Știu că… pentru nimic nu e târziu, niciodată,
aș fi îngerul ce pentru tine-mbracă rochie albă,
ca fiecare zi să ne fie magnifică sărbătoare,
în furtunile negre să ne putem fi unul altuia soare.

Cu tine, sunt convinsă că pot alunga teama,
știu că iubirea noastră e șansa de a ne dovedi
ceea ce știam, dar de curând ne-am dat seama
că am căzut în capcana dependenței de-a iubi.

image5

Capcana-n care inimile noastre vorbesc un dialect,
ce pentru alții, poate-i necunoscut sau poate defect,
unde cerul, fără tine, ar fi de-un gri acerb și imens,
fără stele ce-n zilele toride strălucesc atât de intens.

Eu, fără brațele tale calde, aș fi tremurândă,
aș fi, probabil, mireasa ostilă a singurătății,
de buzele-ți ce-mi măsoară trupul, sunt flămândă,
aș arde și m-aș preschimba-n cenușa eternității.

Cu tine, sunt copacul solemn din a ta grădină,
tu, gardul din jurul meu, ce-mi cântă-n surdină.
Altfel, curtea ar fi goală, pe o străduță pustie,
și-n inima mea ar poposi mereu toamna târzie.

Fără tine, eu aș fi doar un involuntar prizonier
ce pornește pe străzi la vânătoare de umbre,
luminii din ochii tăi, mereu i-aș fi braconier,
iar inima mi-ar bate în bătăi lente și sumbre.

Cu tine, eu văd doar inimi ce credință-și jură
mă simt de parcă din moarte m-aș fi întors,
în fața lanțurilor durerii îmbrăcat-am armură
ca lumea să nu mi se mai pară cu susu-n jos.

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Irina BBota
Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.
Irina BBota

Latest posts by Irina BBota (see all)