Adina  Banea

Dragoste de copil mare

Bem în fiecare dimineata roua noastră de ganduri din vis.
Ne uităm noaptea împreună către lună și ne zâmbim complice, căci ne-o simțim aproape.
Ne răsucim și ne dezbatem mai apoi, în discuții luminate de soare,
Ce ne ajută să clarificăm lucruri neclare încă;
De-ale noastre.
Ne ținem în brațe atunci când ne culcăm, deși poziția favorită de somn ne este alta.
Dar ne ținem totuși și un picuț în brațe, înainte de a ne pune în poziție favorită de vis frumos;
Și doar de dragul celuilalt.
C’așa ne-am obișnuit noi de când eram mici.
Adormim în gând fiecare cu zambetul celuilalt întipărit în memorie.
Citim la o veioză imaginară planuri de viitor scrise cu șoapta gandului nostru împreunat.
Dansăm desculți și goi pe ritm latino și facem dragoste pe boleroul ce numai noi îl auzim într-o surdină.
Ne plimbăm prin ceața densă de mână, amandoi, când suntem supărați unul pe celalălalt.

De ce îmi însel nevasta? „O înşel pe nevastă-mea? Tu ce crezi?”

Ce se-ntâmplă când bărbatul îşi înşală partenera? Sau de ce o înşală el?

Mi se pare un subiect mişto de dezbătut, este în aceeaşi măsură şi extrem de controversat, din păcate încă neclar cu totul, căci nu ştiu nici ei cu exactitate unde să-şi poziţioneze aceste nevoi certate de Biblie. Hahahahhh.. Înţelegem cu toţii ideea că nu ne naştem monogami, că avem nevoie de diversitate, ba chiar şi sexuală câteodată.

Nici nu ştiu care-s mai câştigate în viaţa asta. Amantele sau soţiile?
Mă tot gândesc, pe de-o parte, cât de uşor este să fii amantă.
Iar asta pentru că n-ai parte decât de momente bune în trio’parteneriatul pe care-l formaţi.
Căci toţi nervii şi toate zilele proaste, sunt suportate de către soţie. Acumaaa, nu ştiu ce să zic..!!

Ne macină şi pe noi femeile,dar şi pe ei bărbaţii, probabil, dacă alegerea unui parteneriat pe viaţă, este şi cea mai potrivită cu dorinţele şi nevoile noastre. Dar ce înseamnă cuplu fericit? Ce înseamnă el, în câteva fraze?!?

Înseamnă acceptarea şi dorinţa de înţelegere de divergenţă de opinie chiar, dacă există ea.. din punctul partenerului de vedere.

Înseamnă validare de mine în principal şi apoi şi validare de înţelegere şi..de el, partenerul meu compatibil, prin faptul că te aud eu, dar mereu, atunci când îmi vorbeşti.

Deşi eşti diferit de mine genetic, căci aşa ne naştem, eu te aud însă când strigi în gura mare diferenţele majore dintre noi.

Şi deşi nu le înţeleg, am totuşi puterea şi toleranţa măcar, să le accept ca existenţă.

Accept fără să vreau nici să înţeleg de altfel, teorii de când lumea, cum că masculul este genetic hotărât să mă însămânţeze; pe când eu, tot genetic, vreau să-l şi păstrez pe veci, cu sămânţă cu tot lângă mine, dacă tot m-am hotărât că merită să dau rod de om nou, din noi doi.

Nu stiu de ce, in momentul in care ne trezim cu certificatul de casatorie in sertar, noi, femeile, sau mai degraba unele dintre noi, caci nu-i corect sa generalizez, ne pierdem subit interesul vis-a-vis de noi insene.
Dispare dorinta de a fi suple, dispare nevoia de relaxare intr-o sambata in club, uitam sa zambim complice iubitului devenit sot, soptindu-i printre buze ca am avea chef de o noapte aventuroasa.
Uitam de noi, ne uitam practic sensul femeiesc, daca pot spune asa si iata-ma cum pot.

