şi în alte ocazii, am deci convingerea că până şi dânşii, cei care au senzaţia că banii pe care-i au în buzunare cumpără orice absolut pe lumea asta, cred că până și ei, da, s-ar așeza un pic pe gânduri la întrebarea de mai sus.
Fiind vorba despre ei înşişi de această dată, şi nu despre ceilalţi.
Cât costă un om? Cine s-a gândit vreodată? Ce sumă se cuvine să plătesc eu pentru omul care-mi place, ori cel puţin aşa am azi senzaţia, pentru a fi al meu cu totul??
Cât? Oare e necesară o licitaţie între mine şi alţii care-l doresc al lor și ei, la rându-le? Aşa o fi corect?
În altă ordine de idei, când îmi propun să plătesc oameni pentru a-i ţine alături de mine prin viață, ce consider eu că voi achiziționa exact?
Fac plata convenită într-un final de ambele părţi, da?..pun teancul de bani apoi pe masă, observ cu satisfacţie privirea satisfăcută a celui cumpărat, devenit astfel al meu şi..??..ce se întâmplă mai departe? Care-s aşteptările mele? Ce am achitat eu?
Cumpăr vorbe frumoase de la un om pe care-l consider eu frumos şi care-mi trebuie neapărat în ogradă? Cumpăr o mângâiere caldă pe veci? Cumpăr iubire? Cumpăr gând? Cumpăr o inimă care bate în ritmul ei, şi despre care sper că de astăzi până..la infinit, îşi va schimba ritmicitatea proprie, pentru a fi în tandem mereu cu ritmul sacadat al inimii mele?
Cumpăr înţelegere şi împlinire sufletească?
Ce cumpăr, mai exact?
Ce crezi tu, cel care ai senzaţia că poţi şi reuşeşti să mi te vinzi, pe de altă parte, ce crezi tu că ai de dăruit total din tine? Crezi că reuşeşte un teanc de bani să te determine să îmi suporţi poruncile pe veci? Crezi că odată vândut mie, achiziționat de către mine, mă vei putea iubi, indiferent de modul în care mă voi comporta eu mai apoi cu tine, pe viitor, în cuplul meu? Crezi că indiferent de regulile mele şi optica mea de viaţă, indiferent de principiile mele, tu vei putea să mă iubeşti din suflet, odată cumpărat? Că vei fi fericit şi binevoitor şi blând şi iubitor, cu tot sufletul alături de mine, chiar dacă eu doar te plătesc şi nu mă implic cu tot cu suflet în relația cu tine tot la fel?
Lăsând gluma într-un colţ, eu personal aş garanta garantat sută la mie, că cel ce speră că va cumpăra un om cu tot cu fericire la pachet, va primi în schimb tone întregi, curgând şuvoi agale, doar de nefericire.
Păi dacă tu nu ştii preţul corect pentru tine, dacă tu categoric nu te-ai vinde nicicum şi nicicând şi sub nicio formă..dacă tu eşti conştient de toate astea, de ce trăieşti cu sentimentul că printre ceilalţi oameni există câte unii de vânzare?? Așa cum nu poți fi și tu? ??
Cum naiba poţi imagina situaţie de om un picuț mai..fără toate cele, care şi-ar vinde gândul pe-o bancnotă? Care şi-ar vinde fericirea? Care şi-ar putea fixa vreodată, gândind la rece și pragmatic, un preţ pentru puritate de suflet?
Care ţi-ar putea iubi chiar, în urma unei înţelegeri materiale, neputinţa împlinirii personale? Care să te iubească pe tine până la capăt cu toate ale tale, așa cum nici măcar tu personal, nu eşti capabil să ajungi să te iubeşti vreodată?
Care să confunde dragostea cu banul?
Și fericirea cu tristețea?
Și cine totuși ar putea avea atâta curaj, încât să pretindă preț pentru iubire? Ori să se milogească să o cumpere?
Cât crezi tu că ți-e prețul, revenind? Cât crezi că ai putea costa? Zi..! Cât?
Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Leave a Comment