Numește-mă nebună, pentru că respir aerul tău în piept,
și trupu-mi se-nfioară de-o așteptare nerăbdătoare,
având nevoie de vis, ca realității să-i pot da accept,
că te gândești la mine, ar fi o dovadă grăitoare.
Vorbește-mi cu cadență, pe-un ton seducător de profund,
să mă pot așeza lângă vocea ta, s-adorm mai liniștită,
s-ascult cum îmi bate ploaia-n geam, în vise să mă cufund
în timp ce tu mă sfredelești cu privirea și mă lași dezgolită.
Adresează-i trupului comenzi tăcute prin lacomele-ți mâini,
ochi ce nu se mai satură și mă ține și pe mine ahtiată,
contopindu-ne buzele-ntr-o-ncleștare flămândă, și hapsâni
să fim lăsați fără suflare,-n lumea-n care ne iubeam și-altădată.
Apoi, lasă ca deasupra ochilor să se-așterne un nor de somn
cu mirosuri de afrodisiac, dar biciuindu-ne ucigător dorința,
retrăgându-te c-o plecăciune ușoară, ca un adevărat domn
cutremurat de-un frison, și-și adoră iubita, cu toată ființa.
Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Leave a Comment