Aşa înţeleg eu iubirea.
Aşa văd eu iubirea.
Aşa cred eu că-i iubirea…

image

Stăluceşte în întuneric.
Iubirea este o stea cea mai strălucitoare pe cerul trezit cel mai înnorat din lume!
Iubirea este artă.
Iubirea este atingere.
Iubirea este mângâiere.
Iubirea este albă.
Iubirea este binecuvântare.
Iubirea respiră.
Iubirea sărută.
Iubirea simte grijă.
Iubirea mângâie.
Iubirea este decisă.
Iubirea este motiv de viață!
Iubirea face minuni!
Iubirea face copii!
Iubirea ne adună în poveste..!..
iubirea este Soare!
Iubirea topeşte inima de gheaţă.
Iubirea ne transformă şi ne învaţă să fim buni!
Iubirea este simplă, doar noi o complicăm!

Iubirea? Iubirea este viaţa însăși!
Iubirea este aer!
Iubirea?! Fără ea nu ştiu de ce am trăi pe Pământ!
Fără iubire ce suntem!? Scrum! Funingine!
Fără iubire? Păi cum să trăiești fără aer? Fără apă?

Mi-ar fi ineficient să trăiesc neiubind!
Mi-ar fi viaţa chin!
Mi-ar trăi zile fără suflet dacă n-aş iubi.
Cum să trăiesc neiubind?

Neiubind n-aş avea suflet!
Neiubind aş trăi fără vis!
Fără iubire aş fi ternă!
Fără iubire n-aş străluci!
..iar fără strălucire viaţa n-are fericire!
Iubirea este aer şi speranţă şi bucurie!

Iubesc tare!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Mi-am hotărât să deprind aripile,
Mi-am hotărât să ştiu să zbor,
Mi-am scris poveste de iubire veche,
Mică fiind, visând pereche!

Ştiam de-atunci că voi iubi Dumnezeieşte,
Ştiam cât pot eu dărui iubind din mine,
Ştiam de-atunci că voi trăi mare iubire,
Fără să ştiu exact unde să caut,
pentru-a găsi un TU ca tine!

image

Mi-am ţinut iubirea strânsă toată într-un sac,
L-am peticit când s-a crăpat,
Nici nu ştiam să cos atunci prea bine,
Ştiam însă că nu-mi permit să pierd
centimă din iubirea pusă de-o parte pentru tine!

Habar n-aveam numele tău.
Mă şi gândeam..”dar cum?? Cum să fac eu,
Cum o să recunosc într-un străin,
Un TU??”…atunci când o să bem senin,
paharul nostru prim’ de vin?

„Dacă mă-nşel şi pierd iubirea toată?
Dacă îmi scapă-aiurea de prin sac,
Şi n-o mai prind eu laolaltă?
S-o strâng iarăşi multă înapoi,
Fix cum era acolo adunată?”

Păi asta zic. N-ai cum să reușești la fel
iubire crescută-n timp şi învăţată,
Crescută-n ani aşa de înţeleaptă,
Care să ştie să trăiască,
Dragostea cea de copil adevărată.

Mi-am zis aşa apoi:
„Nu-ți face griji degeaba!
Și nu te mai gândi prea mult din timp la toată treaba!”
Mi-am zis aşa din nou, încă o dată:
” Nici n-am găsit şi plâng că dacă pierd?
Mai bine să zâmbesc un sper cândva! Odată!”

Eee..?? Și vezi că am avut dreptate?!
Şi te-am găsit pe tine? țesând și tu aidoma, poveste cu iubire?
Care visai şi tu la fel, tot încă din copilărie,
Deşi n-ai scris rânduri ca mine pe hârtie?!

Ştiam că tu eşti TU acela, dar nu ţi-am spus!
Nici..la a zecea întâlnire!
Am aşteptat întâi să-mi rânduieşti tu
frumușel o poezie,
Rimată toată-n vers numa’ cu mine!

Apoi brusc mi-am simţit aripile!!
Şi-apoi mi-ai arătat şi tu pe ale tale!!
În timp şi mai puţin după aceea,
Zburam de mâna amândoi zâmbind,
în drum spre mare!

