Poveste cu rimă

N-am azi nevoie nici de-o mângâiere-n somn,
pe care-o jinduiam în fiecare zi când ne culcam.
Nici să mă iei în braţe nu mai simt,
Nici să îmi strângi sărutul în alint,
Nici să îmi povesteşti ce s-a-ntâmplat,
Nici să te-mpac când eşti certat.

Am nevoie să mă laşi să mă visez,
Aşa cum îmi ştiu eu că mi-e necesar.
Am nevoie să-mi laşi înţelesuri de prin viaţă
Aşa cum mi le pricep eu.
Aşa cum trebuie vreau să mă laşi, firesc,
Cu ton impersonal, şi nicidecum prietenesc,
Lasă-mă simplu-aşa, ca pe-un nimic,
Cum mă simţeai în mod obişnuit.

Du-te şi pleacă prin viaţă mai departe,
Fugi, aleargă..trăieşte-te doar tu,
Aşa cum ştii că-ţi trebuie doar ţie să respiri,
Aşa să îţi găseşti de-acum aerul plin,
De maxim de-mpliniri şi fericiri.

Mă grăbesc un pic, vreau să mă laşi
Să merg cumva pe drumuri singulare,
Pe potecuțe vesele şi zâmbitoare,
Împovărate cu raze de soare,
Lasă-mă să-mi văd eu cerul de-un albastru fermecat,
Cum îl vedeam şi mai demult, mai ştii?!?
Când m-ai aflat.

•   Adina Banea
•   13 noiembrie 2015
•   Poezie

---