Numește-mă nebună, pentru că respir aerul tău în piept,

și trupu-mi se-nfioară de-o așteptare nerăbdătoare,
având nevoie de vis, ca realității să-i pot da accept,
că te gândești la mine, ar fi o dovadă grăitoare.

image5

Vorbește-mi cu cadență, pe-un ton seducător de profund,
să mă pot așeza lângă vocea ta, s-adorm mai liniștită,
s-ascult cum îmi bate ploaia-n geam, în vise să mă cufund
în timp ce tu mă sfredelești cu privirea și mă lași dezgolită.

Adresează-i trupului comenzi tăcute prin lacomele-ți mâini,
ochi ce nu se mai satură și mă ține și pe mine ahtiată,
contopindu-ne buzele-ntr-o-ncleștare flămândă, și hapsâni
să fim lăsați fără suflare,-n lumea-n care ne iubeam și-altădată.

Apoi, lasă ca deasupra ochilor să se-așterne un nor de somn
cu mirosuri de afrodisiac, dar biciuindu-ne ucigător dorința,
retrăgându-te c-o plecăciune ușoară, ca un adevărat domn
cutremurat de-un frison, și-și adoră iubita, cu toată ființa.

 

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Irina BBota
Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.
Irina BBota

Latest posts by Irina BBota (see all)