..şi mâna mea este în prelungirea mâinii tale.
Cu toate cele 2 braţe ale noastre prelungite pictăm văzduhul..şi mirosim soarele atingând cu întuneric luminos luna.
Prelungirea mâinii mele din a ta, are acum puteri neobişnuite.
E magică.
Amândoi suntem magici.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Şi hai şi spune cum mă gândeşti tu cu adevărat!
Şi hai, te rog! Dar hai să povestim și alte lucruri noi,
Lucruri mai neştiute încă despre-amândoi!
Dar haide, eu te-aș ruga să recunoaştem cum simţim exact,
Şi nu cum credem noi că ne-am dori s-audă celălalt!

Uite, eu m-aş plimba pe-o stea de zi mereu numai cu tine!
Aşa cred eu că mi-ar plăcea! Să ţin în mână mâna ta,
S-o simt împreunată până-n suflet,
Trăindu-se în entitate cu a mea!

Şi..cred c-aș vrea încă ceva! Dar mult aş vrea!
Mi-aş mai dori să simţi şi tu la fel!..și tot aşa..!
Mi-ar mai plăcea să-ţi domolesc apoi privirea toată,
Atunci când mă priveşti prin ochi încă o dată!

image

Iar..domolit înseamnă să-ţi revii din zâmbet trist,
În hohot vesel de copil care se ştie fericit!
Mi-aş mai dori când mă priveşti mereu,
cu faţa toată să îmi tot zâmbeşti,
Să te transformi din muritor în Zmeu!
Zmeu iubăreț, în suflet trăind prinţ,
Prinţul acela din poveste doar al meu,
Pe care îl trezesc când vreau din visu-i adormit,
Cu un sărut șoptit!..sărutul care mângâie cum știu doar eu!

Ador să mă preumblu-n vis pe toate stelele din cer doar eu cu tine,
Cu pas încet să mergem mai agale noi,
Tot povestind poveste de iubire,
Să ştiu convins că dacă mâna mea mi-o ţii în palmă,
Îţi sunt în tine şi acum şi peste primăvară,
Cum ţi-am fost mai mereu, încă din prima seară!

Ne-am trăit în noi aceştia amândoi, o vară lungă doar a noastră!
Uşor-uşor am consumat-o uşurel, încetişoor pe toată!
Eu cel puţin, aşa credeam!!..că nu mai poate
ea de-acum, să ne răzbată nori mereu!
Şi iar şi iar din nou..şi iar încă o dată!

Daar ia uite-o! Nici nu-mi dau seama cum, dar uite! ..reapare..!
De printre vijelii tunate cu fulgere nervoase ..mai-mai să zici că-s niște vrăjitoare..!
Ia..ia uite-o!! Cum se ridică în fărâmă nouă, zăresc parcă..da..da!
Mai creşte încă o fărâmă alta de prin ea..
Mereu renaşte, promite acelaşi anotimp
Mă lasă să mă trăiesc la fel de visătoare,
Hotărând iar pentru noi timp lung..!
..zvâcnit întotdeauna doar cu soare!

Hai!! Dar zi şi tu ceva!..căci eu am gând să tac!
Aştept să zici şi tu măcar un strop de picătură.
Un..ceva scurt, nu te stresa acumaa să scrii cu totul o lectură!
..zi-mi o metaforă care-ţi trăieşte despre mine,
Ca să-nțeleg eu și-ncă un pic în plus din tine!

Nu-ţi cer să-mi cauţi rima toată, identic cu a mea!
Dar zi măcar că..vrei să ne plimbam şi-atât!
Prin cer ai vrea să ne plimbam?
Ori poate tu preferi pământ??
Ori poate că nu ai cuvânt aşa de important,
Cuvânt simplu de vorbit, însă cu sens mirabolant,
Care să spună căă..nimic nu-ţi este vară în priviri,
Decât doar eu!..care-ţi sunt simplu eu, de spus în vorbe de cuvânt,
Căci pentru tine nici măcar nu sunt prea mult: decât o iotă ce-ți rimează-n trup!
Ori..toată poezia ta! Atâta de puțină-ți sunt!

