La o bârfă despre..bârfă!

Când eram mică, maică-mea îmi spunea mereu că nu e frumos să duci vorba de la unul la altul, că e un obicei uman urât, foarte urât..!
Am crescut destulă suficient, zic, cât s-ajung să-i dau dreptate..!
Bine, că oricum nu-mi stătea în caracter probabil, cred totuși că uneori și gena mai are câte-un cuvânt de spus..; putea să-mi zică maică-mea droaie de lucruri ce le credea a fi calităţi de om frumos, pe care însă eu nu le-aş fi luat în considerare, dacă nu mi s-ar fi potrivit mănuşă personalităţii ori caracterului meu.

Anyway, la altceva voiam s-ajung.. la confuzia de termeni mai exact, confuzii pe care le facem cu toţii frecvent, vizavi de..bârfă, spre exemplu.
Eu credeam că a bârfi înseamnă a duce vorba printre oameni.
Înţelegeam că bârfitor este acela care află ceva despre cineva, de obicei chestii negative, iar apoi transmite fericit tuturor oamenilor de care se loveşte întâmplător în zile ce urmează, vestea nouă pe care tocmai ce-a aflat-o el alalteieri.
Ehh..!!..Nimic mai eronat.

Am rămas cu înţelegeri de termen din copilărie, fără vreun update al adultului, mi-am dat seama pe parcurs.
Bârfă de fapt înseamnă a vorbi de rău, a calomnia o persoană.

Mereu mi-am expus păreri despre oameni la modul general..de obicei însă, de cele mai multe ori au fost pozitive.
Când mă-ntreabă o amică despre un X ori un Y ce părere am..dacă mi-a inspirat mie un vibe pozitiv omul acela, nu contenesc cu vorbe bune la adresa lui..:
” De cine zici?!? Aa..foarte tare Maria, daa..!! Şi să vezi exact că nu aberez, uite..eram împreună la un gossip de cafea la Chocolat..din discuţie-n discuţie am ajuns la o fostă bff de-a ei..din păcate nu mai sunt apropiate, habar n-am motive, nici detalii..dar nu zici că-i de apreciat că…!!” etc şamd.

Am dat exemplu pentru a se-nţelege că întotdeauna argumentez ce remarc pozitiv la oameni în general, lucruri pe care le consider eu a fi apreciative şi de bun simt, calităţi de om cumsecade.
Dacă, în schimb, n-am vreo părere extraordinară..când sunt întrebată despre un oareşcare ce poate că nu-mi place, răspund evaziv, fără argument:
” Măi..nu ştiu ce să zic, de fapt..nici nu-l cunosc prea bine, în genere..!”

Însă, în timp mi-am dat seama că am procedat de multe ori unfair, culmea!! considerând modul meu de abordare de o francheţe şi o corectitudine incontestabilă, considerând că nu bârfesc şi nu am bârfit în viaţa mea oameni, dar niciodată..!!..căci aşa m-a învăţat maică-mea de mică, că bârfă înseamnă cu totul altceva..! ehh..! cu toate astea eu bârfeam frecvent, dacă ar fi să merg pe definiţia exactă a verbului „a bârfi” din dicționar.

Ştii ce făceam?? Mi se-ntamplau câteodată persoane prin jur ce mă scoteau din pepeni, care mă trăgeau din apatia mea paşnică şi suficient de calmă cât să fiu caracterizată că fiind, în genere, un om stabil, echilibrat..! Ei bine..!.însă, în aceste situaţii de instabilitate nervoasă:)) atuunci..îţi explic tot ce cred, de ce mă iriţi, îţi argumentez tăios părerea mea..negativă, hai să-i spunem..! despre tine.

După ce mă descarc, totuşi nu mă golesc.
Ba chiar mă înverşunez și mai tare câteodată.
…și-atunci, pentru că nu-mi ieşi din cap şi tot îmi stărui prin gând, mi te tot plimbi prin stare negativă şi mi-o mai şi amplifici..asta pentru că eu consider, evident, că sunt nedreptăţită în relaţie cu tine, cel ce ai reuşit să-mi dezmorţeşti zen-ul liniştit..atunci deci, îmi povestesc nervii ridicaţi la maxim prietenilor, de obicei apropiaţilor, evident.
Celor care sunt cât de cât în temă, le povestesc tuturor, din dorinţa de a-mi da dreptate toţi, aştept confirmarea nedreptăţirii mele..cum?!?

Bârfindu-te..!!

Offf..!! Când am realizat că asta fac, m-am supărat pe mine rău. Și m-am certat şi mai rău.
Cum să consider că procedez eu fair vorbind altora despre tine atât de negativ, prin prisma mea subiectivă cu siguranţă??!?..cum să consider drept să am voie să spun şi altora orice, pentru că eu..”nici măcar nu bârfesc, să nu-nţelegi greşit..! Ce-ţi spun ţie acum i-am spus şi ei. Ori lui..!”?!?

Da, şi?? Ce dacă i-ai spus? Are vreo importanță contextuală? Măcar un pic??!?
Căci practic tu imprimi lui X părerea ta despre Y, judeci comportamentul lui Y astfel în mod public..îi atribui revoltat defecte majore
de caracter lui Y, darrr..te-ai gândit că poate nici nu sunt reale?? ale lui însuşite cu totul și în general în relaţie cu ceilalţi, ci sunt valabile doar în relaţie cu tine?!?
Cu tine, pentru că voi sunteţi incompatibili.

Mda..asta zic, că de-aia am şi deschis subiectul ăsta despre oameni bârfitori şi despre a bârfi în genere.
Pentru că am realizat că poţi să greşeşti arătând cu degetul, catalogând eronat și subiectiv, din perspectiva ta, iar asta nu mi se pare demn de om care se ştie a fi curat, sincer, corect şi blând şi bun şi pozitiv.

Privind în urmă, am 2-3 regrete, remuşcări că nu am procedat întotdeauna conform principiilor mele şi nici măcar n-am observat apoi greşelile evidente, pe care cu siguranţă le-am făcut.

Nu des, ce-i drept..! Însă suficient cât să admit despre mine că da! uneori greşesc, deşi am senzaţia că acţionez şi procedez întotdeauna într-o manieră fair cu toţi din jur, şi nu doar în relaţie cu mine.

Dacă bârfești, vei lăsa loc bârfei.
Dacă eşti bârfitor asumat, nu vei fi un om iubit, nu eşti o persoană demnă.
Înseamnă că etichetezi negativ oameni, cataloghezi oameni cu atribute negative pe care le observi, fireşte, căci printre ele te regăseşti şi tu.

Dacă nu-mi place un om, nu-mi place şi atât, suntem incompatibili.
Ce sens are să ne extindem incompatibilitatea în discuții inutile??
Nu vom ajunge la niciun rezultat.
Decât la bârfă. Căci asta înseamnă a bârfi.
Înseamnă să vorbeşti rău despre oameni.
Şi nu-i chiar demn şi nici corect. ? Tocmai ce-am auzit despre mine niște bârfe de genul acesta, printre altele aducând vorba, total aiuristice și deloc compatibile cu mine! Eh! Dar nu toți oamenii existăm demn și vertebral, nu este-așa?!?! Din păcate.

Zi soare și cu oameni buni pe-aproape!

•  
•   05 octombrie 2015
•   Viață