Dacă nu aș fi fost eu

N-aş mai pierde gram de timp aiurea.
N-aş mai pierde sutime de zi, dacă aş şti că o arunc pe geam, că va rămâne netrăită, numa’ scursă.
N-aş mai face nimic din ce fac acum, dacă aş şti că nu merg spre viitor, că doar îmi trec prezentul inutil, în van.
N-aş mai visa nimic, dacă aş bănui măcar, că visul îmi va rămâne fantezie.
N-aş mai dansa de dragul dansului, dacă aş şti că dansul meu încurcă oameni.
N-aş mai iubi, dacă aş fi convinsă că iubirea nu există.
N-aş mai face nimic, dacă aş simţi că nimicul mi s-ar potrivi mai bine decât acest mult pe care-l desfășor acum.
N-aş mai dori să trăiesc, dacă viaţa mea ar avea probabilitate de a-mi fi compromisă.
N-aş mai respira, dacă aș ști că aerul mi-ar fi cam toxic, că doar îmi prelungește agonii.

image

N-aş mai gândi nici pic de frântură de gând frumos, dacă aş gândi pentru o clipă măcar, că nu există frumos în toată lumea asta.
N-aş mai face copii, dacă aş şti că pot naşte copil cu atâtea probleme viitoare pe cap câte am eu aici acum.
N-aş mai zâmbi, dacă aş considera că zâmbetul e precedat de fulger.
N-aş mai cotrobăi prin suflet, în căutare de soluţii, pentru probleme ce chiar nu au soluţie.
N-aş mai plânge, dacă aş fi sigură că lacrima nu curață tristeţea, doar o adună grămăjoare.

Citeste si...  Turks&Caicos

Aş zăcea.
Aş face orice din ce nu fac acum.
Aş spune cu totul alte lucruri decât spun acum.
Aş plânge pentru mine, cu mine-mpreună.
Aş vrea să simt tăcerea îndeajuns de liniştită, încât să mi-o doresc parte din mine.
Aş uita întrebări ce nu mi-ar face bine dacă le-aș întreba.

Aş face multe, dar nu pot!

Mă simt stingheră un pic în neputinţa mea de astăzi.
Mă simt fără lacrimi de plâns, deşi aş vrea să vărs o mare-ntreagă de nelinişti, de angoase, de furtuni de suflet răzvrătit din neputinţă de a spune pân’ la capăt ce simte, ori cum simte, ori ce şi-ar dori să simtă în plus de ce-a simţit până acum.

Am ochii mici, căprui şi expresivi. Mi-ar fi plăcut să fie mari, şi-albaştri şi suficient de reci.
Atunci cred că aş fi simţit că sunt puternică. Fără expresie în privire, fără simţuri complicate nici în suflet.
Aşa cred eu c-aş fi fost în regulă cu mine.
Ori cel puţin mult mai în regulă decât mă simt că sunt eu azi, cu ochii mei cei mici de un căprui de-un castaniu ciudat, mult prea boemi, prea idealiști.

Mi-ar fi plăcut să fi trăit în altfel de viaţă, așa mi-ar fi plăcut.
..și-n altfel de timp.



Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x