Oameni cărora să le pese sunt puţini, așa este. Așa observ. ..și totuși, avem mulţime de oameni prin jur care îşi jură păsarea de noi..auzim des, ori nu-i așa?? auzim des pe-aproape mulţi oameni murmurând cum că ne-ar fi ataşaţi emoţional, totodată în subconştient ştim că adevăru-i un picuţ diferit de ceea ce ni se […]
Am învăţat să nu te mai iubesc. Nu-mi dau seama cum de mi se poate întâmpla tocmai mie să gândesc gândul ăsta. ..învăţ însă încet încet să uit să te iubesc. Cred că mă obişnuiesc să comport neiubirea, deşi nu credeam vreodată că iubirea poate avea un final. Cel puțin nu iubirea mea. Iubirea mea […]
Nu mai ştim deloc să trăim cumsecade. Invidiem răul deși ne-ar trebui să fim mândri că noi suntem buni. Ne supărăm şi devenim trişti dacă se-ntâmplă cumva să fim fericiţi. ..ori suntem fericiţi şi nici măcar nu ştim, credem că ceea ce trăim este de fapt nefericire. Plângem în hohote când toţi ochii ne râd. […]
Trezindu-mă eu astăzi, cu imperativul aşezat în vorbă, devenit deja principial, am auzit la radio, căci ascult radioul în fiecare dimineaţă ca o bătrânică autentică ce sunt:) aud deci moderatorul întrebând mai în glumă mai în serios ascultătorii, „ce consideră ei ca fiind categoric și fără doar și poate, sfârşitul iubirii dintre doi oameni.” […]
Hei! Nu mă aude nimeni? Pe mine cine mă iubește? Cine? Heiii!!! Când eram mică, auzeam des poveşti despre iubire. În casa copilăriei mele, ai mei trăiesc încă cea mai completă și mai complexă poveste de iubire din câte am auzit să existe aievea vreodată pe lumea asta mare. ..în realitate, zic, despre lumea […]
Nu ştiu ce să mai cred şi ce să mai spun despre oamenii care nu se cunosc deloc. Care nu ştiu ce vor, care nu ştiu nici măcar ce nevoi personale au de îndeplinit pentru a trăi în stil propriu fericiți! Uite..să-ţi dau un exemplu, că de la el am și pornit ideea: am un […]
Evoluție sau depresie?!? Ce zici, sunt oare într-o etapă de evoluție ori poate doar stau pe-o margine mai prăpăstioasă-așa, ce-mi prevestește o depresie din aia foooarte adâncă, din care să nu mai știu nici eu pe unde să-mi mai scot apoi cămașa? ..că mă tot gândesc cu groază să nu devin precum doamna aceea enervantă […]
Simt răsuflarea ta, ce îmi agită pleoapa. Nu vreau să îmi deschid însă un ochi, îmi place să-mi alinti tu noaptea. Aproape văd cum mă cuprinzi în braţe strâns, când eu îmi dorm atingerile tale. Te simt, să ştii, când îmi descrunţi tristeţile de seară, în îmbrăţişare. Se înserează şi mă-nveselesc deja, ştiu că deja […]
Plouă cu miros de primăvară! Observi? Ploaia parcă are cadenţă de primăvară în stropi. Ori poate starea mea de spirit prinde iz pozitiv şi de aceea am senzaţia că mă plimb printre culori calde de natură vie, şi nicidecum printre copacii trişti ce-şi pregătesc hibernarea, goliţi de sentimente, în adormire de trăiri metamorfoze, stagnati în […]
Pare-se că ne agravăm. Noi, omenirea toată, am devenit un teatru de război. Se-ntâmplă să trăim conflict după conflict, accident după accident, trăim o perioadă neagră, cu pecete de sânge, cu amprentă de gând însângerat. Se mişcă un virus de colo-colo prin toată lumea asta mare. Devenim războinici, suntem cu toţii revoltaţi şi înverşunaţi, căutăm […]
N-am azi nevoie nici de-o mângâiere-n somn, pe care-o jinduiam în fiecare zi când ne culcam. Nici să mă iei în braţe nu mai simt, Nici să îmi strângi sărutul în alint, Nici să îmi povesteşti ce s-a-ntâmplat, Nici să te-mpac când eşti certat. Am nevoie să mă laşi să mă visez, Aşa cum îmi […]
Ai observat că-i greu să te potriveşti în pas păşit, cu alţi oameni?!? Mie aşa mi se-ntâmplă..să observ cum pasul meu, greu mi se potriveşte cu cineva ce se plimbă cu mine, aşezat cu o mână pe după umerii mei, într-o zi banală, printr-un parc trist de Bucureşti. Cadenţa pasului, îmi este atipică, probabil. Ori […]
Un titlu care nu spune nimic. Nici măcar nu te încurajează să deschizi link-ul. ..mă bazez însă pe-un pic de curiozitate feminină, manifestată printr-un click! „Ia să văd ce vrea să spună asta pe-aici!” Foarte bine că eşti curioasă, apreciez!!..?și va fi și mai bine dacă vei citi până la capăt! ..ştii ce nu […]
Mi se par nelalocul lor afirmaţiile conform cărora la patruzeci de ani, ar trebui să simţi cum că..”gataaa, măi!! Dar ce mai vrei de-acu’ incolo!! Ți-a trecut viaţa”! Nu mi-a trecut nimic, de-abia incepe!? Nu-mi dau seama de ce ar trebui să simt vreodată vreun complex legat de vârstă, de ce ar trebui să-mi plâng […]
Mi-a îmbătrânit bucuria! Se scurge printre ramuri, Plânge cu frunze arămii de anotimp tomnatic, prelinse zgomotos în fâlfăit de grauri! Mi-a amorţit entuziasmul, E-nţepenit de la curent năpraznic. Îl simt spre reumatic, E trist că-i pensionat; şi casnic. M-a năpădit un gând adult. Plin de principii rătăcite-n timp, M-a apucat de mânecă strigând să stau […]