Mi-este teama de schimbari.

Sunt o persoana cu deschidere catre nou, in general.
Si totusi, in acelasi timp, am realizat de curand, ca sunt tot eu, extrem de conservatoare, in acelasi timp.
Daca-mi intra-n cap un principiu in care cred si care s-a adeverit a fi functional o perioada, nu-mi iese din cap functionalitatea lui pe termen lung.
Sunt convinsa, spre exemplu, ca in cuplu trebuie sa existe parteneriat si in procent egal de compromisuri. 

Si stii care-i culmea?

Ca atunci cand esti partener cu procent de 50% , nu simti compromisul.
Si nu stiu de ce, dar am senzatia ca nici el, partenerul tau, nu-l simte deloc.
Cand te-apuci insa sa compromiti principii de cuplu ce ti-au asigurat pana la un moment dat longevitatea relatiei, parerea mea este ca iti compromiti cuplul cu totul.
Nu mai tii echilibrul atat de necesar a fi tinut, inclini balanta intr-o parte.
A ta sau a lui.
Nici nu-i important in ce parte se duce, de altfel.

Doar ca punandu-te intr-o pozitie de conducere sau dimpotriva, nu mai asiguri fericirea de cuplu, cea cu care erai obisnuit.

Unul dintre voi, devine nefericit iar cuplul devine astfel nefunctional pe mai departe.
Oricat te-ai chinui sa-l tii unit mai apoi, nu rezolvi decat sa-l imprastii.
Eu asa cred.

 

De aceea, revin la inceput de idee de mai sus.
Mi-e teama de schimbari majore.
Prefer un cool conservator, cu tendinte de update doar pe alocuri si nu la mod general.

 

 

Written by Adina Banea
Mi-ar plăcea să fiu doar anotimp. Știu,da, aș fi vremelnic. Dar aș putea trăi doar efemer, știind că m-aș putea întoarce. Și că aș reveni mereu și tot mereu, și doar la fel. Mi-ar plăcea să trăiesc, trăindu-mă un anotimp. Un efemer aș fi,ce- i drept. Doar că numele mi-ar fi etern. Și mi-ar plăcea să fiu doar anotimp. De un efemer etern.