Pitch Me Now Team

Împiedicată, da capo al fine!

Te-am lăsat să-mi văduvești visarea cu mine
ca s-o scrii-n jurnal, „da capo al fine”,
punându-ți mâna pe piept când ți-e frig,
tu nu ai avea nimic de pierdut… doar câștig.
Ce-mpiedicată sunt…

să-mi las eu sufletul plin de mizerie adusă,
acum cu impurități și cu rugina tristă depusă,
să-mi fie sărut zâmbetul tău atunci când apare,
sufletu-mi murdar tu să mi-l ții-n palme.
Ce-mpiedicată sunt…
să mă las dezbrăcată de toate gândurile negre,
să nu mai am nimic, doar rânduri funebre
despre cuvinte ce mi se cățărau cândva-n vene
și-notau în sânge, ca-n ocean mirificele sirene.
Ce-mpiedicată sunt…
Îmi iau inima-napoi, să mai pot iubi o dată,
să-nfloresc petale de neuitare ca pomii-n livadă,
să am bagajele iubirii, ale cuvintelor frumoase
ce-și întorc spatele atâtor vremuri furtunoase.
Ce-mpiedicată sunt…
să cred că-mi vei arunca-ntr-o zi colacul salvării,
iar eu mă voi agăța de el, dând totul uitării,
sperând că mă vei căuta în nopțile tale târzii,
să rupem lanțul tăcerii… nu doar în poezii…
Doamne, ce-mpiedicată sunt!

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook

Bio
Latest Posts

Irina BBota

Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.