Nu știu de ce ne este atât de greu să acceptăm că femeia este diferită de bărbat. La nivel de comunicare, de exprimare de sentimente, la modul în care reacționăm și interacționăm, suntem diferiți și este foarte bine că suntem așa.

Că suntem diferiți, știm deja cu toții. Dar că înțelegem diferit și că auzim ce nu ni se spune, pentru că nivelul de percepție și de interpretare proprie este total diferit, nu mai credem.

Nici eu nu cred poate până la capăt că există un decalaj atat de mare de sens între ceea ce spun femeile și ceea ce inteleg barbatii. Și viceversa. Felul în care interpretăm cuvintele, se bazează mai întotdeauna pe idei preconcepute, pe care le avem în principal despre noi inșine, dar și despre cei din jur.

Nu auzim neapărat ceea ce a intenționat celălalt să ne transmită, ci ceea ce ne închipuim noi înșine că vrea să spună. Societatea ne-a crescut cu preconcepții. Ea, societatea noastră, ne-a indoctrinat cu idei fixe despre cum tot EA, societatea, pune preț diferit pe barbati versus femei.