
Cine? Spune-mi…cine, când, cum, unde
vreodată-n viața asta îmi va răspunde
la întrebarea mea, eterna mea dilemă
ce nopțile negre mereu mi le blestemă…
Cine? Spune-mi…cine, când, cum, unde
în universul meu amorțit va pătrunde
să-mi alunge tristețea ce rău mă inundă
pe malul unei despărțiri, într-o secundă…
Cine? Spune-mi…cine, când, cum, unde
în ochii mei sfioși va privi și se va ascunde
cu farmec, timid și cu iubirea ce nu-i lipsește
dovedindu-mi că mă iubește…nebunește…
Ești tu oare cel ce-n brațele lui mă cuprinde
și sufletului meu blând îi va corespunde
luând împreună cu mine viața-n piept
să rezistăm în vânt și ploi, fără niciun regret?
De ce taci? Spune-mi…vrei să ne oprim acum?
Iubirea noastră s-a prefăcut deja în scrum?
Lăsăm armele jos, dominați de orgolii
ca inimile noastre să fie roase de molii?




Leave a Comment