Imi place sa vorbesc despre iubire.
Si despre fericire in cuplu imi place, de asemenea, sa tot vorbesc.
Eu cred ca sunt fericita.
Eu credeam ca sunt atat de fericita incat imi si placea sa dau definitii despre cum inteleg eu fericirea ca si definitie universala.
Eu credeam, eram sigura, ca-i extrem de greu sa-ti insusesti bine’le pe care-l simteam eu in relatia me cu El, al meu, incat generalizam.
Nu stiu de ce vorbesc insa la trecut, caci fericita inca am senzatia ca sunt.Cateodata-i greu si cu starea asta de prea bine, liniara.
Dar stii de ce??
Pai e dificil sa fii fericit in doi, este si mai greu sa dai enunt si verdict de obligatoriu de
“Fii fericit, simte-te fericit, caci esti!”
Stii de ce e greu???

Pentru ca fericirea e pe momente. Are etape.

Stadiul 1: esti fericit cu tine!
Stadiul 2: esti fericiti si cu ea/el!
Stadiul 3: fericiti impreuna voi doi, dar si in plan separat.
Stadiul 4: cum o fi fara?? poate mai fericit/a?”