Ascultam astazi povestea de viata a unei prietene.

Auzim des despre oameni care divorteaza, despre copiii acestora ce raman marcati de trauma despartirii parintilor.
Dar suna banal,nu-i asa? Intr-adevar suna astfel, pentru ca ne-a intrat in obisnuinta sa credem ca totul se rezolva si ca o rana adanca se cicatrizeaza in timp fara consecinte multiple asupra psihicului labil, al unui adult in formare.

Mi-am dat seama astazi de ceva foarte interesant, de aceea m-am si apucat acum, obosita franta fiind, sa scriu gandurile astea doar pt a nu-mi uita ideile.

Revenind la discutia cu prietena mea, ascultand-o atent si empatizand intrucatva cu suferintele copilariei ei, am realizat ca de fapt trauma puternica asupra copilului se produce in timpul casatoriei acestora si nu a divortului.

Pentru a dezvolta o relație de dragoste pe termen lung, nu este nevoie numai de atracție fizică, cum s-ar crede, ci și de admirația față de persoana pe care o găsim în corpul care ne atrage.
Obiectivul cuplului este, sau ar trebui să fie, dragostea reciprocă, ea inlocuiește pasiunea care se „tocește”cu timpul.

Cuplul constituie un plan de viață, care ne permite să ne satisfacem numeroase nevoi: nevoia de a iubi, de a fi iubit, comunicarea, căldura umana, susținerea și stabilitatea emoțională, sentimentul de apartenență, sexualitatea și complicitatea în experiențe de vieță.

Suntem diferiți, dar extrem de asemănători. Mi-am dat seama în timp, că femei și bărbați deopotriva cautăm același lucru. Stabilitate sentimentală. Căutăm parteneriat sau/și prietenie. Căutăm și tindem și ne dorim să avem o familie. Pentru a fi cum trebuie și necertați de societate.

Oare?

Femeile cred, știu, simt că nu-i așa. Ele sunt convinse că dețin adevărul absolut. Eu le cred. Le cred când spun că sunt fidele, le cred când spun că sunt fericite, le cred când povestesc cu dragoste despre El, partenerul soț și tatăl copilului/copiilor lor. Sunt convinsă că ele știu ce înseamnă fericirea de cuplu. Căci fericirea, printre altele, există în doi. În doi, nu în trei sau în 14. Sau de unul singur. Suntem dați, născuți și obișnuiți să fim fericiți în doi.

Repet, femeia știe. Simte când compatibilitatea există, când este sau nu fericire în cuplul respectiv. Când a simțit o luptă, o dezbate, o discută și încearcă să-l convingă și pe el dacă cumva îl simte șovăind. De ce luptă? Că este rară această fericire. Este greu de găsit.

Bărbatul ideal nu-l culegi doar din imagini și nu-l poți schița nici în cuvinte. Căci el e diferit pentru fiecare. Bărbatul ideal, spre exemplu pentru mine, este partenerul prieten, care te alină în momente pe care ți le plângi, când nici nu realizezi câtă nevoie ai de un alin’. Bărbatul ideal te are goală în mijlocul palmei și nu-ți râde slăbiciunea, ba dimpotrivă, o-mbracă în cuvinte frumoase în fața celorlalți.

Bărbatul ideal este acela despre care tu știi că-ți merită dragostea, iubirea necompromisă major, ci pe alocuri! ‘Alocuri’ înseamnă că nu -ți încalci principii, ci situații. Și nu mereu, doar câteodată.

Bărbatul meu cel ideal, este cel care m-a deschis și mi-a subliniat calități apreciate doar de el, într-o zi oarecare, printre rânduri citite doar, de altfel.. pentru că el nu folosește cuvinte mari, sunt sigură doar că mă iubeste profund azi. Bărbatul ideal nu face jurăminte eterne, căci nu-i boem, ci rațional.

Bărbatul ideal, doar el, te ajută să nu ai gânduri care neliniștesc. El doar zâmbește și te-ndeamnă să-ți faci planuri în liniște. Căci el le scrie.