Firicele fine de nisip îmi îmbrăţişează trupul tot.
..niciodată nu am simţit ca şi-acum, căldură de nisip cu gând de nisip alb.
Mereu mă enerva, îl simţeam aspru şi indiscret şi fără ştiinţă de mângâiere.
Astăzi îmi place însă nisipul ăsta alb ce mi se prelinge alunecos pe trupul ars de soare.
Stai!!..stai să-ţi mai spun ceva..am prins un bronz arămiu lucios, în contrast total cu nisipul alb şi pur al plăjii lungi ce pare că nu se mai termină.
Dar cine și-ar putea dori să-i știe capătul??

În fine, am o culoare altfel de bronz anul acesta, parcă așa mi se pare.
Mmm..!!..și-atât de mult îmi place şi adierea vântului de astăzi!
..ştii, vântul mă enerva rău de tot în trecut! Îmi deranja buclelele pe care de altfel le prefer mereu copilăreşti şi rebele..! Nu-mi dau seama ce aveam eu mai demult cu șoaptele de vânt ce-mi cotrobăiau poezia! Nu realizez la ce mă încurcau!

Parcă-mi simt un pic curgând gânduri despre mine alta de cum mă percepeam ieri.

Mă deranja nisipul cândva. Şi adierea vântului.
Mi-erau aspre.
Azi le-am deprins o mângâiere.

 

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook