Somnurile noastre

Simt răsuflarea ta,
ce îmi agită pleoapa.
Nu vreau să îmi deschid însă un ochi,
îmi place să-mi alinti tu noaptea.

Aproape văd cum mă cuprinzi în braţe strâns,
când eu îmi dorm atingerile tale.
Te simt, să ştii, când îmi descrunţi
tristeţile de seară, în îmbrăţişare.

Se înserează şi mă-nveselesc deja,
ştiu că deja tu vii spre mine.
Mi se întâmplă zâmbet calm acum,
plin de tandreţe şi iubire.

Nu sunt prea liniştită de un timp.
Parcă aştept ceva. Simt cum îmi va urma
el astăzi, ori cine ştie?! Poate mâine?
un…nu ştiu ce. Ce nu-mi convine.

De aceea când îmi vine seara,
Aştept să te apropii, să mă culcuşesc
firesc pe pernă, lângă tine.
..ufff! să răsuflu-apoi eu uşurată:
azi nu s-a-ntâmplat nimic din nu ştiu ce aştept să mă lovească-așa deodată.
Azi am scăpat.
Mă las uşor îmbrăţişată,
fără să uit să mă gândesc că vine
după noaptea mea cuminte,
Iarăși mâine.

 

•   Adina Banea
•   28 noiembrie 2015
•   Poezie

---