Și doar atât.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Dragostea nu-i lacrimă ce-şi plânge trist prin geană,
Iubirea nu-i nici fulger prin suflet pregătit să geamă,
Dragostea, iubirea ori..cum vrei tu să-i spui,
Te-ațâță tot mereu cu zâmbet, cu hohote hai-hui.

Te gâdilă, te răscoleşte, îți învelește cu rid vesel grija,
Te ia de mâna, te plimbă alergândă de-un călcai,
Îți ocolește ghinioane, șoptindu-ți vise bune prin obloane,
Te sare-ntr-un picior țop-țop-țop…!..de dragul lui.

image

Iubirea-ţi ciocăne prin geam cu stele multe,
Ți-adună picături de rouă și doar ca să sărute,
Iubirea te-nconjoară, oftând agale a plăcere,
Şi nu te vrea nicicând încovoiată cu durere.

Te mai şi-ncearcă..arareori, ce-i drept, prin sentiment,
Se mai și-nfurie când simte ton impertinent.
Dă din picior pufnind un nerv când este supărată,
Și-atunci când o numești femeie,
Când n-o mai strigi pe ea tânăra fată.

E prostănacă, nu? iubirea asta câteodată!
Nu prinde zbor de compliment inteligent.
Deodată! Brusc! și-așază fața ofuscată.
Și tace. Nu mai vorbește, nu mai reiese importantă.

Nu ştie că atunci când spui femeie,
Ești toată EA deja; n-o mai respiri nicicând a fost odată.
Nu-ţi mai e simplu o iubire și atât. Vreo fată.
E sensul tău cu totul de astăzi începând.

EA e cea destinată.

Mă bucur cu mine acum.
Stau liniştit şi-ascult geamul cum plouă.
Privesc o rază luuungă, ce vine cu zi nouă;
Zâmbesc cu mine-acum în timp ce-mi fierb cafeaua,
Întrezărind cu gândul un mâine alb ca neaua.

șiii..

Iubesc iubirea-mi femeie ce mi se tot preumblă.
Care-mi păşeşte ba-n față cu un pas, ba-n spate.
Timidă și tăcută.
Se-aşează cu mine și-i lângă mine tot mereu,
Mi se așterne pe aproape umbră.

Mă urmăreşte şi prin somn! Zici că-i nălucă;
O simt cum mi se pune-n braţe-ușoor..ușor..!
Zâmbind aidoma printre mine..ușor..ușoooor..!..

.. adoarme-ntr-un final satisfăcută.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Simt răsuflarea ta,
ce îmi agită pleoapa.
Nu vreau să îmi deschid însă un ochi,
îmi place să-mi alinti tu noaptea.

Aproape văd cum mă cuprinzi în braţe strâns,
când eu îmi dorm atingerile tale.
Te simt, să ştii, când îmi descrunţi
tristeţile de seară, în îmbrăţişare.

image

Se înserează şi mă-nveselesc deja,
ştiu că deja tu vii spre mine.
Mi se întâmplă zâmbet calm acum,
plin de tandreţe şi iubire.

Nu sunt prea liniştită de un timp.
Parcă aştept ceva. Simt cum îmi va urma
el astăzi, ori cine ştie?! Poate mâine?
un…nu ştiu ce. Ce nu-mi convine.

De aceea când îmi vine seara,
Aştept să te apropii, să mă culcuşesc
firesc pe pernă, lângă tine.
..ufff! să răsuflu-apoi eu uşurată:
azi nu s-a-ntâmplat nimic din nu ştiu ce aştept să mă lovească-așa deodată.
Azi am scăpat.
Mă las uşor îmbrăţişată,
fără să uit să mă gândesc că vine
după noaptea mea cuminte,
Iarăși mâine.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

N-am azi nevoie nici de-o mângâiere-n somn,
pe care-o jinduiam în fiecare zi când ne culcam.
Nici să mă iei în braţe nu mai simt,
Nici să îmi strângi sărutul în alint,
Nici să îmi povesteşti ce s-a-ntâmplat,
Nici să te-mpac când eşti certat.

image

Am nevoie să mă laşi să mă visez,
Aşa cum îmi ştiu eu că mi-e necesar.
Am nevoie să-mi laşi înţelesuri de prin viaţă
Aşa cum mi le pricep eu.
Aşa cum trebuie vreau să mă laşi, firesc,
Cu ton impersonal, şi nicidecum prietenesc,
Lasă-mă simplu-aşa, ca pe-un nimic,
Cum mă simţeai în mod obişnuit.

