21 de ani si libertate. Nu mai stateam cu parintii, prin casatorie obtinusem ceea ce mi dorisem: un camin al meu, liber si separat de tot ceea ce inseamna restrictii.
Aveam de gand sa-mi fac de cap sexual. Eram singura doar cu o relatie la activ dintre toate prietenele mele. Ma simteam si prost ca n-aveam ce povesti..nu inselasem, nu facusem sex in 3, sotul meu fusese lipsit de imaginatie sexuala. Normalitate pana acum, atât doar. Si totusi il iubeam, era conventionalul care-mi trebuia, care stiam de mica ca trebuie sa-l ai acolo…nu sa umbli pe carari cu 1000 de barbati si sa nu faci casa cu niciunul. Ratiunea asa imi spunea, am si incercat de altfel; lucky me ca m-a parasit el… caci altfel, nu cred ca vedeam mai departe de ce va vorbeam in prefata: un sex de obligatie la fiecare 2 luni, regulamentar, cu ochii inchisi sub plapuma, anuntat cu 2-3 zile intotdeauna inainte.

Pentru a dezvolta o relație de dragoste pe termen lung, nu este nevoie numai de atracție fizică, cum s-ar crede, ci și de admirația față de persoana pe care o găsim în corpul care ne atrage.
Obiectivul cuplului este, sau ar trebui să fie, dragostea reciprocă, ea inlocuiește pasiunea care se „tocește”cu timpul.

Cuplul constituie un plan de viață, care ne permite să ne satisfacem numeroase nevoi: nevoia de a iubi, de a fi iubit, comunicarea, căldura umana, susținerea și stabilitatea emoțională, sentimentul de apartenență, sexualitatea și complicitatea în experiențe de viață.

Suntem diferiți totodată extrem de asemănători.

Mi-am dat seama în timp, că femei și bărbați deopotriva cautăm același lucru. Stabilitate sentimentală.

Căutăm și tindem și ne dorim să avem o familie. Pentru a fi cum trebuie și necertați de societate.

…și doar atât căutăm noi? Orice fel de familie ne ajunge pentru a fi împliniți?

Femeile cred, știu, simt că nu-i chiar suficient doar atât.

Ele sunt convinse și că dețin adevărul absolut. Eu le cred.

Le cred și când spun că sunt fidele, le cred când spun că sunt fericite, le cred când povestesc cu dragoste despre El, partenerul soț și tatăl copilului/copiilor lor. Sunt convinsă că ele știu în majoritate știu că nu-i de-ajuns un oarecare parteneriat, ci doar unul compatibil.

Nu-i esențial să trăim doar necertați de societate, încadrându-ne în norme generale dictate și învățate pe de rost fără să le și întelegem în egala măsură.

Nu-i important să trăim no matter what în doi, este necesar să și trăim fericiți în acei doi.

Căci fericirea, printre altele, reprezintă scop de viață; iar ea există în doi. În doi, nu în trei sau în 14. Sau de unul singur. Suntem dați, născuți și obișnuiți să fim fericiți în doi.

Repet, femeia știe. Simte când compatibilitatea există, când este sau nu fericire în cuplul respectiv. Când a simțit o luptă, o dezbate, o discută și încearcă să-l convingă și pe el dacă cumva îl simte șovăind. De ce luptă? Că este rară această fericire. Este greu de găsit.

Partea 1

Aveam eu, Natalie, 11-12 ani… momentul intrebarilor, momentul inceputului de masturbare .

Te masturbezi fara sa stii, din fasa. Stii ca nu-i ok, si ascunzi parintilor, dupa cum e si firesc.

Printre altele, ca recunosc sau nu, toti oamenii se masturbeaza. Hai sa nu zic toti, ca or fi un procent de 15 la suta, care sunt inhibati puternic, de catre parinti, in principal, cum cum ca-i ceva rusinos samd.

La 11-12 ani, revin, eram capul rautatilor. Fetita de altfel, iubita de toti din jur. Aceea ce nu-și dorea sa supere pe nimeni, sa nu dezamageasca sentimentele celorlalti, indaratnica, de altfel… totul il voiam a fi neconventional, îmi doream si adoram, sa nu ma supun regulilor societatii. De aici si pornirile, banuiesc eu, care se vor regasi mai jos.
Aveam 11 ani, sa spunem… era o zi misto, cu soare, de vara.Vacanta la matusile mele din Maramures.
Citeam o carte ‘La medeleni’ daca nu ma-nsel. Personajele si le deseneaza fiecare, zic. Pentru ca fiecare intelege altceva cand citeste un scriitor bun. Eu citeam ‘La medeleni’ si imi inchipuiam un altfel de roman decât cel conceput de scriitor, in fapt. Olguta, Danut si Monica… îmi alergau prin minte, dar in cu totul alte scene decat cele prezentate atât de firesc de către Ionel Teodoreanu. Nu va inchipuiti ca aveam acces la carti porno sau ceva prin casa… si de acolo ideile acestea, ca nu aveam. Nu existau, cred,de altfel, pe vremea aceea. Iar ai mei, erau foarte foarte stricti, cu reguli de armata… de aici si razvratirea de care va vorbeam anterior.
Ma aud strigata din visele melede catre matusa mea.
-Natalie, draga mea, ramai singura, sau te duci pe la Raluca?!? E si ea singura,ma gandeam sa va plictisiti amandoua…
-Da,da, matusa merg la ea.