Povestea lui El #AdinaBanea #Blog #Facebook #MeritaCitit

El e, El atât de al meu, El care nu m-a uitat nici macar secunda în care eu nici nu l-am gândit. E omniprezentul meu, El.
E un permanent al meu tot El, mereu cu mine, nu-i amorțește nici in somn, nevoia de a fi sigur că voi zambi și mâine cu El impreună, pentru poimâine.

Deși poimâine nu-l știm cum sau dacă ne va veni.
El are nevoie să știe doar că nu plâng deloc, chiar dacă nu știe cu siguranță nimic despre poimâine, el vrea să-l râd.
Cu promisiunea că voi zâmbi măcar, adoarme liniștit.
El, atât de al meu vrea apoi să știe că și eu sunt tot de atât a Lui.
Și atunci eu ii explic cum îl simt prin mine, ca și cum l-aș trăi.
Îl respir un pic în fiecare seară, și-i zâmbec apoi și pentru mâine .

Și pentru poimâine.
Și apoi îl dorm.