Du-te şi pleacă prin viaţă mai departe,
Fugi, aleargă..trăieşte-te doar tu,
Aşa cum ştii că-ţi trebuie doar ţie să respiri,
Aşa să îţi găseşti de-acum aerul plin,
De maxim de-mpliniri şi fericiri.

Mă grăbesc un pic, vreau să mă laşi
Să merg cumva pe drumuri singulare,
Pe potecuțe vesele şi zâmbitoare,
Împovărate cu raze de soare,
Lasă-mă să-mi văd eu cerul de-un albastru fermecat,
Cum îl vedeam şi mai demult, mai ştii?!?
Când m-ai aflat.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Iubirea e speranţa,
Iubirea e o adiere de vânt blând,
Iubirea vine cu bunăvoinţa
unui gând ce mângâie alt gând.

Iubirea nu se trece.
Ori ne este, ori nu ne trăieşte.
Iubirea înţelege,
Iubirea dezmiardă în rază de zâmbet,
..mereu, aceleaşi somnoroase fețe.

image

Iubirea? Are grijă multă şi eternă,
pansează răni, rezolvă cicatrice,
Împachetează răul şi-l aruncă-n depărtări, oriunde..
Doar ca să nu atingă sufletul, să-l strice.

Iubirea o trăim de vrem
să-i înţelegem ritmul sacadat,
De ne dorim o viaţă-n doi, dar asumat,
De ştim că fără ea, trăim degeaba
Că dacă pierdem..greu mai căpătăm o alta.

Iubirea? E fragilă şi fiţoasă,
Merge-n echilibru relativ ea printre noi,
Dansând pe-un fir subţire detaşat de aţă.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Mi-a îmbătrânit bucuria!
Se scurge printre ramuri,
Plânge cu frunze arămii de anotimp tomnatic,
prelinse zgomotos în fâlfăit de grauri!

Mi-a amorţit entuziasmul,
E-nţepenit de la curent năpraznic.
Îl simt spre reumatic,
E trist că-i pensionat; şi casnic.

image

M-a năpădit un gând adult.
Plin de principii rătăcite-n timp,
M-a apucat de mânecă strigând
să stau pe loc şi să-l ascult.
Tușea. De la atâta alergat mi-a obosit şi el,
Eu încă îl credeam în sprint, adolescent;
dar el deja îmbătrânise crunt.

În somn, aseară, mi-am visat
momente, stări de fericire.
Eu mi-o ştiam vioaie şi zglobie,
Când colo, ce zici?!
..am zărit-o cum stătea în colţ,
Cum tremura piciorul vinovat,
cu ochii-n jos, cam adormiţi;
Mi-am zis:” eiii..!..sunt doar plictisiţi!”
Dar dacă mă gândesc mai bine,
Păreau îmbătrâniţi.

Dis dimineaţă, cioc!cioc!..cioc!
Iubirea mi-a bătut în geam!
Zâmbea spre mine cam ciudat,
Mă uit și eu atunci spre ea;
și iar mă uit, insist, căci parcă
iarăși presimţeam ceva!
O măsor de sus în jos,
Bănuitor,
Arunc apoi înc-o privire circumspect,
Cu ochi atent..! Îi râd într-un final,
Cu ton firesc, destul de tineresc
Flirtez momentul, învârt clipa..;

Şi parcă brusc, simt că-mi revin complet,
Şi iarăşi, daaa!! din nou,
Simt iar trăire de adolescent.

