Pitch Me Now Team

Fericirea în lucruri mărunte

Fericirea mea…ea vine din lucrurile mărunte,
precum se scurge-n clepsidră al nisipului grăunte.
Fericirea mea…e gândul ce la tine-mi zboară,
sufletul tău cald și iubitor ce mă-nconjoară.

Fericirea mea…e curcubeul de după ploaie,
e floarea parfumată, frumos mirositoare.
Fericirea mea…sunt ochii tăi ca vraja de culoare
și mă cuprinzi toată-n a ta palmă mângâietoare.

Fericirea mea…e melodia ce-al tău nume-l fredonează
sub rafala de săruturi gingașe-n acorduri de chitară.
Fericirea mea…e privirea ta pătrunzătoare, vibrândă,
atingerea-ți pe blana de urs, ca o fierbinte dorință.

Fericirea mea…e zâmbetu-mi în care te oglindești,
chipul tău, raiul meu din grădina-mi tu ești.
Fericirea mea…e credință-n iubire și-n ce-i drept,
e flacăra divină ce-a început să-mi ardă-n piept.

Fericirea mea…e somnul ce tu mi-l vei veghea
cu mângâieri fine în părul meu de negru catifea.
Fericirea mea…e cerul înstelat în nopțile de vară,
scăldatul nostru în marea iubire spirituală.

Fericirea mea…e cafeaua-n doi din fiecare dimineață,
când razele dinspre răsărit ne trezesc la viață.
Fericirea mea…e briza mării ce adie pe umerii dezgoliți,
alaiuri de primăvară apar, de discul galben ceresc încălziți.

Fericirea mea…e să fiu fericită chiar dacă sunt tristă,
căci tu ai puterea de-a mă ridica și a-mi oferi o batistă.
Fericirea mea…e să înot contra valurilor și a brizei mării,
căci ești așteptat, singurătatea a rămas pe peronul gării.

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook

Bio
Latest Posts

Irina BBota

Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.