-Iata cum am avut eu noroc din nou, pare ca nu ma mai paraseste norocul asta al meu, tine cu mine tot mereu asa… 😀

Deci iata ca te-am cunoscut si pot acum sa-ti pun si cateva intrebari nederanjante bineinteles, ci doar picante, pentru blogul meu cel nou, dar binevenit, sper.
Prima intalnire, nu multa conversatie noi doua atunci..si totusi am si remarcat ca esti o persoana tonica si pozitiva.
Cu zambetul pe buze tot mereu tu??

Eram azi la coada la Billa.
Brusc, imi vad un prieten. Un om misto, imi parea mie.
Cand sa-l strig, sa-mi afirm prezenta, il aud tipand catre o doamna mai in varsta:
“- Hai, frate, ca innebunim cu de astia ca voi. De abia va tarati, incurcati pe toata lumea. Ce naiba cautati voi, prin supermaket-uri ?!? N-ar trebui sa dormiti si voi cat mai puteti dormi?”
M-am oprit brusc din a-l striga, socata de ceea ce aud.

Mihai e cel mai binecrescut om din ce cunosc. Sau credeam ca e.
Nu ar supara pe nimeni vreodata. Are grija si de o musca daca simte ca bazaie a suparare.
Si cand colo? Ce aud eu aici?
Altfel de om, diferit tot de cel pe care aveam senzatia ca il cunosc de o viata.
Un grobian.