…Ehh! Și ce crezi tu c-o să rezolvi,
de-ţi aminteşti frânturi de viaţă tinereşti,
Cu suflet vesel zâmbitor,
Dacă tot știi, păi nu?!? tu ştii!!
că bucuria-ţi are căpătat un iz
pregnant de bătrâior? Apăsător?!?!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

 

În dragoste vei fi îndrăgostit,
Cu dragoste vei râde zile,
În dragoste visezi doar zâmbet,
Din dragoste ne luăm în braţe,
Cu dragoste ne ştergem plânsul,
Din dragoste deprindem fericirea,
În dragoste-nvăţăm și rima,
Cu dragoste înveţi să mângâi,
Din dragoste vei ști să îi porţi grija.

image

Din dragoste noi naştem oameni mici,
Cu dragoste mai oblojim și-o rană,
Dansăm iubirea, valsăm valsul;
Simţind o dragoste aflăm și pasul,
Știm să ne mergem și prin suflet
Să ne plimbăm alergând gândul,
Cu dragoste rostim cuvântul.
Din dragoste zvâcnim tot of’ul supărat,
Săruți din dragoste și freamăt agitat;
.. ba chiar iubești şi un oftat.

Iar fără ea? Ne este greu să respirăm.
Tot fără ea, ştim sigur că nu existăm.
Uităm și alfabetul tot,
Ne-ngropăm în supărări adânci
Nici nu mai râdem natural,
Știm însă să strâmbăm,
Adânc ori foarte superficial,

așa încât fără să plângem, fără să povestim
Fără să spunem niciodată mai nimic..
Vor ști cu toţii ei, dar absolut toți simt,
Eu și Tu ne-am rătăcit.

Cu dragoste iubită avem mereu un sens.
Dar ce spun eu pe-aici?! Spun eronat!
Cu dragoste trăită, avem mereu doar sensuri
Aşa de multe încât prindem despre lucruri vechi, noi înţelesuri.
Cu dragoste visăm frumos,
Și doar cu dragoste vei conjuga corect
un „a trăi
În „eu trăiesc„!

Iar fără dragoste uităm să respirăm,
Habar nu mai avem cuvinte
Nu ştim să ne articulăm.
Uităm silabe, gândim surd,
Avem doar zâmbet tern și mut.
Întotdeauna numa’ strâmb.

..și fără dragoste, ce rost avem?
Nu am mai şti nimic nici despre noi.
Uităm atunci că a trăi înseamnă Doi.
Noi Doi aceiași câteodată,
Amândoi.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

 

Plouă cu raze ude.
Curg picături de soare din norii ce-mi apasă cerul.
Se dezlănţuie furtuna, dansând un fulger gol prin noapte.
Se furișează pân’m-ajung în mine..
Și mă răzbat pe peste tot, murmuri întregi de șoapte..!

image

Întorc gând tremurat spre tine,
Din gând deja ți-am prins privirea!
Și ți-am zărit toți ochii fremătând
răspuns;
îmbrățișându-i pe ai mei cu fericirea.

Curge ploaie din nori râzând raze de soare.

..ţi-am învăţat din nou iubirea,
..ţi-am înţeles iarăși sărutul,
..ţi-am dansat dragostea,
..ţi-am râs și zâmbetul.
Ți-am prins privirea.

Curg picături de rouă deasă însorită
de prin adunătură de nori negri,
revarsă o furtună nouă și fără să mai plângă ochii,
Mă și dezmiardă cu mulțime de șuvoaie de lumină
Și-mi fulgeră cărări ce îmi fac loc să trec, să uit de-a nopții frică.

..îţi ating mereu privirea,
..îţi îmbrăţişez tot zâmbetul,
..îţi aduc ușor și somnul,
..când îl neliniștește gândul,
..îţi mângâi lacrima,
..îți suflu vântul,
..îți și șoptesc cuvântul.

Te țin de vis prin ploaia ce ne curge,
Ce se revarsă peste noi în zgomot luminos cu raze,
Te iubesc cu furtună de ploaie fulgerând picuri din soare.
Te iubesc senin şi-atunci când tu eşti înnorat.
Te gândesc un tunet transparent. Și totuși luminat.
Știu că iubindu-te pe tine, nu am cărare-ntunecată oricât de plină de-ntuneric,
Ar fi întunecimea toată.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 3123