O dată poţi spune că te-ai lăsat violat de propriile principii… poţi striga: „Da, a fost un viciu de procedură!!” căci te va crede toată lumea. Chiar dacă doar tu ştii că nu-i chiar așa şi-ţi recunoşti un pic de vină în sine. Public, însă, iată cum nu-ţi asumi un gând greşit măcar, un gest care a dus la „violul” de principiu propriu zis. Când se remarcă însă o a doua greşeală de încălcare de principii proprii, nu mai e viol. E deja obicei pus în practică, un joc care ţi-a plăcut şi tinde să-ţi devină cutumă. Ţi-ai violat propriile principii pe viaţă atunci, în faţa celorlalţi. Asta dacă le aveai. 😀 Din nou, doar tu ştii .

Mi-este teama de schimbari.

Sunt o persoana cu deschidere catre nou, in general.
Si totusi, in acelasi timp, am realizat de curand, ca sunt tot eu, extrem de conservatoare, in acelasi timp.
Daca-mi intra-n cap un principiu in care cred si care s-a adeverit a fi functional o perioada, nu-mi iese din cap functionalitatea lui pe termen lung.
Sunt convinsa, spre exemplu, ca in cuplu trebuie sa existe parteneriat si in procent egal de compromisuri.