Trăim într-o societate îndoctrinată de tot felul de cutume, există lucruri pe care societatea le acceptă, le perpetuează chiar..și altele despre care nici nu avem curaj să vorbim, care ne devin subiecte tabu din obișnuință.

Bisexualism. Pro sau contra?
Deja vă aleargă prin cap imagini, repede, rapid și jucăuș desenați prin cap tablouri cu două femei mișto în ipostaze interesante, nu-i așa? Gâdila imaginația în mod plăcut cumva???

O femeie bisexuală este în regulă, ne incită, nu?? Când cunoaștem vreuna, vrem s-o povestim, vrem fantezii cu ea, vrem să știm cât mai multe despre ‘x’ , Ea.

E tare și interesant că ea există și in cercul nostru câteodată, pe aproape, o studiem în liniște, o dezbatem pozitiv, suntem curioși și vrem să povestim totul despre orice subiect care-o include și pe care ni-l împărtășește sau doar il auzim din surse indiscrete. Am dreptate?

În schimb, bărbatul bisexual,este el cumva la fel de iubit? Ce povestim câteodată despre el?? Păi…nimic!! Nici nu cunoaștem pe vreunul, de altfel. În niciun grup nu-l întâlnim. De ce oare? Credeți că nu sunt în aceeași masura și ei printre noi, barbatii acestia, precum femeile bisexuale? Ce spuneți voi? Or există și ei???

Eh..în acest punct odată ajunși, vreau să subliniez cât mă deranjează cutumele pe care trebuie să le tot trăim o viată. Să le cărăm cu noi, deși nu ne aparțin.
Nu noi le-am creat, nu noi le-am scris, deși nu sunt ale noastre, suntem totuși obligați să le menținem active,să le respectăm și mai apoi, culmea,să le și impunem în educația copiilor noștri.

De ce nu suntem deschiși și nu înțelegem și bărbatul bisexual activ sau pasiv, sau habar n-am exact termenul și nici nu-i important măcar??? De ce? Doar pentru că, sau din cauza faptului, că această societate a noastră, este extrem de ipocrită. Se impune în anumite circumstanțe, ne demonstrează mereu și mereu că n-avem voie să fim liber arbitru noi pentru noi, nu avem dreptul la alegeri proprii pentru viața noastră, ci întotdeauna îngrădite.
Știm noțiunea de liber arbitru, cunoaștem definiția, căci societatea este totusi binevoitoare în a ne ajuta să ne explicăm termeni. Însă nu ne lasă să-i și acceptăm prin interpretare proprie la modul concret și la fel de binevoitor. Impune așa niște reguli cu, care trebuie să fim de acord și să le și aplicăm benevol chiar, deși noi ,poate, n-am fi de acord să ni le și însușim .

Pentru că mie, spre exemplu, liberul arbitru îmi spune că-mi plac oamenii deschiși. Indiferent de sex. Dar nu apuc să-i cunosc pe cei masculini, căci dacă-și asumă bisexualitatea, se expun oprobiului public.
Îl ceartă societatea că-i și el curios și vrea să simtă ceva in plus , diferit de normalul unanim acceptat.

Vi se pare corect?
Mie nu.
Avem voie să ne excite imagini cu două femei sărutându-se sau atingându-se. Vedem des așa ceva prin toate revistele, în filme pe Pro TV sau pe canale de adulți. Deci ne place această imagine plină de senzualitate, ce-i drept, nu considerăm că se-ntamplă ceva gresit pe acolo, ci dimpotrivă, incitant.

Două femei care fac dragoste ne excită, dar 2 bărbați care se ating doar, ne provoaca silă. De ce oare dăm curs si continuăm să certăm bărbații bisexuali și de ce judecăm nevoia/curiozitatea sau cum vreți voi să-i spuneți, a unui bărbat, în timp ce pe a unei femei o aplaudăm, încurajând-o chiar?? În mod repetat.

Nu vi se pare nedrept să trăim compromiși și atât de liniștiți, scăldați in atâta subiectivitate ,ba chiar multumiți că băltim în propria mizerie?
Nu ne e jenă chiar deloc că nu ne dorim macar, sa ne impotrivim unui curent stravechi,câtuși de puțin? Că nu ne place apa curată și limpede și că preferăm încă, o apă pliba cu impuritati, mostenită de decenii?

Suntem homofobi doar cateodată, căci altădată nu ne deranjează imagini suprapuse de sex între persoane de același sex. Acceptăm jumătăți de măsura, nu avem curaj însă, să acceptăm măsura toată.

Mie imi plac, repet, oamenii curioși, doritori de senzații altfel.

Chiar dacă sunt bărbați, chiar dacă încearcă un sărut timid cu un alt bărbat. Sunt convinsă, de asemenea, că nu sunt singura. Dacă ați spune toți, pe rând, când se ivește ocazia în discuții publice sau mai puțin publice, că nu este ceva atât de ingrozitor, poate că s-ar schimba optica multora și am deveni și noi o societate occidentală, cum ne tot lăudăm că suntem deja. Dacă am fi măcar martori muți la exemple de genul ăsta de bărbați ce-și asumă în fața noastră bisexualismul, și nu judecători puși pe condamnat, ar fi un prim pas măcar spre o ștergere de cutume aberante, ilogice si inechitabile.

Eu cred că suntem în stare să rescriem normele morale în care să ne incadrăm, un Cod Moral și Etic, adaptat secolului nostru. Nu-i mai bine să trăim eliberați de principii vechi și să scriem altele moderne??

Hmm? Ce spuneți? Nu-i normal și mult mai favorabil nouă, să ne trăim viața asta scurtă și destul de grea pentru mulți dintre noi, într-un mod mai putin chinuit? De ce să ne lăsăm cocosați de ideile impuse si demult uitate?

M-am referit la bisexualism, întrucât ar fi un prim pas acceptarea lui și- n rândul bărbaților.
Un alt urmator prim pas important, în acceptatea, mai apoi, a gay-lor care sunt și mai huiduiți și care ajung să se urască pe ei înșiși pentru simplul fapt ca s-au nascut diferit decat o majoritate pe langa care si ei in fapt, sunt obligati sa traiasca.
N-au multi curaj să spună părinților, prietenilor apropiați că sunt altfel nascuti genetic. Pentru a nu fi certați și arătați cu degetul de către oameni care nu-si bat capul principial cu ce nu inteleg .

Lesbianismul, din nou, este mai ușor digerabil. Tot din motiv de filme care ne-au obișnuit cu scene fierbinti intre 2 femei, excitabile, repet.

Mi se pare ingrozitor de nedrept și ipocrit. Hai să facem ceva, fiecare cum poate și pe unde poate sau intâlnește, să nu ni se mai strâmbe fața în grimase si rictusuri când apar 2 oameni care se iubesc real și-și încep public o poveste de dragoste. Putem zâmbi binevoitor către ei, chiar dacă în sinea noastră nu suntem total de acord. Putem zâmbi a ințelegere. Putem să arătăm că înțelegem oamenii diferiți de noi, ca și orientare sexuală. De ce nu?!?Cum îi înțelegem pe zgârciți, deși noi suntem darnici.

Un zâmbet bland azi, chiar dacă nu-i real până la colțul buzei, mâine se va transforma pe deplin într-un zâmbet natural. Garantez.